6,389 matches
-
și nu ducem lipsă de nimic, totuși casa e cam mică. Două camere de șase tatami și bucătăria de patru tatami și jumătate. Nici acum chiria nu este mare, dar înainte era mult mai mică. De când cu boomul economic, sub pretext că renovează casa, treptat, proprietarul a început să crească prețul, iar acum chiria se mărește la fiecare doi ani. Inițial am vrut să mă fac muzician. În timpul facultății aveam o formație, iar după absolvire a mai ținut trei ani. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
răspunsul era unanim: «Domnule Takahashi, nu putem face altceva, decât să urmăm secta.» Voiam neapărat să stau de vorbă cu unul dintre lideri. În acest timp, domnul Niimi, Iida Eriko și Naropa (Nagura Fumihiko) m-au chemat la ei sub pretextul unei alte inițieri și au început să-mi strige tot felul de lucruri:«De ce nu te poți spune vieții din Aum?», «Nu te mai antrenezi! Nu ești devotat Gurului!». Mi s-a părut o bună ocazie de a mă elibera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext epic foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fost diacon al Bisericii din Ierusalim, al cărui principal merit se pare, este pus pe seama faptului că a existat, fiindcă altceva nimic nu se mai spune despre el. Sfântul Valentin de astăzi, este un import ieftin, fără conținut. Este un pretext, introdus din interese pur comerciale, iar pentru tineri, un prilej de petrecere, de cele mai multe ori irațională și chiar plină de păcate (oare de ce se căsătoresc unii pentru o zi, sau numai pentru o noapte? Căsătoriile de Sfântul Valentin nu sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
A făcut sacrificii, dar acum a plecat, cu toate că nu eram acum mai rău decât atunci. M-a lăsat cu riscul de a mă nenoroci, fără o vorbă de părere de rău. Este o dovadă de curaj din partea ei sau un pretext de a termina fără zbucium? Cinci ani am examinat-o. Credeam că-i cunosc toate resorturile sufletești, și acum, după câteva săptămâni de despărțire, mă întreb de nu m-am înșelat cu desăvârșire. Tristă e experiența pe care o fac
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să reiau trenul seara, a exclamat: "Eu plec cu mata!". Mi-a repetat de mai multe ori fraza asta, cu toate că-i explicam de ce nu se poate. Era deznădăjduită când a trebuit s-o las. Peste o zi va găsi un pretext, va veni la București, va vorbi cu tine și veți vedea ce e de făcut. Peste două zile tocmai când mă nelinișteam din nou neavând nici o veste, primii câteva rânduri scrise pe o foiță de șocolată (fusese pusă în mijlocul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deșertul acesta, fiecare capătă o importanță mare. La restaurantul lui Mihali nu se găsește niciodată nimic, nici măcar pește. Am încercat să-l conving să aducă de la Cavarna un pachet de șocolată, dar cum totdeauna la întrebările mele căuta câte un pretext, am renunțat, și el nici măcar n-a băgat de seamă. Duminica vin câțiva vizitatori de la Cavarna, consumă la el limonadă, vin și sifon. Poate și puțină brânză și măsline. Are pe tejghea câteva cutii cu sardele, care nu inspiră nici un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
singur, simt că vorba mea mai mult servește de pedeapsă, căci Ioana îmi tulburase calmul la care îmi făcusem iluzia că aș putea ajunge, cu toate că experiența mă învățase că orice s-ar întîmpla n-aș putea fi calm și că pretexte voi găsi întotdeauna cele mai neînsemnate nemulțumiri se vor mări suficient ca să-mi devie insuportabile, Atunci mă întreb întrucît Ioana avusese dreptate. O iubisem sau o iubesc pe Ioana? Se poate da o definiție a dragostei? Îmi fac socoteala la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de ajuns ca acea cunoștință să strâmbe puțin din nas: Nu miroase frumos parfumul!" Și dacă dintre o mie de contradicții, uitate după ce mă supărau, păstram numai contradicția cu parfumul și făceam un simbol pentru ce era așa de des pretext de discuții, Ioana se enerva, găsea explicații și mă făcea meschin să insist pe un fapt fără importanță. Și, într-adevăr, era meschin să aleg dintr-atîtea motive grave pe unul pueril, dar nu mă pot controla în înlănțuirea pretextelor de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
