2,781 matches
-
cu penelul, tăblițe din lemn, uneori acoperite cu un strat de ceară, folosite de obicei pentru exercițiile din școli. În hieratică se foloseau și fâșii din in folosite de obicei la îmbălsămarea mumiilor. Nu a existat niciun obiect sacru sau profan care să nu conțină scriere, există statui acoperite complet de inscripții. În ultimele secole ale civilizației faraonice, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o scriere mult mai rapidă, cursivă, numită "„demotică”". Aceasta era folosită doar în documente particulare dar în
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
o întreagă piață de oameni care până acum au avut prea puțin de-a face cu MMO-urile. " Angajatul Gamespot Kevin VanOrd scrie despre DC Universe, "Jucătorii pe PC o să fie loviți imediat de interfața asemenea consolelor și de filtrul profan, care inexplicabil poate fi dezactivat. Totuși timpul de încărcare pe PC este rapid și poți călători foarte lin de-a lungul cerului. PlayStation 3 are o versiune care este mult mai lentă. Meniurile apar foarte greu, cadrele sunt schimbate foarte
DC Universe Online () [Corola-website/Science/325103_a_326432]
-
medico-legal pentru medici și juriști"). Lucrarea, publicată pentru prima oară în 1886 și concepută ca manual de referință pentru medicii legiști și magistrați, este redactată într-un limbaj academic, iar Introducerea insistă asupra alegerii titlului în latină, menit să "descurajeze profanii". În același scop, o serie de pasaje sunt scrise în latină. Este vorba de studiul a 238 de cazuri de comportament sexual omenesc. În pofida acestor precauții, cartea cunoaște un imens succes popular. Este reeditată în mai multe rânduri și tradusă
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
(în germană profan, nesfânt) este o formație de origine germană ce aparține genului Neue Deutsche Harțe. A fost fondată în 1999 de către "Der Graf", Grant Stevens și Jose Alvarez-Brill. În 1999, împreună cu Grant Stevens (compozitor "Everlasting Friends" al Holsten Pilsener TV spot) și
Unheilig () [Corola-website/Science/322298_a_323627]
-
1971 Două cântece de leagăn", cor pe voci egale (versuri populare), Iași, 1971 "Suită corală", cor pe voci egale (versuri populare), Suceava, 1972 • "Revedere", poem coral (versuri de Mihai Eminescu) p.a. 1972, Corul Gavriil Musicescu, dirijor Ion Pavalache • "Trei colinde profane", București, 1973 • "Omagiul lui Picasso", poem coral (versuri de Florin Mihai Petrescu) p.a. 7 mai 1974, Corala Animosi, dirijor Sabin Păutza • "Colindele câmpiei", cor mixt (versuri de Florin Mihai Petrescu), București, 1974 • "Un secol de crini", cor mixt (versuri de
Vasile Spătărelu () [Corola-website/Science/329527_a_330856]
-
o publicație medicală, constituie «o sursă rară pentru studiul psihologiei religioase și pentru studii medicale asupra stigmatelor și al fenomenelor asemănătoare». Hierognozia Hierognozia (gr:"hieros" sacru, "gnosis", cunoaștere) este capacitatea de a distinge între ceea ce este sacru și ceea ce este profan. W. Wesener este primul care o încadrează pe A.C. Emmerich în categoria celor care posedă această capacitate. În 1817, Christian Brentano descoperă la rândul său, așa cum deja o făcuseră mai înainte abatele Lambert și P. Limberg, extrema sensibilitate a stigmatizaților
Ana Ecaterina Emmerich () [Corola-website/Science/328153_a_329482]
-
Gore se dovedește incapabil să recunoască revelația divină (apariția sacrului) în curgerea timpului, el trăind exclusiv în timpul profan care este definit de Mircea Eliade ca „nonexistență, irealitate”. Neînțelegând ce i s-a întâmplat, el se descarcă printr-o reacție nervoasă profană: "„Mama voastră de nebuni”". Personaj banal, Iancu Gore trăiește un eveniment insolit: ieșirea din timp, pe care Mircea Eliade o considera „o rupere de planuri, intrarea într-un prezent etern, dincolo de timpul obișnuit”. Ieșirea din timp este anunțată de o
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
din timp este anunțată de o succesiune neașteptată ce anulează curgerea normală a timpului: norii alburii se mișcă nesiguri pe cer, anunțând interferența unei alte dimensiuni temporale, iar sunetul sirenei reprezintă momentul de schimbare a timpului istoric. „În lumea timpului profan, lucrurile se petrec o dată pentru totdeauna, însă în lumea timpului sacru, orice este posibil. Timpul poate fi reversibil, iar identitățile, transformate. Câtă vreme lumea timpului obișnuit este rigidă, cea a timpului sacru este fluidă”, afirma profesorul american Gary Eberle. Ieșirea
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
