2,984 matches
-
înființat Centrul Alzheimer; a înființat secția de Toxi-Dependențe precum și compartimentul de Post-Cură Toxi-Dependențe; a fost înființat un centru de Patologia Adolescentului; s-a înființat școala de Nursing Psihiatric; a fost organizată funcționarea pe principii moderne a Laboratorului de Psihologie și Psihoterapie, precum și a centrului de Somatoterapie; au fost reactivate și modernizate activitățile de socioși ergoterapie. În anul 2001, profesorul a fost ales președintele Comisiei de Psihiatrie a Ministerului Sănătății și Familiei, urmând să reprezinte și să coordoneze totodată întreaga activitate de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
și cum trebuie făcut (terapia directivă), ci adesea de a contribui doar la perfecționarea capacității creative de autoperfecționare a sistemelor pe care le găsește constituite. Obiectul acestei operații îl reprezintă tehnicile terapiei nondirective. Problema a fost formulată mai întâi în psihoterapie. Psihoterapia lucrează cu un anumit model de personalitate normală (sănătoasă) sau patologică. Personalitatea normală se caracterizează prin câteva trăsături foarte generale, care fac posibilă funcționarea ei eficientă: orientare spre realitate, deschidere către experiență, comunicare liberă între diferitele compartimente, straturi ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cum trebuie făcut (terapia directivă), ci adesea de a contribui doar la perfecționarea capacității creative de autoperfecționare a sistemelor pe care le găsește constituite. Obiectul acestei operații îl reprezintă tehnicile terapiei nondirective. Problema a fost formulată mai întâi în psihoterapie. Psihoterapia lucrează cu un anumit model de personalitate normală (sănătoasă) sau patologică. Personalitatea normală se caracterizează prin câteva trăsături foarte generale, care fac posibilă funcționarea ei eficientă: orientare spre realitate, deschidere către experiență, comunicare liberă între diferitele compartimente, straturi ale personalității
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în calea unei asemenea organizări și funcționări flexibile, raționale și realiste, totodată. După cum se poate observa, modelul sistemului normal, sănătos, nu este foarte specificat. El se rezumă la câteva principii ce asigură funcționarea eficientă și care trebuie promovate în procesul psihoterapiei. Mai mult, se consideră că persoana este, potențial, un asemenea sistem normal, sănătos, dar care poate fi perturbat de diferiți factori. Procesul de terapie ajută pacientul să se întoarcă la starea sa naturală de normalitate. Termenul de terapie nondirectivă, introdus
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
problemele de viață, cum să-și organizeze viața. Acest lucru pacientul trebuie să-l decidă singur. Terapeutul ajută pacientul să depășească blocajele interne care „îi întunecă” judecata; să fie realist, rațional. În această viziune, normalitatea este echivalentă cu raționalitatea. Din psihoterapie, această paradigmă a normalității patologiei a fost transferatăîn socioterapie (Jaques, 1961; Pages, 1961). Dincolo de diferențele dintre persoană și sistemul social, paradigma normalității pare să fie, în mare măsură, comună. Socioterapia nondirectivă merge și ea pe cultivarea capacităților normale, flexibile, creative
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comportamentale și cognitive în multe domenii, eficiența lor evidentă în unele dintre aceste domenii și, mai redusă, în altele. Aceasta este evoluția normală a oricăror cunoștințe științifice. Apărut ca urmare a unor sinteze publicate în literatura mondială recentă, raportul intitulat Psihoterapii, trei abordări evaluate și publicate de Inserm a confirmat studiile precedente: o dovadă științifică stabilită sau o prezumție științifică puternică privind eficiența terapiilor comportamentale și cognitive există în majoritatea problemelor psihopatologice studiate. Aceste confirmări obiective a ceea ce numeroși clinicieni practicieni
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceea ce se înțelege, de obicei, prin text clasic, care constă în prezentarea teoriilor, urmată de o descriere a procedurilor terapeutice disponibile pentru a rezolva patologia respectivă. Intr-adevăr, studentul în psihologie sau în psihiatrie, practicianul care urmează o formare în psihoterapie ne întreabă adesea: Cum să facem o analiză funcțională? Ce obiectiv (obiective) să alegem? Ce problemă să tratăm mai întâi? Si cum să procedăm pentru a motiva un(o) pacient(ă), a evita unele rezistențe, pentru a implica sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
