4,908 matches
-
cei care mă feresc de senzația, care mi se furișează adesea, când citesc, în inimă, că în loc să ies afară și să trăiesc, stau închis în casă și pierd timpul. Altădată nici un scriitor care purta acest nume nu mă făcea să prețuiesc, atât de avar, propriul meu timp, al existenței mele. O pagină bună mă răsplătea, îmi era suficientă; acum toată cartea trebuie să fie bună! Tot felul de obstacole stau în calea lecturilor mele. Iată, de pildă, am cumpărat recent Sadoveanu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
să înfăptuiască. Să arate că bucuria care urmează după ce omul a riscat și a învins e dintre cele mai mari și să descrie această bucurie, în stilul său, cu luciri metalice, în maniera sa care ajunsese să fie cunoscută și prețuită de milioane de cititori. N-a vrut să mai iasă la pescuit. N-a vrut să mai iasă în larg. Avea dureri insuportabile, de la șira spinării (căzuse cu avionul pe care și-l pilota singur în 54) și avea o
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
astfel se putea ajunge la o agricultură controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de necunoscuții pe care Costică îi aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi venea de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vioară, țambal, acordeon, tobă și gură. Băteau podelele cu tălpile și călcâiele ori, când cântecul se tânguia sfâșietor, răscolindu-le sufletele zbuciumate, se așezau la masă și dădeau pe gât vinul din pahare și carafe. Supărate că porcii dinăuntru nu prețuiau cum se cuvenea munca lor și văzându-i căzuți aproape În nesimțire de la băutură, cele două neveste Începură să care cele pregătite de ele, ca să se răzbune, dar să și facă o faptă bună, soldaților care, Întinși pe iarbă, beau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se fac acuma, de-și pierd gustul toate câte se pun Înăuntru: gogonele, prune, castraveți, gogoșari, gutui, pere, conopidă, varză roșie și sfeclă - și făcea parte din zestrea mamii, a bunicii, a bâtei. Dincolo de valoarea sentimentală care nu poate fi prețuită În bani, sălășluie cea de obiect istoric și de artă: cu acel vas anticii noștri strămoși cărau spre capitala lor vinuri dulci grecești și uleiuri de măsline. Cioburile le voi dona Muzeului Județean, după ce mă voi declara de acord cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mare nenoroc. Gândurile despre unde ar fi trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici cât o ceapă degerată. Vieru, viclean - căci știa că urma să aibă dreptate -, se dusese la Director și, cu glas de elev silitor, Îi spusese că ar fi fost bine să ia și busola - obiect de preț care atârnase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
asista la eforturile prietenului său, uita de propriile lui suferințe și-și aborda, cu și mai multă îndârjire, propria sarcină asiduă. Hideyoshi avea un stat major ciudat, într-adevăr. Nici unul dintre cei doi generali principali ai săi, pe care-i prețuia ca pe o pereche de nestemate strălucitoare, nu stătea bine cu sănătatea. Unul era bolnav cronic; celălalt trebuia să dirijeze luptele din lectică. Dar ajutorul considerabil pe care acei doi oameni i-l dădeau lui Hideyoshi le depășea posibilitățile. Ori de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neplăceri. Nobunaga ieși din clasă și fu condus de preoți într-o încăpere bine mobilată. Acolo, Nobunaga se odihni pe un scaun colorat, scânteietor, rezervat musafirilor de rang. Apoi, preoții aduseră ceai și tutun din țara lor, pe care le prețuiau nespus, și i le oferiră oaspetelui, dar Nobunaga nu se atinse de nimic. — Fiul lui Ito Yoshimasu tocmai mi-a spus că Valignani urma să plece din Japonia, luna asta. A și plecat? întrebă el. Unul dintre preoți răspunse: — Părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scrisoare de la Hideyoshi, Kanbei vorbi, în continuare: — N-am să vă vorbesc despre avantaje sau dezavantaje. În schimb, aș dori să vă arăt un lucru care demonstrează atât intențiile Seniorului Hideyoshi, cât și pe cele ale Seniorului Nobunaga. Amândoi îi prețuiesc pe războinicii valoroși. Prin urmare, avem aici o declarație semnată, care vă făgăduiește provinciile Bitchu și Bingo. Muneharu se aplecă respectuos spre document, dar nu-l ridică. Îi răspunse lui Kanbei: Acestea sunt cuvinte cu adevărat exagerate, iar documentul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
