3,139 matches
-
a "probei", Latour (2001, pp. 241-243) scrie: Totul este probă [...]. Nu există altceva decât probe de tărie sau de slăbiciune [...]. Pentru a defini lucrurile, trebuie probe. Este real ceea ce rezistă la probă". Se pot diferenția două abordări ale probelor: una privilegiază observația a ceea ce este mobilizat de ele: colective, rațiuni, valori, procedee, corpuri. Este optica urmată aici; cealaltă încearcă să arate jocul parametrilor care le definesc: timpul (frecvența lor), spațiul (localizarea), numărul (mărimea și densitatea colectivelor) și forma (deschisă sau închisă
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Heinich (1998c) în legătură cu artiștii contemporani. Aceștia își fac un titlu de onoare din a bulversa cadrele mentale și cognitive, convențiile în vigoare. Dar această constatare a cadrelor cognitive stă și la originea unui important curent din sociologia artei, care a privilegiat întotdeauna operele în raport cu determinismele sociale. Autori ca Francastel, Duvignaud sau Adorno atribuie operelor o forță care acționează asupra reprezentărilor noastre mentale și a modurilor de a vedea lumea. Funcționarea efectelor "culturalului" Dincolo de această dimensiune descriptivă, care constituie în sine o
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
le prezentăm pe scurt. Statistica publică INSEE Optica INSEE (Institutul Național de Statistică și Studii Economice) poate fi considerată dublă: economistă, când acest institut asimilează practicile cheltuielilor; antropologică, atunci când face anchete privind timpul liber sau sociabilitatea. • Practici = cheltuieli Abordarea statistică privilegiază dimensiunea comercială, alegând să traducă un maximum de practici în limbajul schimbului monetar. INSEE adoptă așadar un anumit punct de vedere asupra unui fenomen la apariția căruia a contribuit. Este cu atât mai important cu cât "practicile culturale" nu sunt
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
multe de spus și despre clivajul public/privat, asociat unor veritabile universuri culturale autonome (cf. François de Singly și Claude Thélot, Gens du public et gens du privé, Dunod, Paris, 1989). • Venitul Timpul liber și nivelul veniturilor sunt doi factori privilegiați de abordarea economistă (și de INSEE). Sunt în măsură să explice condițiile de posibilitate a acțiunilor individuale (Herpin, 2001). Este necesar să distingem două abordări. Prima se referă la un nivel absolut al cheltuielilor consacrate culturii. Este clar, în acest
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
impune reprezentările și valorile. Max Weber îi urmează în această privință. Fără să intrăm în detaliile sociologiei sale religioase, ea însăși inclusă într-o sociologie politică a dominării (1921), putem spune că religia constituie o formă de dominare a claselor privilegiate asupra claselor neprivilegiate. Weber vorbește despre un mijloc de "domesticire a maselor". Religia propune o viziune a lumii, în parte prin intermediul teodiceei, care este o legitimare teoretică și simbolică a ordinii sociale. El distinge teodiceele fericirii și nefericirii, care își
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
intensă, ceea ce Halbwachs numește "focar" (cf. Christian Baudelot și Roger Establet, Maurice Halbwachs. Consommation et société, PUF, Paris, 1994). Consumul muncitorilor exprimă în același timp controlul materiei asupra existenței lor și nevoia lor de a compensa îndepărtarea de focar. Ei privilegiază un consum care va susține o sociabilitate puternică: printr-o "cultură de stradă", frecventarea cafenelelor, în detrimentul investițiilor pentru locuință, pe care le asimilează unei izolări în sfera privată; prin importanța cheltuielilor destinate consumului alimentar, pentru a favoriza efectele sociale ale
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se concentrează pe câteva titluri: din 380 de lungmetraje proiectate în Franța în 1994, 30 de filme au adunat jumătate din spectatori (Benhamou, 1994, p. 66, și 2002); editarea dezvoltă o economie bazată pe best-seller, multiplică lucrările la comandă și privilegiază imaginile în raport cu textele (Benhamou, 1996; Farchy, 1999). Birocratizarea Rutinizarea prin politică va fi expusă mai detaliat în capitolul următor. Putem să evocăm de pe acum formele ei când acestea se aplică artiștilor și profesioniștilor culturali: Menger a insistat în mod deosebit
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
școlar se consideră o lume autonomă devotată cultului savanților, artiștilor, producătorilor "geniali", operelor universale. Această sociologie a cunoașterii este deci inseparabilă de o sociologie a recunoașterii și a necunoașterii (Bourdieu, 1987, p. 35). Autonomia câmpului În câteva locuri rare și privilegiate din opera sa, Bourdieu face o punte între cele două faze ale cercetării sale. De exemplu: Nimic nu seamănă mai mult cu luptele de onoare între kabili decât luptele intelectuale" (1994, p. 200). Sau: "Comerțul de artă pură aparține clasei
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
