12,874 matches
-
vă cânt.// N-am nici un dubiu fără să mă îndoiesc că îl am/ că realmente îl am. Recursivitate până la moarte și mai departe,/ în carte scrie că scrie-n carte.” (p. 95) Bun. Va să zică, faptul că, de bine, de rău, pricepem ceva-ceva din Orice dovedește că suntem, chiar fără s-o știm, poligloți! Luată în serios, însă, afirmația lui Sorin Gherguț e capitală. Ea nu numai că transcrie o criză (a nu recunoaște o evidență aproape tangibilă e un semn net
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
a stins. Un autoportret de Rembrandt nu poate fi preschimbat în pericopă logică decît cu prețul coborîrii lui în bernă, caz în care pictura devine pretext pentru etalarea unei erudiții sterpe. Tocmai de aceea, citind volumul de față nu poți pricepe în ce constă frumusețea picturii. În schimb, pricepi că avem două cărți scrise într-una singură, sau mai precis un tom de fină analiză a picturii medievale, în care autoarea a inserat, din nevoia de a salva simetria temei, cîteva
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
fi preschimbat în pericopă logică decît cu prețul coborîrii lui în bernă, caz în care pictura devine pretext pentru etalarea unei erudiții sterpe. Tocmai de aceea, citind volumul de față nu poți pricepe în ce constă frumusețea picturii. În schimb, pricepi că avem două cărți scrise într-una singură, sau mai precis un tom de fină analiză a picturii medievale, în care autoarea a inserat, din nevoia de a salva simetria temei, cîteva capitole „literare“. De aici senzația că centrul de
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
poezia lui Nichita Stănescu.” (p. 37) „Iar acum, după reușita de a nu explica inexplicabilul, stricând prin analiză critică inanalizabilul și inefabilul, să trecem în partea cealaltă, observând și reproiectând construcția elegiilor.” (p. 55) Comic involuntar? Probabil. Nu reușesc să pricep ce vrea să spună Cristea-Enache despre „versul dens și poezia limbajului care se tatonează și se proiectează” (p. 82) Cum se tatonează cele două? Unde se proiectează? Trăsnaia de mai sus e pregătită cu emfază: „Ce se mai poate spune
Un nou chip de a face critică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5677_a_7002]
-
Mărțișor. Zadarnic! Niciun cuvânt din multele care-mi treceau vraiște prin cap nu mi se părea potrivit unui început de dialog cu Tudor Arghezi, început pe care îl doream să fie „ca lumea”, dar pe care - atunci - nu mă mai pricepeam să îl fac. Și nu știam nici cu ce formulă din puținele cuviincioase să mă adresez poetului. Maestre nu se putea, din moment ce mă rugase să nu-i mai zic așa; domnule Arghezi mi se părea o formulă rece, epistolară și
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
întotdeauna gata de atac și de contraatac, iar replica lui promptă conținea un procent de aciditate care anula spiritul adversarului. Un exemplu. Se povestește că, de Bobotează, preotul din Mărțișor, care se vede că-i citise Psalmii, dar nu le pricepuse înțelesurile, l-a întrebat: - Maestre, există Dumnezeu? Arghezi i-ar fi răspuns prompt și mușcător: - Părinte, dacă dumneata, îmbrăcat în haină preoțească, te îndoiești de existența lui Dumnezeu, dă-mi voie să te întreb și eu ceva: de ce nu te-
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
ai chiriașilor. Marele roman dintre războaie nu este al proprietății, ci al chiriei. Al nefireștii întâlniri dintre precaritate și adăpost. Povestea echivocă a Emiliei și a lui Fred, cel care răscumpără o indiscreție grosolană printr-una și mai greu de priceput, este, mutatis mutandis, un Decameron bucureștean. Afară e torid, înăuntru e tulbure. Cele două sărbători sunt momente de schimbare, de cotitură, în statutul locativ, să zic așa, și în viață, nu mai puțin. Fred ține să se mute la casa
Sf. Gheorghe și Sf. Dumitru by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5577_a_6902]
-
Cifra apocaliptică fascinează azi pe căutătorii de Absolut, secretul căruia, tenebrous, fiind cum se va despărți definitiv omenirea de întreaga ei istorie, cum își va lua ea rămas bun - dacă va mai avea răgazul s-o facă, ori s-o priceapă, - de la tot ce-a fost, de la... A FI SAU A NU FI, ACEASTA-I ÎNTREBAREA, până la Nu credeam să-nvăț a muri vreodată, ... de la Abia atingi covorul moale,/ Mătasa sună sub picior/ Și de la creștet până-n poale,/ Plutești ca visul
Sfârșitul lumii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5580_a_6905]
-
referate seci, menite parcă unor seminarii universitare), volumul e fad prin fidelitatea lemnoasă față de original. Din acest motiv, Maxim Danciu face figura unui scrib care înfățișează cu rigoare nuanțele unor idei în privința cărora nu-l poate face pe cititor să priceapă de ce sînt ele atît de originale pe cît pretinde că sînt. Cartea nu are plutire prin nuanțe, fiind terestră și osificată, de aceea studiile nu ademenesc cititorul, care, la sfîrșitul lecturii, nu simte nevoia să deschidă vreo carte de-a
