3,972 matches
-
trei cazuri, din care primul este banal, al doilea cuprinde câteva subcazuri, iar al treilea are peste o mie de subcazuri, pentru tratarea majorității dintre acestea fiind nevoie de ajutorul computerului (Tymoczko 1979: 68). Acceptarea acestei teoreme de către matematicieni este problematică, după părerea lui Tymoczko, deoarece ea nu a avut parte de o demonstrație în sensul tradițional al cuvântului "nici un matematician nu a văzut o demonstrație a 4CT și nici măcar o demonstrație că aceasta ar avea o demonstrație" (ibidem, p. 58
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
matematicii și asupra problemei aplicabilității acesteia. Am văzut că problema aplicabilității a fost, într-o primă fază (la pozitiviștii logici), confundată cu o altă problemă, pentru ca apoi (odată cu Quine) să fie uitată, sau să se considere că nu este nimic problematic în legătură cu folosirea matematicii în fizică. Viziunea potrivit căreia matematica s-ar bucura de un statut special a suferit, de asemenea, lovituri puternice: pozitiviștii logici au păstrat doar o parte din ea (matematica nu a mai fost privită de ei ca
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
astfel de doctrină în filosofia științei suntem imuni în fața argumentului lui Resnik. Ce ne sugerează nouă asta este că el își bazează întreaga strategie de respingere a distincției abstract/concret pe discutarea situației unor entități care au deja un statut problematic în literatură. Ce face el este, astfel, să problematizeze și mai mult statutul acestor entități și nu să facă neclară distincția abstract/concret. Mai mult, dacă ținem cont că există mai multe procedee de a distinge între cele două tipuri
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
puțin iar în alt sens prea mult. Eliminam prea puțin în sensul că variabilele de ordin superior care înlocuiesc termenii teoretici au ca domeniu proprietăți de ordin superior și trecem astfel de la folosirea unor predicate îndoielnice la existența unor proprietăți problematice și ajungem astfel pe mana nominaliștilor și intrăm și sub briciul lui Occam prin aceea că preferăm să folosim mulțimi de mulțimi de lucruri în loc de mulțimi de lucruri (English 1973: 458). În alt sens, eliminăm prea mult, deoarece propoziția Ramsey
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
N. and Quine, W. V.1947 "Steps Toward a Constructive Nominalism", Journal of Symbolic Logic, 12. Grabiner, Judith 1983 "Who gave you the epsilon? Cauchy and the origins of rigorous calculus", Amer. Math. Monthly 90 (1983), 185-194. Grosholz, E. 1990 "Problematic objects between mathematics and mechanics", PSA pp. 385-395. Goodman, N. 1990 "Mathematics as natural science", Journal of Symbolic Logic 55, 182-93. Gray, Jeremy 1998 Idei despre spatiu, Editura All (trad. Alexandra Petrea). Hale and Wright, C. 1992 "Nominalism and the
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
în momentul respectiv. Grație lui Reagan, zice Lewis, americanii au redobândit sentimentul mândriei naționale! Iată o poveste "familiară și larg acceptată, [...] care urmează modelul multor povești de succes de natură politică, potrivit cărora eroul salvează țara într-o perioadă extrem de problematică"503, adaugă Lewis imediat după scurtul său paragraf introductiv, de numai cinci rânduri, edificându-ne, în privința suspiciunii cu care ne-am raportat, deja, cu siguranță, la conținutul paragrafului respectiv. Cum adică, ne întrebăm (firește), e atât de simplu? Da, iată
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în comun cu alți membri ai societății, sau formală: numărul de organizații în care respondentul este membru activ, membru inactiv sau non-membru. Gradul de participare în diverse asociații ar indica densitatea rețelelor de cooperare. Ultima dimensiune este și cea mai problematică, pentru că încrederea generalizată, "normele de reciprocitate" sunt mai greu de măsurat. Ceea ce trebuie determinat este atitudinea de cooperare cu numeroși alți indivizi în logica acțiunii colective. Putem înregistra cooperarea civică crede van Schaik prin dorința de a pune interesul colectiv
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
De câteva ori pe an 15,6 17,5 15,5 6,9 Deloc 6,7 25,4 42,7 53,0 NS/NR 3,2 19,3 16,4 30,3 O a treia dimensiune este și cea mai problematică. Vom include în măsurarea capitalului social și normele de reciprocitate, chiar dacă măsurarea lor este discutabilă. Aceste "norme de reciprocitate" sunt cele care privesc comportamentul individual egoist sau altruist. Comportamentul altruist este cel care ține cont de consecințele posibile asupra altor
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
altă religie 2,1 25,0 40,7 20,8 9,9 1,6 Oamenii de altă naționalitate 2,2 23,2 40,8 20,7 11,4 1,8 O altă dimensiune, normele de reciprocitate, este și cea mai problematică, pentru că "normele de reciprocitate" sunt mai greu de măsurat și sunt oricum discutabile. Acestea sunt cele care privesc comportamentul individual egoist sau altruist, așa cum am văzut în subcapitolul anterior. Itemii folosiți mai jos exprimă acordul sau dezacordul cu "blatul" (free-riding
