25,546 matches
-
cuvîntul „noroi“ borboros va sluji să‑i desemneze pe acești eretici... Chiar s‑or fi tăvălit În noroi, sau era doar o metaforă? O persoană binevoitoare, de altfel foarte erudită, mi‑a sesizat analogia dintre schisma lui Simon, relatată În povestire, și un text de Boris Suvarin, scris În 1938! Iată‑l: „Stalin și acoliții săi mint Întruna, cu orice prilej; și cum mint mereu, nici nu mai știu că mint. Și dacă fiecare minte, nimeni, mințind, nu mai minte... Minciuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
al așa‑zisei societăți sovietice... Întruniri, congrese - mascaradă. Dictatura proletariatului - o mare cacealma. Masă spontană - organizare vigilentă. Dreapta, stînga - aceeași potlogărie. Stahanovism - batjocură. Bucuria vieții - farsă jalnică. Omul nou - gorilă. Cultura - incultură. Conducător genial - tiran imbecil...“ Oricum, orice asemănare cu povestirea este absolut Întîmplătoare. (n.a.) 1. Mazuranić, Anton (1808‑1888) - scriitor croat. 2. Meyerhold, Vsevolad Emelievici (1874‑1942) - regizor de teatru, pedagog și actor rus. 3. Malmberg, Bertil (1889‑1958) - poet suedez. 4. Maretić, Tomislav (1854‑1938) - lingvist și filolog croat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nilus. Scurtă prezentare a vieții și operei Novi Sad, 1930) . Stilul emfatic al acestei fraze stă mărturie În privința influenței pe care Conspirația a avut‑o asupra unui oarecare doctor Detouche, autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr‑o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii“ care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
autorul pamfletului Bagatelizarea unui masacru (nota aut.). . Titlul inițial al povestirii a fost Întîmpinarea curvei. Redactorul unei reviste autohtone mă va Înștiința printr‑o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii“ care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent de curvă, dar un titlu prost de povestire). Iar redacția revistei Književnost nu se va formaliza și va tipări povestirea În numărul 8 din 1980. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
printr‑o scrisoare datată 12 martie 1980 că „redacția a ajuns la concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii“ care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent de curvă, dar un titlu prost de povestire). Iar redacția revistei Književnost nu se va formaliza și va tipări povestirea În numărul 8 din 1980. Iar titlul l‑am schimbat eu Însumi, din pure rațiuni literare, căci primul mi se păruse excesiv de literal. . Periodic săptămînal belgrădean. . Roman al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
concluzia că trebuia neapărat schimbat titlul povestirii“ care, după eroina sa, se numește Marieta (ceea ce, după M., era un nume excelent de curvă, dar un titlu prost de povestire). Iar redacția revistei Književnost nu se va formaliza și va tipări povestirea În numărul 8 din 1980. Iar titlul l‑am schimbat eu Însumi, din pure rațiuni literare, căci primul mi se păruse excesiv de literal. . Periodic săptămînal belgrădean. . Roman al lui Danilo Kiš apărut În 1987la Editura Univers. PAGE FILENAME \p D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i-a trebuit aproape un an că să se întoarcă din marea în care se solidifica apă și că în drumul său a descoperit o insulă apărată de războinici de piatră, de peste zece metri înălțime. —Aș da orice ca să aud povestirea acelei călătorii, suspina Tapú Tetuanúi. —Miti Matái nu vorbește niciodată despre ea, îi aminti Chimé din Farepíti. Tatăl meu, care-a navigat împreună cu el, mi-a spus ca povestește totuși câteodată, dar numai după ce petrece multe zile pe mare, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