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
să colaborez la EVZ (deși a scrie zilnic un editorial devine după un timp un coșmar, un coșmar pe care nimeni altcineva din presă nu cutează să-l înfrunte) convins că lectorii ziarului sunt persoane deschise la minte, capabile să priceapă că eu sunt analist, nu soldat credincios al unui partid sau al unui politician, și că, prin urmare, scriu pentru cei care vor să înțeleagă ce se întîmplă în jurul lor și nu pentru inși care vor de la publicist mugete de
OFICIAL: Cristoiu, decizie radicală cu privire la colaborarea cu EVZ by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/50610_a_51935]
-
Turda, Craiova, Brăila, până ce, într-un final, se stabilesc la București. Nunuș, devenită între timp Lenuș, își schimbă și numele de familie în momentul când este adoptată. Iar tanti și unchiul devin mama și tata, nu că ei s-ar pricepe foarte bine la asta. În București, cei patru locuiesc în casa unor evrei, obligați prin lege să găzduiască o altă familie. Lenuș se împrietenește cu doamna Weinberg, proprietara, acum bătrână și neputincioasă, căreia îi citește cu voce tare din Mizerabilii
În căutarea fericirii by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5066_a_6391]
-
lui Valentin Stănescu, Lucescu l-a desemnat pe Hagi, care nu făcuse 21 de ani, căpitanul României. Doi mari jucători români. Hagi a avut și noroc. Balaci, deloc” (pp. 176 - 177). Nu competența mă interesează. (Fiindcă la fotbal toți ne pricepem și nu ne pricepem în egală măsură.) Dacă ar fi vrut să fie doct, autorul Cinematografului gol ar fi notat în primul rând diferențele de stil în practicarea sportului rege. Cu nume de tehnici, cu idei de driblinguri, cu poziționări
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
l-a desemnat pe Hagi, care nu făcuse 21 de ani, căpitanul României. Doi mari jucători români. Hagi a avut și noroc. Balaci, deloc” (pp. 176 - 177). Nu competența mă interesează. (Fiindcă la fotbal toți ne pricepem și nu ne pricepem în egală măsură.) Dacă ar fi vrut să fie doct, autorul Cinematografului gol ar fi notat în primul rând diferențele de stil în practicarea sportului rege. Cu nume de tehnici, cu idei de driblinguri, cu poziționări faste. Independent de numele
Pagina plină by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5095_a_6420]
-
nu-l piardă. O atitudine perfect capitalistă, dar pentru un singur om din țara asta!", a scris Victor Ciutacu. Cum a fost acoperit SINGURUL împrumut peste limită de la CEC El a adăugat ulterior că "Din cauza unor neghiobi, care n-au priceput nimic din acțiunea-fulger soldată cu suspendarea din 2012, ziua în care știrea ar fi trebuit să fie ca IOANA BĂSESCU A LUAT SINGURUL CREDIT PENTRU AGRICULTURĂ DE LA CEC DE PESTE LIMITA DE 700.000 EURO este ziua în care știrea e
Ciutacu: CEC, atitudine capitalistă pentru un singur om din țară by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56477_a_57802]
-
la „gazetăria de joasă speță”. Goga îi are în vedere pe patronii de ziare și pe ziariștii evrei în general, sub acuzația că „adevărurile organice pe care noi le-am aruncat de-a pururi în cumpăna istoriei, ei nu le pricep și nu le propagă”. Și la fel de clar: „Scrisul în coloanele gazetăriei de azi apare străin ca substrat sufletesc”. Anticomunismul din câteva articole nu legitimează apologia fascismului, cu atât mai mult, cu cât are aceeași bază rasistă: „otrava de misticism a
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
vocale șoptite sau strigate ale interpreților, și s-au încheiat pe respirația lor profundă, specifică somnului. Terristories este o piesă coregrafica împlinită și înrudită, în spirit, nu în formă, cu lumea creației Pinei Bausch, pe care publicul nu s-a priceput să o răsplătească suficient prin aplauzele sale. În fine, Andreea Novac, inspirându- se probabil din piesă Pinei Bausch din 1982, Nelken, a avut o idee simplă dar inspirată, în intervenția ei, From Pînă, pe care a interpretat-o ea însăși
Pina Bausch redivivus by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5488_a_6813]
-
străduiesc din răsputeri să mențin echilibrul pe motoretă cu doi oameni. Și n-am exersat niciodată cu o a doua persoană. Cine știe ce mișcări bruște poți face tu? Se cere practic să te balansezi cu grijă pe apă”, continuă bărbatul. „Te pricepi la echilibristică?”, întrebă el. Isac, neînțelegând pe deplin sensul întrebării, răspunse că nu. „Vezi tu”, spuse bărbatul, „trebuie să menții constant echilibrul pe motoretă și trebuie să ții roțile cât mai sus pe valuri”. Apoi își luă rămas bun și
