3,728 matches
-
toate formele chinului (focul, plînsul, ieșirea din „simțire”, tremurul, simularea morții), Între ele leșinul: „CÎt mi-i de urît sînt fără tine, Toate pre pămînt moarte-s pentru mine..,,. Orișiunde-oi fi, dacă nu ești față, Parcă-s pe-un pustiu, afară din viață. Vai de min’ atunci cînd nu vii Îndată, Pe urmă-ți mă iau și plîng ziua toată. Și de-o perd din ochi, leșin simt că-mi vine, De-o găsesc, Înviu ș-alerg după tine. SÎmtu-te
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
instala În eu (eul omului Îndrăgostit) „teatrul marțial al Deciziei, Acțiunii, al Ieșirii”... Decizia lui Conachi este de a nu lua nici o decizie. Acțiunea lui este de a se lamenta. Ieșirea este de a nu ieși din acest lung, insuportabil „pustiu de jale”... Există, adevărat, o soluție: moartea, insă moartea nu vine. Salvarea e a trăi În insuportabilul care durează, a trăi exaltînd neputința de a trăi: „Amar mie, În ce valuri norocul mă aruncară, Nu știu, mai trăiesc pe lume
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împiedică stabilitatea, adîncirea pasiunii, lanțurile familiei. Pentru spiritul romantic exilul este, În dragoste, o lungă criză de paroxism. Conachi Încearcă și el fuga din fața unei pasiuni nimicitoare, dar fără rezultai. În exil, pasiunea lui se amplifică, boala ia aspecte galopante. Pustiul, codrul sălbăticia stîncilor nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nu vindecă rănile Îndrăgostiților. Încercarea de a se Îndepărta de obiectul erotic este dezastruoasă. La origini, gestul este, poate, calculat: a provoca, prin absență, durerea nemilostivei ibovnice, Însă strategia dă greș: cel care suportă durerea este seducătorul, bărbatul retras În pustiuri... De tema exilului sentimental se leagă, În poezie timpului, o altă temă, mai importantă: aceea a peisajului (spațiului) erotic. Vom vedea de Îndată În ce chip. S-a spus că poezia Văcăreștilor, a lui Conachi este o poezie de iatac
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
loial, seducătorul face la urmă o proslăvire, apropiind din nou de femeie imaginea divinității: „Decît zicîndu-ți de viață al doilea Dumnezeu”... Fuga lui Conachi cuprinde patru etape. a) Amenințarea cu fuga. Un scenariu anticipativ, un proiect de Îngropare benevolă În pustiu Însoțit de un reproș moderat și de o propunere de reconciliere. Scopul este a Înspăimînta (citește: șantaja) o ibovnică mîndră și greu accesibilă. Seducătorul amenință cu exilul În imaginar și cu o moarte (tot imaginară) din care să tragă profituri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
din care să tragă profituri. Avansează viziunea unei catastrofe personale și a unei generozități (mile) seducătoare: .,De-acum nădejdile toate de la mine s-au sfîrșit, Mori luîndu-mi ziua bună de ia ceea ce-am iubit. Mă duc, mă-ngrop În pustiuri, lumină să nu mai văz, Ah, ascultă-mă, stăpînă, pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pînă nu mă depărtez, Astăzi mă despart de tine cu sufletul m-ai sfîrșit, Pentru că a ta cruzime l-au ars și l-au amărît. De-oi muri să scrii pe piatră că acest nenorocit Pentru dragostea mea numai În pustiu s-au săvîrșit. Iar de-oi trăi cu durerea prin pustiiuri rătăcit, Să pomenești cîteodată pre omul ce te-au iubit. Orișicum eu răsplătire n-oi cere la Dumnezău, Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oi muri”, „iar de-or trăi”) care slujesc cum nu se poate mai bine pe jeluitorul Îndrăgostit. Finalul poemului („Și de m-ai ars tu pe mine, eu țîe bine Îți vreu”) lasă să se Înțeleagă că scenariul Îngropării În pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului este pustiul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pustiu urmărește, totuși, cîteva beneficii imediate. Cel ce se pregătește pentru o lungă schimbare nu pierde nădejdea să se Întoarcă la viața liberă... b) În faza următoare, Îngroparea s-a săvîrșit. Îndrăgostitul e deja În exil și locul exilului este pustiul: „Am lăsat lumea și slava și-n pustii m-am Îngropat, Ca să scap măcar cu viață de durerea ce mi-ai dat.” Ca să scape cu viață... Scenariul erotic nu mai prevede, va să zică, una din clauze: moartea. Poetul s-a decis