o consideră justă și mobilizează colectivele care contribuie la elaborarea definițiilor. În lumile artei și culturii, "universuri parabolice" prin excelență (Berger și Lukmann, 1996), aceste abordări sunt deosebit de eficace, deoarece problema definirii ocupă un loc central: bunurile culturale sunt suporturi privilegiate pentru interpretări. Importanța profesioniștilor esteticii și ai judecății caracterizează, fără îndoială, lumile artei și culturii. Acești agenți specializați oferă acces la etichetă și la avantajele care decurg de aici. Becker trimite la filozofii Arthur Danto și Georges Dickie ("Definir l
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
cetate. Diferențe metodologice Paradigma pieței utilizează convorbiri, modele (de raționalitate, ale întreprinzătorului) și statistici naționale; cea a câmpului utilizează, de asemenea, statistici și chestionare, recurgând într-o mai mică măsură la observație și convorbiri. Metoda este ipotetico-deductivă. Cea a lumilor privilegiază tehnica observației (interacțiuni față în față) și își fondează raționamentul pe inducție. Atitudini epistemologice Aceste metode au o legătură directă cu trei atitudini epistemologice diferite: în domeniul pieței, modelele fac apel la o formalizare și la o abstractizare care nu
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
studiază mecanismele muzeale: modul de selecție și expunere ale obiectelor, raportarea la public... Nominalism: doctrină filozofică apărută în Evul Mediu (la franciscanul William Ockham, pentru care Dumnezeu nu poate fi cunoscut). Neagă orice realitate obiectivă conceptelor generale asimilate semnelor, "cuvintelor". Privilegiază realitatea concretă, singulară și individuală (ceea ce se prezintă în fața propriei noastre experiențe). Obiectivism: cum scria Durkheim în 1895, este vorba de a considera faptele sociale ca pe niște "lucruri", la fel ca științele naturii. Într-un mod radical (subliniat de
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
la noua semnificație a termenului, la capătul procesului semiozei. Textul literar poate fi considerat un interpretant imediat de la care, prin activitatea de lectură (interpretantul dinamic), se poate ajunge la interpretarea finală, practic nelimitată, asigurată de interpretantul final. În comparație cu Saussure care privilegiază aspectul structural, acronic al limbii ca sistem, constituit pe baza opozițiilor sintagmatic/paradigmatic, sincronie/diacronie, limbă/ vor-bire, Peirce introduce presiunea contextului social materializat în norme, convenții, "habit" (obicei). Simplificînd inevitabil lucrurile (dar cum a remarcat pertinent Paul Valéry simplul este
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
mecanismele memoriei și stocării informației (psihologia cognitivă a confirmat de altfel ipotezele unui Propp și Greimas privind existența constantelor narative). Disciplinele care au contribuit la valorizarea actuală a narațiunii nu s-au interesat de același tip de povestire: psihologia cognitivă privilegiază narațiunea cotidiană, antropologia și structuralismul basmul și mitul, sociologia literară romanul, iar psihiatria povestirea autobiografică. Preluînd ipoteza lui Michel Meyer conform căreia orice text/discurs este un răspuns deghizat la o întrebare, A. Kibedi-Varga (1989: 74-84) postulează existența a trei
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
produsului, ci și întreaga gramatică narativă sînt dirijate de intenția publicitară care instituie propriile sale evidențe pe baza unui verosimil cultural (filosofic și religios cf. Lindekens, 1985: 280), dar și mitologic am adăuga noi. Infrastructurat de universul dorinței, discursul publicitar privilegiază ficțiunea, proiecția Ego-ului într-un univers mitic în care este sau poate să fie eroul. În egală măsură discursul publicitar este subîntins de un univers ludic (P. Charaudeau, 1983: 102) al jocurilor de cuvinte, al ironiei, rimei și simetriei, prin
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de manevrare a dimensiunilor și volumelor) și morfologic (în sens semiotic și ludic de poziționare a actanților umani și non umani: antropomorfizarea obiectelor și a "prestațiilor" lor, minimalizarea umanului redus la simplul rol de spectator al happening-urilor tehnicii etc.). Privilegiind valorile euforice (fericirea, bunăstarea, bucuria de a trăi la joie de vivre), mesajul publicitar diseminează valorile de integrare socială, de non contestare ale unei societăți de consum situate sub semnul conjuncției SI (cf. C. Noica, 1993: 160), al adiționării materiale
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
proces, cod și mesaj, semnificant și semnificat reprezintă o infrastructură terminologică necesară edificării unei viziuni coerente, cu un aport indiscutabil de sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și iconică) găsește în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de teoria lui Peirce va include și cîmpul non verbalului. SEMIOTICĂ Termen utilizat de Locke și Leibniz, dar încetățenit de C.S. Peirce, semiotica reprezintă o teorie globală a sistemelor de semne și a modului lor de funcționare (care nu mai privilegiază însă sistemul limbii naturale). Ch. Morris (1938) distinge semiotica pură (de elaborare a unui limbaj apt să vorbească despre semne, în fapt metasemiotica), semiotica descriptivă (studiul anumitor sisteme de semne) și semiotica aplicată (unui text, tablou, mesaj publicitar etc.). SEMIOZĂ