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
sub asistența competentă a unui mentor care să relativizeze teoriile cognitive ca pe ipostaze ale spiritului și nu ca pe întrupări ale adevărului. Când mentorul nu se arată deloc sau nu e pe măsura învățăcelului, inițierea e trudnică, sfâșietoare și problematică. Tinerețea, descoperă Kazantzakis după ce aceasta va fi apus, este vremea ceții. La tinerețe vrei să refaci lumea după tiparul minții tale. Ești promotor de revoluții. Dumnezeu, dacă s-ar fi îndurat de oameni, crede el, ar fi inversat vârstele. Născuți
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de vedere britanic asupra chestiunii orientale. Pe alte dimensiuni se situează H. Martineau, cu o lucrare erudită și deosebit de obiectivă, History of England during the thirty Years Peace (1816-1846), 2 vol., London, 1850, care consacră, de asemenea, spații ample întregii problematici a chestiunii orientale. Există și numeroase jurnale de călătorie 18, interesante prin percepția alterității și a mentalităților. Un studiu asupra reflectării chestiunii orientale în presa vremii a realizat, în 1836, David Ross of Blandenburg, cu lucrarea Opinions of the European
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
orientale este deosebit de bogată și variată ca modalități de abordare. Există numeroase probleme controversate, prezentate uneori tendențios, mai ales în istoriografia rusă și sovietică, sau subiectiv, în cea europeană a secolului trecut. O lucrare specială, numai de istoriografie, a acestei problematici atât de complexe este încă așteptată de toți cei interesați în cunoașterea evoluției evenimentelor și a fenomenelor în toată complexitatea lor. Deși, după cum am văzut mai sus, există lucrări care abordează, direct sau tangențial, activitatea consulatelor engleze din Principate pe
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la întrebarea: cum acționează literatura asupra numelor proprii. Lucrările colocviului pornesc de la interpretarea clasică a numelor, analizează numele proprii în opera lui Proust, Balzac, Bataille, Maupassant ș.a., observă comportamentul numelui în traduceri, se opresc asupra memoriei și a sacrului, reiau problematici abordate (de ex. Roland Barthes cu studiul Proust și numele 63 despre "spectrul semic" al numelui, "variabil în timp", care adaugă sau retrage elemente, despre calitatea numelui de a fi "catalizabil", ceea ce înseamnă că "interstițiile armăturii sale semice" pot fi
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu se concepe" - absența numelui fiind excepțională, și, în general, puternic motivată - precum și aforismul din Un drame bien parisien al lui Alphonse Allais, "un personaj fără nume nu există", caz în care absența numelui și a oricărui predicat descriptiv fac problematică existența acestor personaje. Corblin acordă atenție doar lanțurilor în care figurează numele proprii, fără a studia în detaliu modalitățile de introducere a acestor nume în lanțuri, așa cum face M. Leonard: "vom realiza o tipologie a punerilor în nume după cum acesta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trage o palmă "și îndată se și făcu țărână"796. Darul primit de împărat aduce în discuție cartea lui Marcel Mauss ("unul dintre cei mai erudiți și modești savanți ai vremii sale"797, după cum îl numea Eliade), dezbatere a complexei problematici a darului în societatea arhaică și modernă. În Introducerea la Eseu despre dar sunt reproduse câteva strofe dintr-un foarte vechi poem scandinav, ale cărui idei principale sunt: a) "cei care își fac reciproc daruri/ sunt mult timp prieteni/ dacă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologiei, tinde să recupereze beatitudinea din illo tempore, numele face parte din acest plan de recucerire a condiției paradisiace. Darul tinereții (fără de tinerețe, căci, în fapt, solzii au căzut de pe ochi) pe care personajul îl primește se situează în prelungirea problematicii dezbătute de către doctorul Tătaru din Les trois Grâces: de ce numai cel care este amenințat de cea mai gravă primejdie are șansa de a dobândi tinerețea fără bătrânețe. Bătrânul profesor de șaptezeci de ani, amnezic și aproape senil, Matei Dominic este
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cunoașterea umană", spune Lucian Blaga 95. Cunoașterea luciferică este cea prin care omul reușește să depășească, într-un anume sens, bariera censurii transcendente și să facă saltul în mister ca atare. Spre deosebire de cunoașterea paradisiacă, cunoașterea luciferică se dezvoltă pe dimensiunea problematicului, a aventurii, a riscului și eșecului. Ea deschide misterul și provoacă o criză a obiectului ei, desfăcându-l într-o parte care se arată ("fanicul"), și una care se ascunde ("cripticul"). Intenția ei este revelarea cripticului unui mister. În acest
