2,965 matches
-
clasa gramaticală numită particulă. Exemplu din limba sârbă: Ala je lepa ova bašta!" „Ce frumoasă e grădina asta!”. Acest criteriu cuprinde și modalitatea, adică felul cum consideră vorbitorul acțiunea. Conținutul și modalitatea se redau mai ales prin modul verbal al predicatului. Astfel există următoarele tipuri de propoziții: Propoziția reală, numită și asertivă, expozitivă sau narativă, prezintă acțiunea sau starea ca reală, modul predicatului fiind indicativul. Poate fi enunțiativă ("Sunt bucuros") sau interogativă: "Vii?" Propoziția optativă exprimă o dorință, având predicatul de
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
modalitatea, adică felul cum consideră vorbitorul acțiunea. Conținutul și modalitatea se redau mai ales prin modul verbal al predicatului. Astfel există următoarele tipuri de propoziții: Propoziția reală, numită și asertivă, expozitivă sau narativă, prezintă acțiunea sau starea ca reală, modul predicatului fiind indicativul. Poate fi enunțiativă ("Sunt bucuros") sau interogativă: "Vii?" Propoziția optativă exprimă o dorință, având predicatul de obicei la condițional-optativ: Aș mânca o înghețată" (enunțiativă), "Ai mânca o înghețată?" (interogativă). Propoziția potențială exprimă posibilitatea unei acțiuni sau stări realizabile
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
al predicatului. Astfel există următoarele tipuri de propoziții: Propoziția reală, numită și asertivă, expozitivă sau narativă, prezintă acțiunea sau starea ca reală, modul predicatului fiind indicativul. Poate fi enunțiativă ("Sunt bucuros") sau interogativă: "Vii?" Propoziția optativă exprimă o dorință, având predicatul de obicei la condițional-optativ: Aș mânca o înghețată" (enunțiativă), "Ai mânca o înghețată?" (interogativă). Propoziția potențială exprimă posibilitatea unei acțiuni sau stări realizabile în prezent sau în viitor, ireale în trecut. Modul predicatului enunțiativei potențiale este condițional-optativul ("N-aș crede
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
Vii?" Propoziția optativă exprimă o dorință, având predicatul de obicei la condițional-optativ: Aș mânca o înghețată" (enunțiativă), "Ai mânca o înghețată?" (interogativă). Propoziția potențială exprimă posibilitatea unei acțiuni sau stări realizabile în prezent sau în viitor, ireale în trecut. Modul predicatului enunțiativei potențiale este condițional-optativul ("N-aș crede așa ceva"), indicativul la imperfect ("Mai bine plecam atunci") sau conjunctivul ("N-am pe nimeni care să mă ajute"). Exemple de interogative potențiale: "Ai crede așa ceva?", "Ce să fac?" Propoziția dubitativă exprimă o îndoială
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
cu modul prezumtiv sau conjunctiv: "Va fi știind ceva", "Să fi fost prin 1940" (enunțiative), " Unde or fi plecat?", "Cine să fie?" (interogative). Propoziția imperativă este o enunțiativă care exprimă un ordin, un îndemn, un sfat, o rugăminte, o recomandare. Predicatul ei este mai ales la imperativ ("Du-te imediat acolo!"), dar poate fi și la conjunctiv prezent ("Să pleci de aici!"), la indicativ viitor ("Te vei duce / Ai să te duci imediat!"), la infinitiv prezent ("A se scutura înainte de întrebuințare
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
neanalizabile, monomembre sau fragmentare (vezi mai jos secțiunea După structură), frecvente în dialoguri. Astfel sunt cuvintele și locuțiunile "da, ba da, exact, firește, întocmai, negreșit, de bună seamă, fără îndoială, categoric, absolut, corect" etc. Propoziția negativă se distinge prin negarea predicatului, în limba română cel mai adesea cu cuvântul negativ "nu", acesta având varianta fonetică "n-" înaintea unui cuvânt cu inițială vocalică. "Nu" este o negație suficientă, adică nu mai este nevoie de alt cuvânt pentru a realiza propoziția negativă. Locuțiunea
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
se identifică funcțiile sintactice ale componentelor lor. Ele pot fi clasificate după mai multe criterii. După natura părților de propoziție pe care le au, sunt propoziții simple și dezvoltate. Propoziția simplă are numai părți principale de propoziție, adică subiect și predicat, sau numai predicat, sau numai subiect: "Vine vacanța", "Plouă", "Toamnă". Propoziția dezvoltată are și cel puțin o parte secundară de propoziție (atribut, complement etc.). După numărul părților principale de propoziție există propoziții bimembre și monomembre. Propoziția bimembră are predicat și
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
și predicat, sau numai predicat, sau numai subiect: "Vine vacanța", "Plouă", "Toamnă". Propoziția dezvoltată are și cel puțin o parte secundară de propoziție (atribut, complement etc.). După numărul părților principale de propoziție există propoziții bimembre și monomembre. Propoziția bimembră are predicat și subiect (exprimat prin cuvânt aparte sau inclus în predicat prin desinență): "Vine trenul", "Circulă zilnic?" Propoziția monomembră are o singură parte principală: predicat ("Plouă", "Plouă zilnic") sau subiect ("Toamnă", "Toamnă târzie"). După cum conțin sau nu toate componentele unei construcții
