12,664 matches
-
1899), termen creat de un savant german, odată cu produsul respectiv. Acidul acetilsalicilic, care este substanța de bază a aspirinei, se găsește în florile unei plante al cărei nume latinesc este Spiraea ulmaria. Pentru a se distinge substanța naturală de cea preparată prin procedee chimice, s-a format cuvântul Aspirin de la radicalul spir al cuvântului latinesc, cu ajutorul prefixului grecesc acare înseamnă „fără“ și al sufixului savant -in (existente și în alte cuvinte similare, cf. germ. Anilin). Cuvântul a devenit internațional. Bivuac are
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a împrumutat din română și alți termeni care țin de prepararea mămăligii(balmus,mamaliga). aluat și turtă Rom. aluat, cuvânt care există și în dialectele sud-dunărene, are sensurile „pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri; cocă“ și „bucată din această pastă folosită ca plămădeală“. Cuvântul românesc provine din lat. *allevatum (< lat. allevatus „ridicat, înălțat“), un derivat de la verbul lat. levare „a ridica“, transmis românei (în forma (a) lua), precum și altor limbi romanice. Deosebirea
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a dat a toarce. zeamă În MDA, cuvântul zeamă „fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb“ figurează, alături de ciorbă „fel de mâncare care constă dintr-o zeamă (acrită) preparată cu legume, adesea și cu carne“ și de regionalismul sorbitură „zeamă, supă, ciorbă“, printre sinonimele lui supă, pe care DEX îl explică prin „fiertură de carne, de legume sau de carne cu legume, uneori cu adaos de tăiței, fidea etc.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
la el) apare și verbul a supa „a lua masa târziu, după un spectacol“, împrumutat din fr. souper. În prezent, se mai folosesc și alți termeni din aceeași sferă semantică: bulion „supă de carne fără zarzavat“ < fr. bouillon, borș „ciorbă preparată cu zeamă acră“ < rus., ucr. boršć, precum și minestrone, termen luat recent din italiană. Cuvinte de origine turcă În perioada creării terminologiei culinare românești (secolul 17), eram cu fața „întoarsă“ mai mult spre Orient. În epoca fanariotă, a fost adoptată gastronomia
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pan di Spagna „pâine din Spania“, expresie al cărei corespondent francez, pain d’Espagne, a pătruns în turcă (pandispanya) și, din turcă, în neogreacă (pandespáni); cum am spus mai sus, de la greci l-am luat și noi. Pricomigdală „prăjitură uscată preparată din albuș de ou, zahăr și migdale“, cuvânt a cărui formă inițială în română a fost picromigdală, este un împrumut din ngr. pikromýgdalo(n), compus din pikrós „amar“ + mýgdalon „migdală“. Cuvântul grecesc mýgdalon a pătruns la noi în forma migdală
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
sale < lat. sal „sare“. Salată cu sensul de „plantă“, sinonim cu lăptucă (termen moștenit din lat. lactuca, la fel ca fr. laitue, sp. lechuga), este tot un împrumut (apare prima dată în Anonymus Caransebesiensis, în jurul anului 1700). Și scordolea „sos preparat din nuci pisate și miez de pâine, frecate cu usturoi, untdelemn și oțet, care se servește cu carne rasol“, cuvânt necunoscut în Transilvania, este împrumutat din ngr. scordaliá. Cuvinte de origine franceză Cu preparate franțuzești se poate compune un meniu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prima dată la Brăescu, la începutul secolului 20, și provine din fr. sauté, participiul verbului sauter care are și sensul „a frige la foc iute“. La sfârșitul mesei, se pot oferi diverse preparate dulci. Brioșa este un „produs de patiserie, preparat prin coacere în forme mici, rotunde și ondulate, a unui aluat de cozonac“; cuvântul a fost înregistrat prima dată în DEX. Are la origine fr. brioche, un derivat de la verbul brier (formă dialectală a verbului broyer „a frământa o pastă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de gheață“; la originea îndepărtată a termenului este lat. calamellus, diminutiv al lui calamus „trestie“ (denumirea vine de la materialul dulce cu care se făcea caramelul, la fel ca trestia de zahăr). Ca digestiv, se poate recomanda un mazagran, băutură răcoritoare preparată din cafea neagră concentrată, în care se pun cuburi de gheață. Cuvântul românesc este împrumutat din fr. mazagran care, la rândul lui, are la bază numele localității Mazagran din Algeria. antreu și aperitiv În mod ciudat, sensul din terminologia culinară