funcțiile sale de percepție, memoria, limbajul, reprezentările simbolice; de cealaltă parte se situează domeniul afectivității și emoției. Pentru acești psihologi, sciziunea este provizorie și este legată de unele probleme metodologice ale cercetării, însă ne putem întreba dacă, transcrisă în domeniul psihoterapiei, ea nu amplifică într-o manieră anormală, în sfera strategiilor terapeutice, raționalul în dauna emoționalului. Ea este ilustrată mai ales în terapiile comportamentale de către teoriile lui Beck și ale lui Seligman elaborate pornind de la depresie. In aceste teorii, patologia este
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
așteptări privind eficiența - fie că acestea declanșează, fie că inhibă acțiunea într-o manieră neadecvată - declanșează patologia. Această teorie, care se bazează deja pe un număr suficient de experimente, reprezintă pentru Bandura numitorul comun care explică eficiența diferitelor tipuri de psihoterapii. Intr-o serie de experiențe, Bandura a demonstrat că, pentru a conduce subiectul spre o eficiență personală considerată a fi cea mai adecvată, terapeutul poate acționa prin intermediul unor proceduri diverse care pot fi clasificate în patru categorii: - corectarea distorsiunilor prin
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
A pune întrebări într-o manieră formală A face ca pacientul să spună ceea ce se așteaptă să spună A minimiza o problemă realistă A lucra în locul pacientului A merge prea repede A merge prea lent Concluzii Bibliografie 1. Definiții Orice psihoterapie are nevoie de o alianță între pacient (pacienți) și terapeut (terapeuți). Fără această alianță, travaliul terapeutic nu poate începe. Terapia comportamentală și cognitivă este, în esență, colaborativă. Pacientul evoluează în ritmul său, însușindu-și metodele respective. El se implică printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o relație în care pacientul și terapeutul lucrează împreună. Acesta constituie prima etapă a procesului terapeutic. Dacă nu se reușește realizarea lui, terapia nu poate începe. Dacă se pierde pe parcurs, terapia încetează. Atâta timp cât elementele relaționale rămân în primul plan, psihoterapia comportamentală și cognitivă nu poate începe și nu poate continua: rezistența sau reactanța domină cel mai adesea. Definiția raportului colaborativ Un raport colaborativ este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care un pacient/mai mulți pacienți și un terapeut/mai mulți terapeuți lucrează împreună, într-o manieră activă, pentru a rezolva problemele prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este capacitatea terapeutului de a înțelege realitatea trăită de pacient. Supervizările constată că există psihoterapeuți care sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau decât tratamentul combinat, la șase luni după stoparea lor. Furukawa și al. au raportat recent rezultatele meta-analizelor și metaregresiilor referitoare la 21 de studii controlate și aleatoare comparând eficiența TCC, a farmacoterapiei și a tratamentului ce combină farmacoterapia și psihoterapia. In faza acută (în primele opt până la douăsprezece săptămâni), tratamentul combinat era semnificativ mai eficient decât una sau alta dintre monoterapii, dar în comparație cu TCC acesta era asociat unui număr mai mare de stopări ale tratamentului. După faza acută, tratamentul combinat
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pe termen lung cu beneficiile obținute prin aplicarea doar a TCC. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Anxietate generalizată Eficiență pe termen scurt Eficiența TCC în tratamentul pe termen scurt (trei luni) a anxietății generalizate a fost demonstrată în numeroase studii controlate și aleatoare. Numeroase studii controlate și aleatoare demonstrează, de asemenea, și eficiența farmacoterapiei în tratamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cea a monoterapiilor, nici pe termen scurt nici pe termen lung. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Stare de stres post-traumatic Eficiență pe termen scurt Eficiența pe termen scurt a TCC în tratamentul stării de stres post-traumatic a fost demonstrată în mai multe studii controlate și aleatoare. In ceea ce privește eficiența farmacoterapiei, un studiu Cochrane a lui
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
concludente în favoarea unei eficiențe mai mari a tratamentelor combinate în comparație cu monoterapiile. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Tratamentele combinate sunt recomandate în cazurile grave de tulburare obsesională compulsivă și în cazurile în care tratametul prin monoterapie se dovedește ineficient sau insuficient. Fobie socială Eficiență pe termen scurt Eficiența pe termen scurt a TCC în tratamentul acut al
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
argumete concludente în favoarea unei eficiențe superioare a tratamentelor combinate în comparație cu monoterapiile. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Tratamentele combinate sunt recomandate în cazurile grave de fobie socială și în cazurile în care tratamentul prin monoterapie se dovedește ineficient sau insuficient. Fobiile specifice In timp ce eficiența TCC în tratamentul fobiilor simple cele mai diverse este stabilită prin