al insulei Bora Bora, a primit sarcina să se-ndrepte către sud, spre arhipelagul Tubuai, al cărui rege era văr de-al doilea cu Pamáu. Făcu o scurtă pauză, căci dorea că ascultătorii lui să nu scape nici un amănunt al povestirii. În schimb îmi amintesc, adaugă în cele din urmă, ca tatălui meu i s-a părut o călătorie inoportuna pentru acea perioadă a anului, cu vânturi potrivnice, dar, după cum știți cu toții, moartea nu admite amânări și nu ține cont de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să compar sclipirea unei stele cu lumina soarelui. Toți cei care îl ascultau păstrară tăcerea, încercând să-și imagineze cum ar fi acel frig care poate omorî un om și, după câteva momente, Miti Matái hotărî să-și reia firul povestirii de acolo de unde îl lașase. Cum vă spuneam, după ce valurile uriașe au încetat, a-nceput să sufle dinspre nord-vest un violent Pafa’ité, care, după cum știți, este un vânt care bate în direcția inversă față de Mara’amú, însă nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
începură să-și facă din nou apariția Mahi-Mahi, deci aveam și ce mânca. Clatină din cap, râzând parcă de el însuși. Atunci am ajuns la Pământul Infinit 1. — Deci există cu adevărat? se miră RoonuíRoonuí, nevenindu-i să creadă. Vechile povestiri vorbeau de el, dar niciodată n-am bănuit că ar putea fi adevărate. Ei bine, sunt adevărate, întări Miti Matái, cu un ton care nu mai lasă loc la discuții. Eu l-am văzut, chiar dacă nu am debarcat pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
decât pe insula aceea albă și rece, mi-am luat inima în dinți și m-am hotărât să cobor pe uscat, fie ce-o fi. — Și ce s-a întâmplat? întreba imediat Tapú Tetuanúi, care urmărea cu sufletul la gură povestirea idolului sau. — La început am crezut că au să mă omoare, răspunse el liniștit. Oamenii aceia îi bănuiesc pe toți cei care ajung pe coastele lor că ar fi iscoade sau avangardă unei expediții armate. Apoi, adaugă, când le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în dreptul navei. Uriașul din Farepíti și ceilalți patru vâslași săriră sprinteni pe punte, exclamând: —Gata! Putem pleca! Următoarele două zile le petrecură ancorați la oarecare depărtare de insula, făcând tot felul de supoziții despre ceea ce-i aștepta sau ascultând pasionantele povestiri ale celor trei Pahí-Vahínes, care apelau, încă o dată, la toate resursele lor în încercarea de a-i mai detensiona pe bărbați, aflați pe punctul de a porni lupta, la mii de mile depărtare de căminele lor. Nici unul dintre cei aflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
dansurile și glumele femeilor nu-i mai înveseleau, căci le repetaseră de atâtea ori încât deveniseră insuportabile, mai ales că, după moartea uneia dintre ele, părea să le fi dispărut și lor cheful de cântat sau de râs. Le lipseau povestirile Omului-Memorie, iar inactivitatea forțată a făcut ca nostalgia să cuprindă iarăși, discretă și tăcută, inimile tuturor. Plictiseală. Plictiseală poate dărâma spiritele, afectându-le mai mult decât cele mai mari adversități, căci există mii de moduri de a înfrunta adversitatea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
echilibru pe una din chile, însă cei de pe Marara o duceau la bun sfârșit cu naturalețea unui fapt cotidian și, în timp ce dulgherul și ajutoarele sale munceau, ceilalți ascultau într-o tăcere respectuoasa relatarea plină de amărăciune a captivității fetelor, o povestire cutremurătoare, care îi făcea să se căiasca pentru că nu trecuseră prin ascuțișurile săbiilor toată rasă aceea de ființe abominabile, obișnuite să comită actele cele mai inumane. În prima zi, începu Ihona, regele Octar, care exercită o dominație tiranica asupra oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât ne-au făcut să suferim, pentru ca, dacă vreunul din monștrii aia o să vă mai iasă vreodată în cale,să n-aveți nici o reținere și să-i zdrobiți țeasta. Vocea i se franșe. După câteva clipe, reuși să reia firul povestirii: Odată ce ne-a violat pe toate, Octar ne-a dat oamenilor lui și, cu toate ca dupăce trecusem prin mâinile lui orice lucru părea ușor de suportat, au fost atât de mulți și atât de brutali, încât prefer să nu mai intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea mulți, noi, ăștia izolați de lume pentru o întreagă primăvară, vară, iarnă, toamnă - un întreg anotimp al acelui an. Nu conta cine eram, cel puțin pentru bătrânul domn Whittier. Dar nu ne-a zis asta de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