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
Plouă", "Toamnă". Propoziția dezvoltată are și cel puțin o parte secundară de propoziție (atribut, complement etc.). După numărul părților principale de propoziție există propoziții bimembre și monomembre. Propoziția bimembră are predicat și subiect (exprimat prin cuvânt aparte sau inclus în predicat prin desinență): "Vine trenul", "Circulă zilnic?" Propoziția monomembră are o singură parte principală: predicat ("Plouă", "Plouă zilnic") sau subiect ("Toamnă", "Toamnă târzie"). După cum conțin sau nu toate componentele unei construcții gramaticale explicite, există propoziții complete și imcomplete. O propoziție completă
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
complement etc.). După numărul părților principale de propoziție există propoziții bimembre și monomembre. Propoziția bimembră are predicat și subiect (exprimat prin cuvânt aparte sau inclus în predicat prin desinență): "Vine trenul", "Circulă zilnic?" Propoziția monomembră are o singură parte principală: predicat ("Plouă", "Plouă zilnic") sau subiect ("Toamnă", "Toamnă târzie"). După cum conțin sau nu toate componentele unei construcții gramaticale explicite, există propoziții complete și imcomplete. O propoziție completă are toate părțile de propoziție necesare pentru organizarea internă a comunicării respective: "Mama a
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
eliptică, părțile absente se reconstituie mai greu și aproximativ, din cauza insuficienței contextului: "Noi atunci - după el" (se poate subînțelege "ne-am luat, am pornit, am fugit" etc.). Propozițiile mai pot fi clasificate și în verbale și nominale. Propoziția verbală are predicat verbal sau nominal exprimat: "Trenul nostru a plecat", "El este inginer". În propoziția nominală, predicatul este nominal, lipsind verbul copulativ. Unele sunt în variație liberă cu corespondentele lor verbale ("Bine că ai venit" / "E bine că ai venit"), altele sunt
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
el" (se poate subînțelege "ne-am luat, am pornit, am fugit" etc.). Propozițiile mai pot fi clasificate și în verbale și nominale. Propoziția verbală are predicat verbal sau nominal exprimat: "Trenul nostru a plecat", "El este inginer". În propoziția nominală, predicatul este nominal, lipsind verbul copulativ. Unele sunt în variație liberă cu corespondentele lor verbale ("Bine că ai venit" / "E bine că ai venit"), altele sunt consacrate ca nominale, neavând corespondente verbale: "Ferice de tine!" În propozițiile neanalizabile, frecvente în dialoguri
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]
-
conceptului. Vom sugera o ipotetică ierarhie a construcției conceptului idee în timp și vom caracteriza succint fiecare interval idee din ierarhia propusă. 1-Idei formă, idei obiect, înțelese ca părți fixe, ca obiecte aparținând ambientului fenomenal sau social. 2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mișcarea formelor naturale, sau a părților corpului subiectului. 3-Idei relație, separând și particularizând condiționări poziționale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulțimi de predicate. 4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relației sau mișcării, proprietatea fiind
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
ca părți fixe, ca obiecte aparținând ambientului fenomenal sau social. 2-Idei cinetice, idei predicat caracterizând mișcarea formelor naturale, sau a părților corpului subiectului. 3-Idei relație, separând și particularizând condiționări poziționale, multi situante sau dinamice, între forme sau între mulțimi de predicate. 4-Idei proprietate particularizând o anume calitate a formei, relației sau mișcării, proprietatea fiind separabilă senzorial sau intelectiv și cumva utilizabilă de subiect. 5-Idei acțiune, definind o schimbare de stare, de formă, de mișcare, de relație sau mixtă, în realitatea observată
Idee () [Corola-website/Science/306184_a_307513]
-
Rogojești, Botoșani. Familia Dobrowolski a fost de origine poloneză, însă încă în secolul XVIII s-a romanizat prin căsătorii. Familia Dobrowolski a obținut la 1800 un titlu de noblețe polonez, iar mai târziu, în Bucovina, titlul austriac de "Ritter" cu predicatul ""von Buchenthal"". Iancu Flondor este descendentul unei vechi familii boierești, care a deținut dregătorii și a avut moșii în Țara de Sus a Moldovei (Bucovina). Familia Flondor era înrudită din vechime cu familiile Balș, Buhuș, Ureche și alte familii mari
Iancu Flondor () [Corola-website/Science/304851_a_306180]
-
concurența între conjunctiv și indicativ. Este vorba de verbe care exprimă: Verbul la conjunctiv poate fi predicat în mai multe tipuri de propoziții. Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative. ul poate fi predicatul oricărei propoziții subordonate necircumstanțiale, în afară de cea de agent, dar cunoaște mai multe resticții în ceea ce privește subordonatele circumstanțiale. Poate fi predicatul următoarelor propoziții circumstanțiale: Prin urmare, conjunctivul nu poate fi predicat în următoarele tipuri de propoziții circumstanțiale: de timp care exprimă o