este cruțată, va însemna că nu au reușit să urmeze Calea Samuraiului. — Totuși, după ultima noastră întâlnire, nu i-ați întrebat ce intenții au? — N-a fost nevoie. Clanul Mori nu va fi niciodată de acord cu moartea lui Muneharu. Prețuiesc loialitatea mai presus de orice altceva și nimeni, de la Seniorul Terumoto până la cel mai de jos vasal al său, nu s-ar supăra pentru acest sacrificiu, chiar dacă înseamnă pierderea tuturor provinciilor de la apus. Cerul începea să pălească; în depărtare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai atacă. Refuzând scurt, omul se repezi înainte. Pe spinarea lui, un singur smoc de iarbă de bambus șuiera în vânt. Fir-ar să fie! înjură Hidetsugu, privindu-l cum se îndepărta. I se păruse că, în ochii acelui om, prețuise mai puțin decât un fir de bambus la margine de drum. Privind în urmă, Hidetsugu văzu un nor de praf stârnit de inamic. Dar un grup de soldați călări din diferite unități, purtând lănci, puști și săbii lungi, îl văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sfînt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El." 33. Cînd au auzit ei aceste vorbe, îi tăia la inimă și s-au sfătuit să-i omoare. 34. Dar un Fariseu numit Gamaliel, un învățător al Legii, prețuit de tot norodul, s-a sculat în picioare în Sobor și a poruncit să scoată puțin afară pe apostoli. 35. Apoi le-a zis: "Bărbați Israeliți, luați seama bine ce aveți de gînd să faceți oamenilor acestora. 36. Căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
fie puși cei care se aflaseră câțiva ani mai în urmă pe ultima treaptă a demnității, cinstei și puterii economice, ceea ce îi și făcea vulnerabili alcoolului, lenei, dar și carierismului și atașamentului orb față de noii lor stăpâni, spre folosul personal. Prețuiți cum nu fuseseră până atunci, sforarii și chilipirgiii probau un devotament vinovat noului regim. Cum acel duh al neîncrederii în oameni funcționa la maxim, iar cei care slujeau puterea se străduiau să merite încrederea de care se bucurau, fiind în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Marianei. V-am fost și musafir timp de câteva zile, am discutat unele probleme, cunoscându-ne și apreciindu-ne reciproc. Am tot respectul și considerația pentru familia ce ați închegat în ani mulți cu bune și mai puțin bune, am prețuit persoana și scrisul ce mi-ai pus la dispoziție cu dărnicie, am apreciat sensul vieții și al scrisului, dar abia cu prilejul darului ultim primit am văzut cu totul un alt om și un alt scris. Nu am citit selectiv
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
același lucru până am parcurs ultima scrisoare, apoi le-am sigilat într-un voluminos plic - greu (la figurat) de înalte sentimente omenești. Noi, tinerii de atunci, aflați în vâltoarea vremurilor și a evenimentelor care ne-au solicitat participarea, știam să prețuim la maximum fiecare clipă de liniște și fericire și poate tocmai de aceea nu ceream prea mult de la viață, mulțumindu-ne doar cu frânturi de fericire!!... Recitind „comoara noastră de scrisori”, mi-am dat seama că aș fi consemnat mult
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
faptei, al luptătorului chemat să apere Patria, amenințată de mai marii lumii și de vecini. Mobilizat fiind, ca întreaga generație tânără, a luptat în Est și Vest până la terminarea războiului, având gradul de căpitan în rezervă. A primit decorații înalte prețuindu-i-se vitejia, sângele rece în momente de cumpănă, abnegația și priceperea în pregătirea și efectuarea operațiilor militare - salvând uneori regimentul din situații extrem de grave. Păcat! că fiind mai în vârstă n-a apucat să se bucure de recunoștința Țării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nedându eu nici un ban chirie... m-au apucat cu judecată ca ori să plătesc... ori să ies din dughene afară” --Și unde-i pricina de cârteală? --Păi spune bietul om: “Am deșărtat dughenile și cerând eu judecată ca să mi să prețuiască dughenile ș-au trimes în doo rânduri vornici de poartă... și neputându-ne învoi din prețul dughenilor în trii rânduri am ieșit la giudecata Divanului”. --Până aici nu văd pricină care să te facă cârtitor. Nu are decât să aștepte