marilor puteri și al cărei viitor a fost schimbat în mod decisiv. Criticul Sorin Alexandrescu a afirmat că proza fantastică a lui Eliade este o meditație asupra timpului și a încercării de evadare a omului din condiția umană, părăsind timpul „profan” pentru a se integra timpului sacru. Rupt de propria țară și trecând prin experiența tragică a războiului, autorul scrie în perioada postbelică nuvele în care încearcă să cristalizeze un nou tip de fantastic, mai criptic. Nuvela „Douăsprezece mii de capete
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
care fiecare avea un rol prestabilit, iar salonul lui s-a transformat într-un sanctuar, "„loc rezervat meditațiilor și ceremoniilor”". Deschiderea celei de-a doua sticle de vin de către locotenent are semnificația unei renașteri simbolice, a unei „ieșiri” din lumea profanului. Povestirea lui Gologan constă dintr-o relatare a unor întâmplări petrecute cu mai bine de 30 de ani în urmă. Aflați în casa lui Stavroghin, proprietarul unui magazin de coloniale și delicatese, prietenii acestuia primesc vizita unui grup de oameni
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
Sinele suprem (Brahman), fiind una cu acesta. Personajele nuvelei trăiesc experiențe credibile, ceea ce face ca autorul să le confere un „statut” de oameni reali. Deși accede la o treaptă superioară a cunoașterii, locotenentul de roșiori își menține legăturile cu viața profană pe care o ridică la stadiul de ritual, printr-un proces de repetiție eternă. El trebuie să descopere zeița (Magna Mater) într-una din femeile adunate în salon, trăind o tragedie cauzată nu de părăsirea lumii, ci de neputința de
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
stânga și anti-război militau împotriva intrării în război . Congresul SUA a adoptat, si Wilson a semnat, Espionage Act din 1917 și Legea Sedition din 1918. Actul Sedition incrimină orice expresie, opinie sau părere în care s-a folosit "limba neloială, profana, pornografica sau abuzivă" despre guvernul american, sau care insultă drapelul ori forțele armate. Acțiune poliției guvernamentale, grupurile vigilante private și isteria produsă de publicațiile de război au compromis libertățile civile ale multor americani care nu erau de acord cu politica
Istoria Statelor Unite (1918-1945) () [Corola-website/Science/329144_a_330473]
-
dragoste ("ġazal"). Lirica arabă se naște din acest preludiu erotic al vechii "qașīda", sub influența cântăreților persani și a textelor lor”. Iubirea apare descrisă în literatura arabo-islamică atât ca un sentiment sacru, în accepțiunea iubirii divine, cât și un sentiment profan, marcat de iubirea din sânul comunității. Deși înțelesurile conceptului sunt numeroase, toate sunt propovăduite ca având drept obiectiv dobândirea Vieții de Apoi. Fiecare sentiment trebuie să fie plămădit din inimă și să dea naștere la rându-i unei bunăvoințe din
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
de un "basso continuo" ce reproduce linia vocii grave. José de Torres a înființat în 1699 o editură/tipografie muzicală, singura la acea dată în Spania. Această instituție a produs o cantitate considerabilă de tipărituri muzicale, acestea incluzând opere religioase, profane, muzică de teatru dar și texte teoretice. Aici au apărut "Destinos vecen finezas" de Juan de Navas și "Fragmentos músicos" de Pablo de Nassare. Tot aici au fost publicate și lucrările teoretice scrise de José de Torres, cea mai importantă
José de Torres () [Corola-website/Science/329385_a_330714]
-
sfert al secolului 8. Este în parte definită ca proces de redescoperire a culturii antice dezvoltată în Grecia și Roma în perioada clasică, și în parte de nevoia de a aplica problemele teologice și doctrina sacră în conexiune cu învățătura profană. Istoria filosofiei medievale este tradițional divizată în două perioade principale: prima perioadă începe în Evul Mediu Timpuriu și se termină în secolul 12, când lucrările lui Aristotel și Platon erau păstrate și cultivate, și 'epoca de aur', a secolelor 12
Filosofie medievală () [Corola-website/Science/335003_a_336332]
-
al comunității LGBT. Potrivit acestora, curcubeul reprezintă legământul lui Dumnezeu cu omul și toate creaturile de pe pământ, precum este menționat și în Geneza 9:13: Aceștia opinează că „folosirea curcubeului ca simbol pentru ceva ce Dumnezeu definește clar un păcat este profan, necuviincios și blasfemator în raport cu practicile religioase”. Scriitorul John Nolte de la "Breitbart News Network", un website american conservator, numea steagul-curcubeu „fascist” și a cerut să fie dat jos de pe clădirile guvernamentale. Acesta spunea: Ca reacție la steagul-curcubeu al comunității LGBT, partidul