des pretext de discuții, Ioana se enerva, găsea explicații și mă făcea meschin să insist pe un fapt fără importanță. Și, într-adevăr, era meschin să aleg dintr-atîtea motive grave pe unul pueril, dar nu mă pot controla în înlănțuirea pretextelor de chin, și reîncepeam același reproș. Ioana este extrem de influențabilă și, dacă în gusturi asta nu are o prea mare importanță, în părerea ei despre oameni rezultatul e dezastruos. Fiecare om devine pe rând, pentru ea, admirabil sau nesuferit, totdeauna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
motiv conta chiar pentru el, căci avea o oarecare milă, dar i se mai adăuga și lașitatea celor ce aveau să se mai întîmple între noi, căci se deprinsese să mă viziteze și să discutăm literatură. Literatura era doar un pretext pentru mine, iar torturile ce le sufeream și încercam să i le transmit erau mascate prin analiza asupra vreunei cărți). Ioana îmi mărturisise totul printr-un simplu "da", la întrebarea mea cauzată tot de ea. În clipa aceea ne întîlnisem
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Când am aprobat vorba ei, mi-a fost recunoscătoare: "Niciodată n-am crezut că ești atât de profund și ai să mă înțelegi". Dar, pe măsură ce redevenea îndrăgostită ca odinioară, îl săpam pe celălalt și-mi era ușor, căci găseam destule pretexte ca să o dezgust. Și apoi ea nu-l iubea, îi fusese numai un motiv. Accepta cu ușurință acum ca statuia ridicată cu atâta osteneală să se fărâmițeze. Mi-a fost foarte simplu să distrug valoarea trecutului ei, și nu mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tot așa de deznădăjduită: "Te cred, dar poți să-mi demonstrezi ceva? Vorbești ca să te convingi singur. Sau se poate că ai muri, dar motivul adevărat ar fi altul: tristețile nevindecabile ale sufletului tău; eu n-aș fi decât un pretext!" Pot reconstitui toată starea sufletească a Ioanei înainte de sosirea ei la Brașov, căci necazul care o cuprinse văzând ezitările mele îmi da posibilitatea să o presupun. În cele trei zile n-a făcut decât tot felul de planuri pentru excursia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în aceste locuri păcătoase! Mori cu zile! Nu sunt decât doi doctori imbecili care să te îngrijească! Dar pentru un animal mititel nici nu poți face nimic. Mi-a devenit viața aci insuportabilă. De-aș pleca odată!" Luam instinctiv, ca pretext, boala unei pisici, ca să mă războiesc cu soarta pentru neliniștea în care trăim mereu din pricina lui Viky sau din pricina trecutului Ioanei. Poate ca să plec e dorința mea cea mai intimă, fără să mi-o mărturisesc nici mie, poate că vorbeam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dârz, ambițios - adunase, în insulele Azore, o armată de aproape trei mii de oameni, pentru izbânda revoluției. La sosirea lui Don Pedro în Europa, se începe cu febrilitate pregătirea războiului civil. Anglia și Franța îi dau tot ajutorul. Sub un pretext oarecare, escadra franceză apare pe neașteptate la gura Tagelui și confiscă o bună parte din flota portugheză. Prin lovitura aceasta, Don Miguel nu se mai putea încumeta să mai încerce o expediție împotriva rebelilor lui Terceira, fortificați în insulele Azore
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
adnotează cu amar un istoric. Mișcările subversive și insurecțiile se continuă și sub el, în același ritm. E foarte greu de înțeles întotdeauna cauza acestor mișcări. Sunt oameni care protestează împotriva stării de lucruri și protestează folosindu-se uneori de pretexte ridicole. Totul dovedește însă că echilibrul e numai aparent. Guvernele se schimbă cu o repeziciune care uluiește. Apar și dispar aceiași oameni. Plus ça change, plus c'est la męme chose. În aparență, partidele de guvernământ - după infinite sciziuni, disensiuni
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la modă după revoluția din 1848 și în 1868, în timpul revoluției spaniole, - părea obosit, dezorientat; îi lipseau șefi politici tineri, care să ducă mai departe acțiunea generației de la 1870. Ceea ce îl susținea și îi prilejuia momente de vertiginoasă ascensiune, erau pretextele interne; afacerea tutunului, ciuma bubonică, vinurile din Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme de agitație, în Parlament, în redacții și pe stradă, împotriva monarhiei și regimului. Strada a fost cucerită de abia la urmă. Revoluția, începută și proclamată de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noimă decât pe dosare, un spațiu unde chiar și numele, ținuta sau înfățișarea sunt ridicol de fără rost". Acum, ieșit la pensie, se hotărăște să colecționeze obiecte stranii. Diferitele capitole ale povestirii relatează expedițiile lui întru achiziționarea acestor obiecte stranii. Pretext epic foarte lax, întărit numai prin finalul care închide simetric cercul, lăsându l pe Arhivar să se întoarcă la locul primei sale expediții și să ia el însuși locul personajului misterios, Rebis, pe care-l întâlnise, prima oară, șezând neclintit