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
a cunoașterii. Ca urmare, și profețiile făcute de el au un mai mare impact social. Pe de altă parte, charisma dar și autoritatea de care se bucură sunt de o factură cu totul specială. Celelalte cazuri (clarvăzătorul, ghicitorul, augurul, astrologul) privilegiază un anumit tip de cunoaștere în combinație cu celelalte (astrologul, de pildă, privilegiază o cunoaștere teoretică, fără să o ignore pe cea practică sau pe cea spirituală). Am încercat apoi să analizez fenomenul divinatoriu punându-l în următoarea ecuație: magie
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
impact social. Pe de altă parte, charisma dar și autoritatea de care se bucură sunt de o factură cu totul specială. Celelalte cazuri (clarvăzătorul, ghicitorul, augurul, astrologul) privilegiază un anumit tip de cunoaștere în combinație cu celelalte (astrologul, de pildă, privilegiază o cunoaștere teoretică, fără să o ignore pe cea practică sau pe cea spirituală). Am încercat apoi să analizez fenomenul divinatoriu punându-l în următoarea ecuație: magie divinație știință cunoaștere. Rezultatele demonstrează că există o percepție comună a magiei și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
de evaluare adesea motivațiile sunt de ordin economic, familial, juridic, profesional), în cel de-al doilea caz am arătat că cele două magia și divinația sunt lucruri diferite. Așadar, dacă prin metodă divinația se apropie mai mult de știința modernă (privilegiază experimentul și observația), prin implicațiile pe care le are în concret și la nivelul imaginarului, ea se apropie mai mult de magie. Alte nuanțări și distincții pe care le-am făcut au ținut cont de trei coordonate: cunoaștere, voință, acțiune
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
fie ea de natură practică, experimentală sau spirituală. "La fel ca și cea a profetului, charisma sa decurge dintr-o experiență autentică, însă mai puțin creatoare"18. Impactul social al divinației prin clarviziune este unul mai redus în comparație cu profeția. El privilegiază o cunoaștere bazată pe experiența simțurilor, care se poate întrepătrunde uneori cu trăiri spirituale de excepție. Există, firește, și eșecuri. Totuși, nu prea se pune la îndoială harul clarvăzătorului (în limbajul disciplinelor moderne, de frontieră, capacitățile sale sunt numite paranormale
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
o conotație puternic negativă. Clarviziunea nu mai reprezintă astăzi pentru unii dintre noi o garanție a unor capacități cu adevărat neobișnuite, ci doar o formă aternativă de cunoaștere care ridică serioase semne de întrebare. 1.2.3. Ghicitul Practica ghicirii privilegiază în primul rând tehnica și experimentul, dezvoltându-le în nenumărate forme. Observațiile și, în cele din urmă, previziunile făcute de ghicitor se bazează în primul rând pe experiență și pe o cunoaștere transmisă pe cale orală, din generație în generație. El
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
liniile palmei, zațul cafelei, oglinda sau cristalul etc. Judecând din această perspectivă, divinația arată că suntem situați într-un univers plin de semne și semnificații, ale cărui înțelesuri ascunse așteaptă încă să fie descoperite și decriptate. Anumite spații socio-culturale au privilegiat o multitudine de asemenea idei și reprezentări. De exemplu, egiptenii și babilonienii s-au ocupat în special de astrologie, etruscii de arta augurală și haruspicii etc. în Despre divinație, Cicero oferă o explicație plauzibilă a acestui fapt: condițiile geografice și
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
semnificația pe care o au unele gesturi ale pisicii (mieunatul continuu, "spurcarea", fuga de acasă sau chiar moartea lor pot avea conotații negative)64. Importanța pisicii în actul divinatoriu nu este un lucru neobișnuit, câtă vreme ea are un loc privilegiat în reprezentările magico-religioase tradiționale, dar și în cele moderne. Imaginarul colectiv o valorizează în special ca semn al prezenței diavolului. Există o multitudine de povești și legende care ne alimentează imaginația cu scene vrăjitorești sau magice din care pisica este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
prin ochii spectatorului european. Din această perspectivă, studiul unui fenomen divinatoriu reprezintă o valorizare și o prezentare a unui act ritual prin filtrul privirii celui care urmărește cu interes anumite secvențe ale actului (operator, antropolog). În ceea ce ne privește, am privilegiat în timpul filmărilor tehnicile corporale și pe cele ritualice. Imaginile astfel surprinse vor fi interpretate și analizate într-o manieră originală. Am gândit în acest sens o analiză secvențială (fiecare secvență ritualică este prezentată și interpretată) și una transversală axată pe
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]