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de viespe. Și-a dus involuntar mâinile la sâni, apăsându-i în neștire. Țiganca își frământa mâinile. --Dragule, băgat-ai de seamă că cele două ființe aici de față, Zâna, așa cum ai numit-o în visele tale, și Sevastița, mult prețuite de mine, te-au îndrăgit din prima clipă când te-au văzut. Așa că te rog ca atunci când va veni timpul... s-o iei pe Zâna cu tine, iar Sevastița va rămâne pe lângă mănăstire, așa cum a stat o viață. Voi veți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ei înșiși. Duhovnicul bun, ne spunea părintele Teofan, păstrează în tăcere virtuțile și mustră în ascuns, îi iartă pe toți cei care se căiesc și-i iubește în ciuda păcatelor și neputințelor lor. Nu iubea păcatul lor, dar pe ei îi prețuia. Așa era părintele Teofan, un ales păstor de suflete. În fiecare zi îl vedeam citind Paraclisul Maicii Domnului, așa cum făcea și în timpul războiului, când văzând moartea la tot pasul citea paraclisul dintr-un carnețel scris de el, purta o iconiță
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
goale, acea mașinărie teleghidată numită Boc. Parlamentarii, care deja se pregătiseră să moțăiască, atât timp cât va vorbi individul de la tribună, s-au trezit deodată parcă dintr-o transă, unii parlamentari, mai fără experiență politică, au început să plângă, alții care își prețuiesc pielea mai mult decât face la prețul pieței, au luat-o la fugă. A fost un moment neașteptat pentru ei, când viața cea adevărată a țării acesteia, a năvălit nemilos peste ei, și unde, tocmai aici, chiar în templul insensibilității
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urma sa au rămas pe lângă destule bunuri pământești, mai multe imobile și un „fleac” de șapte milioane de dolari. Cam așa stă presa noastră cea liberă, pe ici, pe colo, mai ales în punctele esențiale. Dar cică trebuie s-o prețuim, fiindcă este o presă liberă. Ei, sanchi! S-o creadă țața Leana, zarzavagioaica din piața veche și nea Grigore cheferistul pensionar. Hai să tragem linie și să vedem ce-am avut și cu ce am rămas acum, cu douăzeci de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să-mi rămân mie, cu tine, mamă. Închid ochii. Plâng. Ca un izvor care-și dezleagă apele, plâng... Știu. Sunt aceleași lacrimi care mi-au potolit de-atâtea ori setea și așteptarea copilăriei, încununată cu apariția ta, mamă. Învăț să prețuiesc farmecul minutelor petrecute împreună. Vreau să învăț ce preț are un ceas anume o povață, o vorbă bună de-a ta, o mângâiere melancolică - un banal ceas al vieții noastre și să mă prefac că timpul nu trece. Nu vreau
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul Malik n-a avut nevoie să-i vadă chipul ca să înțeleagă că spune adevărul, și a simțit trezindu-se în el un nou interes. Trăise destui ani în Sahara pentru a ști să prețuiască un om care străbătuse „pământurile pustii“ și se întorsese. Cei ca el se puteau număra, din Maroc până în Egipt, pe degetele de la o mână, și chiar Mubarrak-ben-Sad, călăuza oficială a postului, pe care el îl socotea unul din cei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
inteligența, arta cuvântului, sănătatea, frumusețea, dorința de cunoaștere, de a te bucura de existență, admirația oamenilor și, presupun, suspinele femeilor. Sper că El nu te-a lipsit de Înțelepciune, Înțelepciunea tăcerii, fără de care nimic din toate astea nu poate fi prețuit sau păstrat. — Ar trebui să aștept să ajung bătrân ca să spun ceea ce gândesc? — Până În ziua În care vei putea să spui tot ce gândești, vor fi avut vreme să Îmbătrânească urmașii urmașilor tăi. Trăim În epoca tainei și a fricii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am lăsat să se Înțeleagă că mergeam să stau la o verișoară măritată cu un negustor bogat din Samarkand. De obicei, când mă deplasez Împreună cu curtea, Îmi găsesc un loc de dormit Împreună cu haremul, am acolo câteva prietene, ele Îmi prețuiesc tovărășia, sunt Însetate de istorisirile pe care li le povestesc, nu văd În mine o rivală, știu că nu aspir la a deveni soția hanului. Aș fi putut, dar am cunoscut prea Îndeaproape soțiile regilor pentru ca un asemenea destin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]