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ouă bătute, prăjite în ulei, cu mult înainte de a împrumuta cuvântul franțuzesc; dovada este existența a numeroase sinonime, dintre care unele foarte vechi. Cel mai vechi este papară, atestat în Letopisețul lui N. Costin. Sensul vechi al cuvântului era „mâncare preparată din felii de pâine (prăjită) presărate cu brânză și opărite în supă, apă sau lapte“. Se presupune că provine din ngr. papára sau/și bg. popara. Cuvântul apare în multe expresii familiare, ceea ce dovedește nu numai vechimea, dar și frecvența
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de trestie“. Rom. candel, care apare și în expresia zahăr candel, a preluat sensul lui Kandelzucker. Din germană, nu avem însă numai nume de dulciuri, ci și multe nume de mezeluri. În afară de bine cunoscutul parizer, îl amintesc pe lebărvurst „mezel preparat din ficat de porc“ < germ. Leberwurst. Cuvântul a fost adaptat în română după pronunțare, prima sa atestare fiind la Brăescu. În graiul meu natal din Bihor, același mezel se numește maioș < magh. májas (în MDA este glosat greșit „caltaboș“). Limba
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în română, a devenit măr. Latina a împrumutat și cuvântul grecesc compus melímelon, care a devenit melimelum „specie de măr foarte dulce“ și s-a confundat cu melómeli „gutui“ (s-a dat acest nume gutuiului, pentru că marmelada de gutui se prepara cu miere). Din latină s-a transmis portughezei în forma marmelo „gutuie“, din care a derivat cuvântul marmelada, împrumutat de franceză marmelade (prima atestare, la 1642) (DL: 1573; DR: 1617). Noi îl avem din franceză; cuvântul marmeladă apare în Dicționarul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Noi îl avem din franceză; cuvântul marmeladă apare în Dicționarul român-francez al lui Pontbriant (1862). Unii consideră că în română a pătruns și din germ. Marmelade. Nume de mâncăruri de sărbători Pe lângă mâncărurile de toate zilele, există unele care se prepară, în mod special, la marile sărbători, Crăciunul și Paștele. Mâncăruri de Crăciun Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun. Denumirea acestui fel de mâncare vine din tc. sarma, care s-a împrumutat în română (există și în dialectele sud-dunărene: arom. sărma
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
germana din Austria, Schmarren înseamnă „mâncare din ouă bătute, prăjite în untură“. Apropo de untură, amintesc termenul osânză „grăsime de porc neprăjită“, care are la origine lat. axungia (sau varianta *oxungia, prin care se poate explica o inițial). Tobă „mezel preparat din stomacul porcului umplut cu bucăți de carne, de slănină și de măruntaie“, care are și varianta dobă, este un cuvânt împrumutat din magh. dob. Are diverse alte denumiri regionale: tartaboș, tâgârcioară, caș de porc. Cuvântul caltaboș are origine necunoscută
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de ceapă și de usturoi verde, este mai puțin cunoscută în Transilvania. Cuvântul este menționat pentru prima dată într-un Dicționar român-german al lui G. A. Polizu, apărut la Brașov în 1857. Este împrumutat din neogreacă, unde styphádo (n) „carne preparată la foc lent, într-un vas bine acoperit, cu sare, piper, usturoi și roșii“ provenea din it. stufato, un derivat de la verbul stufare „a încălzi la vapori“. Pentru a explica forma din italiană, s-a reconstituit cuvântul latinesc *extufare care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
care provine de la verbul slav sdrobiti „a face fărâme“. Slavul drob a pătruns și în maghiară (darab „bucată“), iar din maghiară, cu înțelesul de acolo, a fost împrumutat de graiurile românești din Transilvania (dărab). Cu sensul de „mâncare de miel preparată din organele interne tocate, amestecate cu verdeață și învelite în prapur“, cuvântul drob a fost împrumutat în română din bulgară (în bulgară, drob înseamnă „plămân“, iar în alte limbi slave, printre care și sârba, are sensul de „intestine“). În română
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
astăzi la ceremonii“ este un cuvânt făcut de români de la numele pălărierului francez Jobin, care s-a stabilit la București pe la mijlocul secolului 19 și și-a deschis un magazin pe Calea Victoriei. Tot creație românească este și penteleu „specialitate de cașcaval preparată din laptele care se mulge toamna de la oi“, cuvânt creat de la numele locului în care se produce brânza respectivă. Prezintă interes numele proprii care au devenit substantive comune după ce au fost luate în derâdere. Cuvântul marghioală, cu sensul de „mitocancă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
