5,828 matches
-
mai exista nici o măsuță liberă. Patronul a scos una pentru mine, a șters-o de praf cu mâneca și mi-a adus un scaun. După ce mi-a pus dinainte obișnuita ceașcă de aramă s-a retras la măsuța unde stăteau Profetul și băiețandrul care se ținea scai de el, examinându-mă, ca și ceilalți, într-o tăcere tăioasă. Mi-a trecut prin minte că unul dintre pescarii mai tineri, gelos din pricina Martei sau pus pe harță, putea să aibă chef să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
apoi revenea, tăind apa cu viteză în așa fel încât să provoace valuri. Jocul ăsta a durat câtva timp, după care șalupa s-a apropiat și am fost cules din barcă de un pescar bătrân care semăna foarte bine cu Profetul. Pe țărm, mă aștepta o namilă de om, având un halat impecabil și imaculat pe care am recunoscut monograma elegantă de pe halatul lui Aristide. S-a recomandat „Francisc” și mi-a făcut semn să-l urmez. Coridoarele azilului erau pustii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am mai putut trece. În fața ușii metalice se așezase, îmbrăcat în halat alb, un cerber care, se vedea de departe, nu știa de glumă. Așadar, acolo se afla sala cu oglinzi! Francisc era la fel de înalt și de zdravăn clădit ca Profetul, dar spre deosebire de Profetul, a cărui statură impunea respect, el nu impunea decât teamă. Avea ceva de imbecil puternic în stare să te strivească mângâindu-te. Am renunțat să-l provoc. M-am oprit singur și m-am întors. A doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trece. În fața ușii metalice se așezase, îmbrăcat în halat alb, un cerber care, se vedea de departe, nu știa de glumă. Așadar, acolo se afla sala cu oglinzi! Francisc era la fel de înalt și de zdravăn clădit ca Profetul, dar spre deosebire de Profetul, a cărui statură impunea respect, el nu impunea decât teamă. Avea ceva de imbecil puternic în stare să te strivească mângâindu-te. Am renunțat să-l provoc. M-am oprit singur și m-am întors. A doua zi m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
încă și mai mult decât de rușinea pe care o pățise Marta și am zbierat: „Cine sunt nemernicii? Arătați-mi-i”. Întrucât nimeni nu mă auzea în continuare, am izbit cu patul puștii în masa de care mă sprijineam. Atunci Profetul mi-a aruncat o privire neagră și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și cât eram de beat tot am citit în ochii lui că dacă mai făceam scandal se va scula de la masă și va veni să mă potolească pentru a-și bea cafeaua liniștit. Cu mâna lui grea ca o lopată, Profetul ar fi putut să mă strivească la fel cum strivea portarul muștele. Mi s-a făcut frică. Amenințând mai departe, dar pe un ton mai degrabă plângăreț, umilit, am plecat de la cafenea și m-am dus la mlaștină unde m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i alunge pe curioși. Înaintam acum pe un coridor luminat orbitor, acoperit cu un covor gros, de culoarea muștarului, care absorbea sunetul pașilor, și am auzit foarte clar când Francisc - s-a înțeles, cred, că era mut ca și Profetul - a tușit ca să-mi atragă atenția să mă opresc. Mi-a făcut un semn binevoitor dar imperativ să trec în stânga unde se afla un lavabou cochet și elegant, cu uși de cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cristal și chiuvete de faianță albă. Acolo, laba lui enormă mi-a arătat săpunul. Am priceput. Trebuia să mă spăl. Mi-am adus aminte că într-unul din visele mele, în care întemeiasem o nouă religie și jucam rolul de profet, stabilisem un adevărat ritual de spălare a mâinilor, având un rol simbolic: de a îndepărta de pe degetele celor care se apropiau de mine orice urmă de realitate, de a-i dezinfecta de adevărul prozaic de toate zilele pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și iuți, am uitat de toate în beția plăcerii. Mai lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării - sau se uitau de mai multă vreme la noi? - Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lunecam încă în această beție când am auzit un zgomot în spate. Am sărit ca ars în picioare. Apăruseră din bălării - sau se uitau de mai multă vreme la noi? - Profetul și băiețandrul care nu se deslipea niciodată de el. Profetul ne privea, împietrit într-o tăcere care nu se mai sfârșea; băiețandrul rânjea, satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
satisfăcut că ne prinseseră într-un moment delicat. Mi-a trecut prin minte că pescarii se vor descotorosi cu acest prilej de mine, iar pe Laura o vor viola. Fără îndoială, nimeni n-ar fi auzit strigătele de ajutor. Dar Profetul care ridicase de jos halatul Laurei și îl ținea între degetele lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se întâmpla nimic, am mai căpătat curaj. Băiețandrul m-a ajutat aruncându-mi o vorbă urâtă care m-a silit să-mi iau un aer revoltat. Eram cam caraghios, bănuiesc, în mândria mea și probabil asta l-a decis pe Profet să-mi azvârle disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
disprețuitor halatul Laurei și să-mi întoarcă spatele. Băiețandrul a repetat vorba urâtă, însoțind-o și de un gest, a mai aruncat o privire pofticioasă spre Laura care plângea, ghemuită, de spaimă și a luat-o și el pe urmele Profetului, dispărând în bălării. Dacă mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că nu mă arătasem la înălțime. Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