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de depresie. Thase și al. au publicat o meta-analiză aplicată pe 6 studii și 595 de pacienți care prezentau o stare depresivă non bipolară, non psihotică. După șaisprezece săptămâni de tratament, combinația de tratamente nu era în mod semnificativ superioară psihoterapiei aplicată ca tratament unic în cazul depresiilor mai puțin severe, dar era superioară pentru formele cele mai severe. In ceea ce privește tratamentul pacienților deprimați și spitalizați, Stuart și Bowers au prezentat o meta-analiză americană asupra a patru studii controlate. Tratamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai severe de depresie la pacienții spitalizati pentru depresie. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: severitatea depresiei, preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Prevenirea recăderilor și a recidivelor O meta-analiză Cercetările efectuate între anii 1981-1992 privind prevenirea recăderilor și a recidivelor prin utilizarea TCC sau/și a antidepresivelor sunt citate în meta-analiza lui Gloaguen și al.. In 4 studii din 8, terapia cognitivă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienți tratați cu antidepresive, Fava și al. au împărțit aleatoriu în două grupuri 40 de pacienți care fuseseră tratați cu succes cu ajutorul antidepresivelor, după un sevraj progresiv medicamentos. Primul grup era tratat prin TCC, cel de al doilea urma o psihoterapie de susținere. Rezultatele au demonstrat că, după doi ani, TCC avea o eficiență superioară psihoterapiei de susținere în ceea ce privește reducerea simptomelor reziduale. Recidivele au fost constatate doar la un procent de 25% în cadrul grupului tratat prin TCC, contra unui procent de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
pacienți care fuseseră tratați cu succes cu ajutorul antidepresivelor, după un sevraj progresiv medicamentos. Primul grup era tratat prin TCC, cel de al doilea urma o psihoterapie de susținere. Rezultatele au demonstrat că, după doi ani, TCC avea o eficiență superioară psihoterapiei de susținere în ceea ce privește reducerea simptomelor reziduale. Recidivele au fost constatate doar la un procent de 25% în cadrul grupului tratat prin TCC, contra unui procent de 80% din grupul celălalt. După o perioadă de șase ani de supraveghere medicală, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
contra unui procent de 80% din grupul celălalt. După o perioadă de șase ani de supraveghere medicală, s-a constatat că un procent de 50% dintre pacienții tratați prin TCC suferiseră o recădere versus 75% recăderi în grupul tratat cu ajutorul psihoterapiei de susținere. Diferența nu era din punct de vedere statistic semnificativă. In schimb, numărul total de recăderi era semnificativ mai redus în grupul care primise ca tratament TCC. Intr-un studiu controlat și aleator, Paykel și al. au urmărit 158
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în cazul depresiilor recidivante. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: severitatea depresiei, numărul de recidive în antecedente, preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ, disponibilitatea unui specialist în TCC, acceptul pacientului de a urma o psihoterapie. Stabilizarea tulburărilor bipolare Farmacoterapia constituie tratamentul de bază, indispensabil tratării tulburărilor bipolare, atât în faza de stabilizare cât și în faza acută. In ultimii ani, mai mulți autori au dezvoltat programe de TCC pentru ameliorarea evoluției pacienților cu tulburare bipolară
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sunt necesare unele studii suplimentare pentru a confirma rezultatele disponibile în prezent și pentru a preciza care sunt pacienții pentru care TCC este eficientă. 3. Tulburările de personalitate Intr-un studiu aleator și controlat, Svartberg și al. au comparat eficiența psihoterapiei dinamice scurte cu aceea a terapiei cognitive în tratamentul tulburărilor de personalitate ce aparțin cluster-ului C din DSM-IV. Conform rezultatelor, cele două psihoterapii au un efect benefic asupra unor simptome care caracterizează aceste tulburări, care persistă timp de doi
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
3. Tulburările de personalitate Intr-un studiu aleator și controlat, Svartberg și al. au comparat eficiența psihoterapiei dinamice scurte cu aceea a terapiei cognitive în tratamentul tulburărilor de personalitate ce aparțin cluster-ului C din DSM-IV. Conform rezultatelor, cele două psihoterapii au un efect benefic asupra unor simptome care caracterizează aceste tulburări, care persistă timp de doi ani după încetarea tratamentelor. De fapt, nu există decât puține studii controlate și aleatoare privind eficiența TCC în tulburările de personalitate, și nu există
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]