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
concrete sau sensibile și în vederea autoconservării. În afară de această cunoaștere, există, în opinia sa, și o cunoaștere care se desfășoară în orizontul misterului și pentru revelare, pe care o numește "cunoaștere luciferică". Aceasta este o cunoaștere ce se desfășoară pe dimensiunea problematicului și a teoreticului, ceea ce înseamnă că presupune o mare doză de construcție, de creație. Blaga reproșează lui Kant faptul de a fi redus cunoașterea de tip II la tipul I de cunoaștere 294. Or, ele nu sunt reductibile, alcătuind o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Kant voia în primul rând să stăvilească pretențiile de cunoaștere ale metafizicii. Iată, însă, că limitează și posibilitățile științei însăși. Evoluția cunoașterii științifice din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și începutul secolului XX înspre ipotetic, teoretic și problematic îi servea lui Blaga drept argument că modelul de cunoaștere științifică după care și-a construit Kant teoria cunoașterii nu mai era valabil decât parțial. Cum am văzut, Kant și-a construit toată argumentația filosofică în jurul distincției dintre "fenomen" și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de construcții sui-generis, prin care se încearcă prinderea iraționalității concretului. Tocmai prin aceasta, ele dezvăluie, atunci când sunt analizate logic, un caracter antinomic. Exemplul clasic este cel al "devenirii". Atunci când este privit din punct de vedere logic, acest concept apare ca problematic, descompunându-se în două aspecte contradictorii: existență neexistență. Privit din punctul de vedere al concretului, el apare ca o sinteză între momente abstracte contradictorii, ca o totalitate căreia pe plan abstract îi corespunde conceptul de "devenire". Oricum, din perspectiva concretului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ea se îndreaptă spre fundalul incognoscibil pe care se proiectează tot ce e cunoscut, spre penumbra sau transinteligibilul ce învăluie știința noastră. Oricât de adânc ar pătrunde în realitate lumina științei, rămâne un rest insolubil, un irațional, o problemă clarificarea problematicului refractar cunoștinței e tema metafizicii"705. O ideea asemănătoare află Mircea Florian la Robert Reininger 706. Pentru acesta, real este ceea ce e dat nemijlocit sau trăit, ceea ce este legat de conștiința individuală. Pornind de la această premisă, observă Florian, Reininger realizează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cea mai reală este lumea empirică, iar cea mai puțin reală este lumea metafizică. De aceea, în opinia sa, metafizica nu poate fi construită sub forma enunțurilor pozitive. Pentru metafizică rămâne doar trăirea originară, starea metafizică sau conștiința misterului sau problematicului. În timp ce științele progresează prin dezbrăcarea realității de enigmatic și mister, metafizica merge în sens invers, urmărind problematica insolubilă ce stă ascunsă în ceea ce ne apare ca familiar și pretinde a fi de la sine înțeles. Metafizica nu trebuie să urmărească ceea ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
microfizice avea să angajeze energii ample. În ciuda efortului de a găsi o conexiune logică între cele două teorii și a le combina 736, ele rămâneau incompatibile. Cu toate acestea, se dovedeau ambele indispensabile în interpretarea fenomenelor microfizice. În acest areal problematic, Niels Bohr va veni, în 1927, cu o propunere care va schimba fața gândirii fizice și a gândirii în genere. Este vorba de ideea complementarității. Iată una dintre primele sale formulări: "Natura însăși a teoriei cuantice (...) ne silește să privim
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
G.E. Moore și J.J.C. Smart după care acțiunile prezente influențează minimal viitorul. Ca urmare, nu putem neglija efectele pe care acțiunile actuale le au în viitor. Astfel, în cazul problemei generațiilor viitoare, din această perspectivă, recunoaștem efectele în viitor, așa că problematică rămâne noțiunea de generație viitoare, de care mă voi ocupa la timpul potrivit. Exemplar pentru constituirea noii perspective în care se îmbină rezultatele cercetării științifice cu o nouă atitudine față de mediul înconjurător este Barry Commoner cu lucrarea Cercul care se
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
occidentală în direcția conturării unei noi religiozități care este alimentată în pricipal de tradiții de tip asiatic, așa cum ar fi, de exemplu, budismul. În cercetarea pe care o întreprind în continuare voi analiza în detaliu, în diverse contexte teoretice și problematice, idei ce provin din fiecare dintre aceste tradiții și voi încerca să le testez rezistența printr-o critică puternică. În acest sens, pretind că nu privilegiez o anume orientare, ci încerc să propun ceea ce mi se pare rezonabil și îndeplinește
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]