supereroi. Nume prostești pentru oameni în carne și oase. Ca și cum ai tăia o păpușă de cârpe, și-ai găsi înăuntru: intestine adevărate, plămâni adevărați, o inimă care bate, sânge. Mult sânge încins, lipicios. Și-ar fi trebuit să scriem povestiri. Povestiri amuzante. Eram prea mulți, noi, ăștia izolați de lume pentru o întreagă primăvară, vară, iarnă, toamnă - un întreg anotimp al acelui an. Nu conta cine eram, cel puțin pentru bătrânul domn Whittier. Dar nu ne-a zis asta de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
caroseria de oțel striat a autobuzului. Asta am adus pentru cele trei luni departe de lume. Agentul Ciripel, camera lui video. Sora Justițiară, bila de bowling. Lady Zdreanță, inelul cu diamant. De astea vom avea nevoie pentru a ne scrie povestirile. Domnișoara Hapciu, de pastilele și șervețelele ei. Sfântul Fără-Mațe, de snackurile lui. Contele Calomniei, de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vor iubi când ne vom întoarce cu toții. Peste trei luni. Bucățica asta de viață pe care am juca-o toți la zaruri. Pe care am risca. Cu timpul ăsta, am paria pe capacitatea noastră de a scrie o capodoperă. O povestire sau un poem sau un scenariu sau niște memorii care să dea sens vieții noastre. O capodoperă care să ne scoată din sclavia față de un soț sau de un părinte sau de o corporație. Care să ne câștige libertatea. Călătorim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca de cauciuc și cu tricoul prea larg se reflectă, și mai micuț, în oglinda retrovizoare. Sfântul protector al Masturbării. În timp ce pe fiecare rând de scaune din autocar, încuviințând, întinzându-și gâturile, se uită să vadă ceva divin. Mațe O povestire de Sfântul Fără-Mațe Inspiră. Trage în plămâni cât de mult aer poți. Povestirea asta ar trebui să dureze cam cât ești în stare să-ți ții răsuflarea, și încă puțin după aia. Așa că ascultă cât de repede poți. Pe la treisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în oglinda retrovizoare. Sfântul protector al Masturbării. În timp ce pe fiecare rând de scaune din autocar, încuviințând, întinzându-și gâturile, se uită să vadă ceva divin. Mațe O povestire de Sfântul Fără-Mațe Inspiră. Trage în plămâni cât de mult aer poți. Povestirea asta ar trebui să dureze cam cât ești în stare să-ți ții răsuflarea, și încă puțin după aia. Așa că ascultă cât de repede poți. Pe la treisprezece ani, un prieten de-al meu a auzit de „țepușcă”. Asta-i atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu umerii pistruiați sub bretelele ei cu imprimeuri, — Așa că, iată-mă aici. Constelațiile se schimbă și i se târăsc peste față, Și Mama Natură spune: — Tot aveam nevoie de-un loc în care să mă ascund. Joc de picioare O povestire de Mama Natură O să râdeți, dar la cursul de aromaterapie te avertizează să nu aprinzi niciodată o lumânare de lămâie-scorțișoară în același timp cu una de cuișoare, și cu alta de cedru-nucșoară. Doar că nu-ți spun de ce... În feng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele și povestirile. Își vor termina capodoperele. Doar că nu aici. Nu acum. Mai târziu, în lumea de afară. În prima săptămână n-am făcut nimic. În afară de a ne plânge. Nu-i o scuză, spuse Miss America, acoperindu-și abdomenul plat cu mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sprintenă, așeză la loc fața de masă și rezemată de catedră începu să povestească. Repede, fără să respire, scornea niște minciuni de care nu se crezuse vreodată capabilă. Paralizați de uimire, copiii rămaseră suciți în pozițiile în care îi prinsese povestirea. Luana turuia, fără măsură, năzdrăvănii de basm. Pe vremea când era mică și nu știa să meargă, tatăl ei îi mișca forțat picioarele, precum Charlie Chaplin papuceii de lemn, astfel că într-o zi i le răsuci prea tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana, îi spuse alintându-i buclele blonde. Nu știam că am în clasă o așa creatoare de "gogoși". Din ziua aceea, de câte ori tovarășa lipsea, Luana se cocoța pe catedră și copiii așteptau, cu sufletul la gură, noile invenții ale fetei. Povestirea în care tatăl ei o învățase să meargă singură pe frânghia de rufe din mijlocul curții, deși nu avea nici doi ani, sub ochii îngroziți ai unei trecătoare care era însărcinată și pe care o apucară durerile nașterii, dând la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]