curajul să recunoască faptul că sunt egoști și egoiști care din diverse motive o ascund. Uneori, trecutul nu mai era o amintire a cărnii mele, ci un fel de obiect pe care-l purtam după mine. Marta îmi povestise că Profetul păstrase un ceas care arăta exact ora când venise acasă cu limba smulsă. Trântise atunci ceasul de pământ și îi sfărâmase mecanismul. Parcă așa ceva se petrecuse și cu memoria mea. Mi-ar fi trebuit, mă gândeam, puțină milă de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de praf. Văzându-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca de obicei. Bătrânul arțar plin de omizi, mesele, tăcerea. M-am înfipt lângă masa la care se găsea Profetul. — Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. — Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu pumnul în masa de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
găsea Profetul. — Unde e doctorul? Câțiva au ridicat privirile, dar nimeni nu mi-a răspuns. — Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu pumnul în masa de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Unde e doctorul? am întrebat din nou, ridicând tonul și bătând cu pumnul în masa de tablă. Am deslușit un fulger de mânie în ochii Profetului. Băiatul de lângă el s-a sculat în picioare, gata să sară la bătaie, dar Profetul l-a apucat de braț și cu o mână de fier l-a tras îndărăt pe scaun. Îi vedeam bine, de aproape, fața încadrată de barba stufoasă și albită, ochii teribili, care ardeau în orbite, și cicatricea înfricoșătoare care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
fost împușcat primul cerb. Apoi al doilea. Dar Dinu își pierduse parcă mințile. Din pricina beției? A fricii? Era disperat? Nu știu. A mai hăituit doi cerbi. Noroiul se umpluse de sânge. Când Dinu a gonit alți doi cerbi din pădure, Profetul s-a desprins dintre pescarii care urmăreau nemișcați, tăcuți, masacrul, a înaintat cu pași grei, l-a luat în brațe ca pe un bolovan și l-a aruncat în mlaștină. Dinu a început să țipe. Făcea semne disperate, ruga, implora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o idee. „Cel puțin să-i sperii”. Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzându-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. „Domnule Daniel, bâigui el, ca o scuză, să știi că eu...” Se temea că-l împușc? Idiotul. Doar nu era să-mi sporesc păcatele cu el. Marta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să-i opună o figură tot atât de carismatică, pentru a-i mina prestigiul. Și-l găsesc pe Nilus. Nilus era un călugăr rătăcitor care, Îmbrăcat În haine preoțești, rătăcea (ce altceva era să facă?) prin păduri, etalând o barbă mare de profet, două neveste, o fetiță și o asistentă sau amantă, ce i-o fi fost ea, toate neieșindu-i din cuvânt. Pe jumătate guru, din aceia care, la o adică, fug cu obolul strâns, și pe jumătate eremit, dintre cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-se uneori În conflict, dar mai adesea În alianță misterioasă, cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Povestea era, bineînțeles, mai complicată. Ea Începea după moartea lui Mahomed, cu scindarea dintre cei ce urmau legea obișnuită, suniții, și susținătorii lui Ali, ginerele Profetului, bărbatul Fatimei, care se vedea deposedat de succesiune. Susținătorii entuziaști ai lui Ali erau cei care se recunoșteau În shi’a, grupul adepților, ce dăduseră viață aripii eretice a Islamului, șiiții. O doctrină inițiatică, ce vedea continuitatea revelației nu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vedea deposedat de succesiune. Susținătorii entuziaști ai lui Ali erau cei care se recunoșteau În shi’a, grupul adepților, ce dăduseră viață aripii eretice a Islamului, șiiții. O doctrină inițiatică, ce vedea continuitatea revelației nu În meditația reînnoită asupra cuvintelor profetului, ci În Însăși persoana Imamului, domn, căpetenie, epifanie a divinității, realitate teofanică, Rege al Lumii. Or, ce se Întâmpla cu aripa asta eretică a islamismului, care ajungea Încet-Încet să fie infiltrată de toate doctrinele ezoterice din bazinul mediteranean, de la maniheiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
spargă gheața, dar alteori publicul era fascinat de această lipsă de respect și asculta fiecare vorbuliță a lui cu un soi de uimire. Wakefield Însuși era uimit cînd ecoul unor astfel de reacții Îi ajungea la urechi. „Fantastic“, "un adevărat profet“ „vizionar“ erau doar cîteva din cele mai stînjenitoare evaluări ale Îndemînării sale. Dacă Wakefield ar fi fost predicator, ar fi putut lua astfel de laude drept ceva ce i se cuvenea. Dar așa, n-avea nici cea mai mică idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și atent la amănunte. Poate că birocrația are dreptate: să lăsăm baltă cazurile individuale, să ne concentrăm asupra speciei. Autostopistul stă ciucit pe marginea drumului, ținînd În mînă un carton: Nu Muncesc pentru Bani sau Dragoste. Barba lui albă de profet Îi ajunge pînă la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
El ne coordonează. Jupânul, Bosul te influențează. Am fumat un joint, un hașiș, o bucată de hașiș, și intri în legătură cu spiritele astea. Eu nu știu - de ce interzice lucrurile astea? De pildă, se știe de ele și Iisus Hristos și marii profeți au fumat așa ceva. Sau au băut ceai, sau au mâncat și-au avut viziuni din astea, fiindcă ai viziuni din astea. Ceva liniștitor. În momentul ăla ne individualizăm. Bisericește Nu merg la biserică, dar am momentele când îmi iau cărticica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]