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Allegro Ravel, își reliefează abilitățile de orchestrator subliniind potențialul harpei și totodată evidențiind fiecare instrument din componența camerală. Stilul și genul sunt de asemenea diferite. Dansurile sunt compuse într-o manieră clasică, având unele asemănări cu scriitura barocului. În Dansul profan discursul muzical se dezvoltă într-un mers-împreună al instrumentului solist și al orchestrei, folosindu-se modurilor și intervalele de cvinte, cvarte și octave paralele. Introducere și Allegro este un concert solistic miniatural, în care harpa solistă are rolul central, iar
Introducere și Allegro (Maurice Ravel) () [Corola-website/Science/335527_a_336856]
-
este un sistem unitar de credințe și practici relaționate cu "lucruri sacre", adică cu lucruri puse deoparte și interzise”. În teoria lui Durkheim, sacrul reprezenta interesele grupului, în special unitatea, care erau încorporate în simboluri de grup sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
sacre sau totemuri. Profanul, pe de altă parte, implica preocupări individuale lumești. Durkheim a afirmat în mod explicit că dihotomia sacru/profan nu era echivalentă cu dihotomia bine/rău. Sacrul ar putea fi bun sau rău, la fel ca și profanul. Pretenția lui Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a remarcat, de asemenea, faptul că „multe societăți nu au cuvinte care să traducă termenii
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
Durkheim de universalitate a acestei dihotomii pentru toate religiile/cultele a fost criticată de oameni de știință precum antropologul britanic Jack Goody. Goody a remarcat, de asemenea, faptul că „multe societăți nu au cuvinte care să traducă termenii sacru sau profan și că în cele din urmă, la fel ca distincția dintre natural și supranatural, această dihotomie era mai degrabă un produs al gândirii religioase europene decât un criteriu universal aplicabil”.
Dihotomie sacru-profan () [Corola-website/Science/337008_a_338337]
-
Cuvântul "hierofanie" apare frecvent în lucrările istoricului religiilor Mircea Eliade, care l-a preferat cuvântului mai constrictiv "teofanie" (apariție a lui Dumnezeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici etc.) și profan. Potrivit lui Eliade, pentru omul tradiționalist, miturile conțin „descoperiri ale sacrului (sau supranaturalui) în Lume” — acestea fiind, de fapt, hierofanii. În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub formă de modele ideale (acțiuni și porunci date de zei, eroi etc.). Manifestându
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
În Dansul profan, Debussy exploatează toate posibilitățile variaționale libere, ce vor fi prezente de-a lungul întregii piese influentând însăși structura formală. Tempourile sunt și ele esențiale în economia compozițională a piesei. Dacă Dansul sacru are un singur tempo de bază, care pe
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
a lungul întregii piese influentând însăși structura formală. Tempourile sunt și ele esențiale în economia compozițională a piesei. Dacă Dansul sacru are un singur tempo de bază, care pe alocuri prezintă mici variații ce-i dau fluiditate și elasticitate, Dansul profan are mișcări diferite, uneori, foarte contrastante. Varietatea agogică creează o stare de ușoară instabilitate și de pulsație mereu schimbătoare, o balansare continuă. Este de asemenea de remarcat marea varietate și complexitate ritmică a Dansului profan. În Dansul sacru sunt întâlnite
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
dau fluiditate și elasticitate, Dansul profan are mișcări diferite, uneori, foarte contrastante. Varietatea agogică creează o stare de ușoară instabilitate și de pulsație mereu schimbătoare, o balansare continuă. Este de asemenea de remarcat marea varietate și complexitate ritmică a Dansului profan. În Dansul sacru sunt întâlnite doimi, pătrimi, optimi, triolete de doimi și pătrimi și, doar în final, treizeci doimi și o singură notă lungă, dar nici o șaisprezecime, pe când în Dansul profan se întâlnesc majoritatea combinațiilor de valori. Al doilea dans
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
de remarcat marea varietate și complexitate ritmică a Dansului profan. În Dansul sacru sunt întâlnite doimi, pătrimi, optimi, triolete de doimi și pătrimi și, doar în final, treizeci doimi și o singură notă lungă, dar nici o șaisprezecime, pe când în Dansul profan se întâlnesc majoritatea combinațiilor de valori. Al doilea dans este o lucrare unde se întâlnesc majoritatea modurilor de atac de care dispune harpa, atât tradiționale, cât și cele de ultimă oră. Debussy utilizează cu genialitate toate mijloacele pentru o valorifica
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]