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aristocrația mai mult sau mai puțin autentică și snobii eleganței. (Crochet, dezinvoltură, dialect franco-romîn...) Am vizitat pe părintele Palamon, gazda mea dintr-o vară și amicul meu. Părintele Palamon e întotdeauna bolnav: "afacerea" pentru care am venit aici - cel puțin pretext pentru conștiința mea că n-am mințit-o complet pe Adela. Părintele Palamon, tip desăvârșit de călugăr așa cum s-a format de-a lungul vremurilor, seamănă cu sfinții de pe pereții din biserica mănăstirii, dar e mai bine hrănit decât ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
aerul unui câine de lux luat la plimbare. Dar postura asta, puțin glorioasă, n-a ținut mult. Adela îmi cerea mereu lămuriri asupra locurilor pe unde treceam sau care se vedeau din trăsură, așa încît, la urma urmei, găsind un pretext plauzibil să fiu cu ea, am cerut voie și scuze doamnelor și m-am ridicat în picioare, intercalîndu-mi figura între umărul ei drept și cel stâng al vizitiului. Culcată pe câmp, în stânga, până departe, mergea în aceeași direcție cu noi
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
profund, e tristă... Dar asta e filozofia celor patruzeci de ani ai tăi, flămânzi de cei douăzeci ai ei!... Mă duc la Adela. Am venit de la ea adinioarea. Dar e imposibil să nu mă duc. Voi găsi pe drum un pretext. Imaginea ei îmi înăbușă respirația. Mă duc să mă liniștesc de ea cu prezența ei. Ultima zi. Ultima. O fi regretînd? Mi-a spus noutatea ca un lucru neașteptat și contrariant: "Știi, trebuie să plecăm mâine. Mama a primit o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
grav, "maestrului" pentru care are stimă, admirație, simpatie, recunoștință? Și căruia cochetăria și rarele ei abandonări sufletești (poate simplă ofrandă grațioasă adusă omului matur, căruia voia să-i acorde tot ce-i putea acorda en tout honneur 1 îi dăduse pretextul să facă ce a făcut? E rușinos să înclin spre ipoteza că mă iubește. (Era adolescentă când treceam de amiaza vieții!) Dar... nimic nu e adevărat și totul e posibil. În cazul acesta, nu m-am purtat mai bine decât
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în suflet, expresia figurii ei, dar imaginea era rebelă. Impresiile, senzațiile, dorințele provocate de ea în totul și de fiecare farmec al ei în parte îi întunecau claritatea imaginii. M-am dus s-o caut la ea. Am inventat un pretext ca să intru în casă. Era atât de gol! Lipsea nu numai ea, dar și acele obiecte care țin de om și dau locuințelor viață și personalitate. Am umblat prin odăi, pășind încet, în secret. Mi se părea că tulbur supărător
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
literare, al psihologiei și concepției autorului, personajul nu putea fi construit în această manieră spectaculoasă. Sigur, opțiunea lui Codrescu, uneori exprimată, de a spiritualiza iubirea, repulsia lui față de vulgarizarea acesteia nu implică obligatoriu absența perspectivei psihologice, considerarea femeii doar un pretext pentru imaginație, pentru scriitură. Am cădea fără voie în cursa textualizării, pierzând astfel relieful gândirii. Adela este o frumusețe ispititoare, sculpturală, a cărei feminitate eroul o aspiră cu amețitoare delicii. Codrescu este un senzual nu numai în imaginație, dar paralizat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rezervat și delicat, cu o rafinată voluptate, interesat de experiențe psihologice. Dragostea pare să aibă și un aer experimental, de joc superior. Doar târziu, după epuizarea unor etape, devine expansiv, pasional. Până atunci, pasiunea sa se consumă cerebral, ca un pretext al simțirii și hermeneuticii. Intelectualul are o bogată imaginație cazuistică. Am putea spune că se abandonează euforic raționamentelor ipotetice multiple. Țesătura de presupuneri înseamnă o trăire de gradul doi în izolarea netulburată a camerei și a scrisului. Ca-n Amintiri
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]