făcută; psihofizica la Külpe. Afara de aceasta lucrez la Institutul de anatomie și la anu voiu face fiziologia. Această ocupațiune deja îmi este destulă pentru semestrul acesta: de la 9-12 dimineața lucrez la disecție. Am căpătat de preparat un picior; am preparat deja mușchii exteriori și acum pătrund în interior la vine, artere, nervi. Vreo două zile la început mă incomoda mirosul, acum m'am deprins, parcă lucrez de nu știu când. Voiu lucra însă cu deosebire sistemul nervos. După masă de la
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
grecii, s-au ferit ca de ciumă să utilizeze cuvântul care reprezintă sursa turcească a inspirației, și anume kapama. Dar poate nu e cazul să fim atât de severi cu românii sau cu grecii... Câte bucătării, atâtea stufaturi! Corsicanii îl prepară din carne de vită și de porc, îi adaugă paste făinoase fierte separat și-l numesc stufatu. Francezii (ca și italienii, de la care l-au împrumutat) îl fac cu aproape orice. Primul estofat se pare că a fost gătit în timpul
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
În sudul Franței, în Aveyron, există un fel de mâncare numit estofinado, al cărui nume se spune că ar proveni de la estofi, forma alterată a cuvântului englezesc stockfish, pește (cod) uscat. Este însă tot un soi de estouffade, care se prepară din cod (pus în prealabil la desărat) fiert îndelung, apoi dezosat și mărunțit, amestecat cu piureu de cartofi fierți în apa în care a fiert peștele și, la urmă, frecat cu ulei de măsline, pătrunjel și ouă, unele tari, altele
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
britanică, a fost introdusă în Anglia de-abia la finalul secolului al XIX-lea, de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este explicabil prin restricțiile impuse de climatul britanic, nu prea îngăduitor cu legumele ori fructele care dau
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
al XIX-lea, de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este explicabil prin restricțiile impuse de climatul britanic, nu prea îngăduitor cu legumele ori fructele care dau savoare bucătăriilor mediteraneene. Roșia, de pildă, a fost adusă din Peru
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
desigur, și garum-ul (provenit din gastronomia Greciei antice, unde se numea garos), condimentul cel mai scump, făcut din intestine de macrou lăsate să macereze împreună cu sare și plante aromatice (se folosea doar zeama, extrem de concentrată). Carnea era de cele mai multe ori preparată în sosuri care combinau aromele dulci și sărate, pentru a schimba gustul primar al alimentului. Iată cum se gătea un cocor (rețeta apare în lucrarea De re coquinaria a lui Marcus Gavius Apicius, 25 î.Cr.-37 d.Cr.): pasărea curățată se
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Bucătăria este esențialmente un joc al gusturilor: nu am nevoie de un artist pentru a mânca un măr sau un fazan care nu ar fi altfel decât în starea lor naturală. Pe de altă parte, îi cer artistului să-mi prepare, să-mi compună mărul său, fazanul său, pregătiți de el, și nu de altcineva, cu o anumită intenție estetică pe care doar el o are. Cer să existe mai multe stiluri de măr sau de fazan. Și zic cu voce
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
și preparatul originar, ne-au venit de la greci), adică mâncăruri scăzute (ca stufatul), de dulce ori de post, dar musai cu orez, crupe sau păsat („pilaful e o plachie făcută numai din orez“); mai cunoșteau (de la turci) românii și iahniile, preparate „din carne, pește ori legume, mai ales ceapă multă“. Ambele au ajuns pe mesele țăranilor grație influenței bucătăriei târgovețe - cum o numește Radu Anton Roman -, care a preluat intens din cultura culinară grecească sau din cea turcească, acestea, de altfel
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
în unt, apoi pilaful turcesc și, în sfârșit, fripturile cosmopolite.“ Aceeași influență a bucătăriei târgovețe (în acest caz, de inspirație turcească) a dus și la larga răspândire (inclusiv în mediul rural) a sarmalelor, „mâncarea națională a românilor“ (E. Niculiță Voronca), preparate de secole așa cum o facem și astăzi. Bineînțeles că exista un soi de sarmale arhaice, învelite pe vremuri în multe feluri de frunze, nu numai în varză (în fond, și alivencele sunt un fel de sarmale avant la lettre...), și
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]