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
care însă istoriile artei îl ignoră. Comentatorul din „Le Monde” din 28 iunie ne informează că Soutter face parte din acea categorie de artiști plastici pe care comoditatea specialiștilor i-a numit autori de „artă brută”, fiindcă nu s-a priceput cum altfel să-i clasifice, amatori, singulari sau „nebuni”, ca Jean Dubuffet, între alții. Soutter, de altfel, și-a petrecut ultimele două decenii din viață într-un azil, care, în pofida titulaturii, nu era psihiatric, ci rezervat bătrânilor fără sprijin. Soutter
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4516_a_5841]
-
care susținea că „omisiunile noastre literare spun mai multe despre noi decât cărțile pe care le-am citit”. Dacă-mi explic de ce Ulysses al lui James Joyce se află aproape întotdeauna în fruntea „lecturilor mincinoase”, mi-e peste putință să pricep cum de pe locul al doilea găsim Mândrie și prejudecată. Explicații există, desigur. În cazul capodoperei lui Joyce funcționează prezumția de excelență. Mitizat încă înainte de publicarea în volum, în 1922, urmărit decenii în șir de scandaluri și contestații acerbe, romanul a
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
și de misiunea unui post național. Ca și cum ar fi grijulii doar cu propriile, bănoasele lor interese, custodia ce le-a revenit confundă îngrijorător sensul public și chiverniseala pe care o promit combinațiile într-o întreprindere comercială privată. Că nu se pricep la articulațiile complexe ale organismului pe care au sfruntarea să-l administreze, că nu sînt oameni de cultură, ci doar manageri, au spuso pe șleau, cînd și-au luat în primire șefia, și Ovidiu Miculescu, și Oltea Șerban-Pârâu. Atunci de ce
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
Dimineața, pe jumătate treaz, mi se pare că se pleacă deasupra mea și râde, râde, râde și mai cască o dată cu lenea rămasă din ultimul somn: uaaaa! Și râd și eu în semisomn. Iar când deschid ochii, ea nu e. Și pricep: ce se pleacă așa de vesel și de râzător peste trezirea mea a fost lumina dimineții care o înlocuiește pe ea, scumpa dimineață în al cărei zâmbet de zori s-au unit viețile noastre amândouă. Poate, Liți, de aceea râde
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
vestea îngerească să te sui pe corabia salvatoare? Probabil că în loc să te oprești pe Ararat, vei ancora la Falcău. Și asta e o surpriză. Oarecum. Sunt revoltat și eu că „tonții” de la București ți-au cerut atâtea formalități. Trebuiau să priceapă că tu ai studiat la Viena - în țara celebră a lipsei de formalități - și, deci, să te numească de-a dreptul. Cum văd, o să te simți foarte bine în „baraca la Falcău”: 1000 de lucrători pe mâna ta. Ferice de
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
și editură în același timp -, și față de curentele cârtiri scriitoricești conform cărora (prin gura personajului Cazimir) „scriitorii sunt niște grandomani care se împart în două categorii: narcisiști și negustori”, criticii sunt niște autori ratați, iar editorii, niște habarniști care „nu pricep niciodată ce vând”. M-au mirat proporțiile pe care le-au dat unii critici acestui pasaj din roman, considerat cumva o opinie a scriitorului însuși, ca și când acesta ar trebui să-și asume tot ce spun și cred personajele sale - și
Printre rânduri by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3317_a_4642]
-
pentru satisfacerea forței partidelor aflate la conducere. Contează mai puțin ca serviciile oferite cetățeanului să fie mai bune în acest moment. Deciziile pot fi mai mult împotriva cetățeanului”, a comentat fostul ministru. În opinia liderului PDL, Victor Ponta ”nu se pricepe să guverneze”, ”este țâfnos, dar nu este prost”. Probabil că își caută și ieșirea onorabilă din situația asta. Este un proiect ambițios pentru oricine să candidezi la Președinție, dar dacă pierzi ca lider al USL ai mari probleme”, a adăugat
Elena Udrea: Noi nu am mințit niciodată by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34342_a_35667]
-
că Tania Popa este vedeta generației ei. Că este una dintre actrițele mari ale teatrului nostru. Și că merită să fie cap de afiș. Ca să poată țîșni în marile roluri, acolo unde performanța ei se simte în larg. Nu am priceput mecanismul pentru care nu au fost invitați regizori, la Național, care să facă pentru ea un spectacol. Un spectacol important. Așa cum a făcut constant Horia Lovinescu pentru Ștefan Iordache, la „Nottara”. În 2002, mă uitam cu cîtă inocență și delicatețe
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]