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
multe tipuri de propoziții. Propozițiile principale în care se găsește pot fi exclamative sau interogative, pozitive sau negative. ul poate fi predicatul oricărei propoziții subordonate necircumstanțiale, în afară de cea de agent, dar cunoaște mai multe resticții în ceea ce privește subordonatele circumstanțiale. Poate fi predicatul următoarelor propoziții circumstanțiale: Prin urmare, conjunctivul nu poate fi predicat în următoarele tipuri de propoziții circumstanțiale: de timp care exprimă o acțiune simultană sau posterioara, de cauză, de mod comparativa sau de grad și măsură, consecutivă, instrumentala, sociativa, de relatie
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
imperfect și mai mult ca perfect, ultimele două fiind folosite aproape exclusiv în limba literară cu tendința clasică. Majoritatea utilizărilor sale sunt asemănătoare cu ale conjunctivului românesc, dar are și unele pe care acesta nu le posedă, de exemplu exprimarea predicatului propoziției completive indirecte al carei verb regent exprimă o afirmație incertă ("Je doute qu’îl vienne" „Mă îndoiesc că va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
regent exprimă o afirmație incertă ("Je doute qu’îl vienne" „Mă îndoiesc că va veni”) sau al propoziției circumstanțiale concesive: "Bien qu’îl soit malade,..." „Deși este bolnav,...”. O altă deosebire este că în franceză nu se folosește subordonată cu predicatul la subjonctiv atunci cand acțiunea subordonată are subiectul identic cu cel al verbului regent, ci complementul la infinitiv: "Je veux partir demain" „Vreau să plec mâine”. În limba engleză, modul numit "subjunctive" este identic la prezent că forma cu infinitivul fără
Conjunctiv () [Corola-website/Science/304894_a_306223]
-
lor lexical: "a dormi" (imperfectiv), "a se deștepta" (perfectiv). Verbe ca "a începe", "a continua", "a sfârși", "a termina" sunt considerate de Constantinescu-Dobridor verbe auxiliare de aspect care n-ar fi gramaticale, nici gramaticalizate, ci lexicale, deoarece au funcția de predicat și nu constituie o unitate semantică, morfologică și sintactică cu verbul pe care îl subordonează. Exemple: "începe să ningă", "termină de citit". În gramaticile limbii române nu se menționează afixe de marcare a aspectelor/modurilor de acțiune. Nici în engleză
Aspect și mod de acțiune () [Corola-website/Science/305683_a_307012]
-
adverb care modifică adjectivul "buni" la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul "bine", repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul "învață", reprezentat prin verbul "a învăța" conjugat la
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
la valoarea calitativă supremă. Întrebarea de identificare a unicului adverb din această propoziție este "Cât de buni sunt elevii?". Cea de-a doua propoziție, care este evident derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul "bine", repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul "învață", reprezentat prin verbul "a învăța" conjugat la indicativ prezent, iar cuvintele care
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
derivată din prima, a fost obținută prin substituirea predicatului "sunt" (verb copulativ) cu predicatul "învață", respectiv prin substituirea adjectivului "buni" repetat de două ori, cu adverbul "bine", repetat de asemenea de două ori. De data aceasta, cuvântul de caracterizat este predicatul "învață", reprezentat prin verbul "a învăța" conjugat la indicativ prezent, iar cuvintele care îl caracterizează sunt adverbele bine și (foarte) bine. A se remarca utilizarea lui foarte într-un mod extrem de similar primei propoziții, aici însă adverbul foarte modifică adverbul
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
română adjectivul își schimbă forma după genul substantivului pe care îl califică. În unele limbi acordul poate fi complex, în sensul că receptorul își modifică forma în urma unor acorduri simultane cu mai mult decît un donor. De exemplu forma unui predicat în limba maghiară poate să depindă în același timp și de subiect, și de complementul direct. Acordul se produce sistematic, în sensul că dacă apare într-o construcție cu o anumită sintaxă, atunci apare în toate construcțiile de același fel
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]
-
veche a fost însoțită de o scădere în flexibilitatea structurii propoziției. Lipsa acordului în situațiile în care vorbitorii se așteaptă la prezența lui se numește "dezacord" și este percepută ca o greșeală de limbă. De exemplu, în propoziția "Ele citesc", predicatul "citesc" are forma corespunzătoare persoanei a III-a și numărului plural, formă impusă prin acordul cu subiectul "ele" (un pronume personal la persoana a III-a plural), iar exprimarea "Ele citește" este considerată greșită în limba literară. Totuși, la contactul
Acord (gramatică) () [Corola-website/Science/313056_a_314385]