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
omul iremediabil bolnav de iubire trăiește Într-un etern suspin, idolatrizînd izvorul nenorocirii lui: „Cu a cerului podoabe lata la Închipuiesc Și cu hazul firii tale nurul tău sămăluiesc.” Va să zică acesta este scopul fugii: proslăvirea ibovnicei Îndărătnice... Biblica retragere În pustiu se termină cu o nouă sămăluire... Retragere, Încă o dată, strategică sau, cum zice Barthes: „asceza (veleitatea ascezei) se adresează celuilalt: Întoarce-te, privește-mă, iată ce ai făcut din mine. Un șantaj: pun În fața celuilalt figura propriei mele dispariții, așa cum
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totdeauna cineva, un martor. Cel mai fidel este, desigur, natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii sînt, În fapt, niște curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
curieri sentimentali. Ei duc cui trebuie mesajul fugii În pustiu: „Duceți spuneți cu putere Că amorezatul piere În pustiuri, plin de durere”... O primă imagine a peisajului liric se profilează aici: un loc plin de jele, un spațiu-martor, În care pustiul, ceriul și stelele devin complicii și mesagerii unei mari pasiuni. Peisajul liric are o mai mare consistență atunci cînd poetul vorbește mai direct de angoasa lui erotică. În Scrisoare către Zulnia aflăm imaginea unui mare neastîmpăr și a unei voințe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poalele ibovnicei și depune jurămîntul de vasalitate. Primește În schimb făgăduita, investitura (Iată-mă-s lipsit de tine). Aceleași elemente le aflăm În Scrisoare către Zulnia, și tot Într-o retrospectivă. Este vorba de acea parte din poem care rememorează „pustiul cel mare”: spațiul În care avusese loc, În timpurile fericite, Întîlnirea, dezmierdarea, libovul: „Acei munți pînă la nouri, acele stînci despicate, Ce răsună de suspinul dragostelor Înfocate, Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire De dezmierdări, de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și al viespilor grase; când încercam să beau oleacă de apă, trebuia să mă feresc de tot felul de vipere. Zile-n șir n-am reușit să găsesc nici măcar o pară ca să mestec ceva, nici țipenie de om pe poteci. Pustiul, iată ce mi s-a arătat mereu înaintea ochilor, simțeam pur și simplu că mi se taie respirația. Chiar n-ai văzut pe nimeni? Călători, ciobani, vagabonzi, pustnici, cerșetori, smintiți? Acele povârnișuri nu sunt ca străzile din Napoli. Sunt locuri
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
animalele sunt tratate mai bine deoarece sunt o sursă de mâncare și folosesc la cărăușie sau la arat miriștea. Totul pare că putrezește: o lume care poate a fost cândva vie. Nu, nu se poate să fie așa, înțeleg, căci pustiul și dezolarea e cât cuprinde, și nici măcar durerea nu mai are vreun înțeles sau motivație; evenimentele se întâmplă așa cum se întâmplă să plouă, dacă plouă, așa cum fulgeră, așa cum se respiră. Durerea e ceva neobișnuit, deja mistuit, și ea o rămășiță
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
se poate cumpăra de la magazin și monta în câteva ore. Tehnicianul va înlocui pe arhitect. Opinia lui Ioanide era alta. Oamenii nu construiesc din instinct practic, ci pentru a-și semnala viitorului trecerea pe pământ. Casa e un apel în pustiu. De aceea anticii, mai puțin căutători de confort și cu un mare sentiment al infinitului, construiau colosal. Având în vedere această teorie, Ioanide căută a-și salva machetele și, astfel, Calea Victoriei imaginară, G. Călinescu cu statui ecvestre de Strongylion și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se întămplă sub ceruri”. Concluzia la care ajunge este descurajantă, ceea ce căuta, sensul, de negăsit: „Iată că totul este deșertăciune și goană după vănt. ” Cuvăntul care în romănă este „deșertăciune“ conține toate sedimentele nonsensului, ale vidului axiologic, chiar și notele pustiului, faptul că nu este prielnic viului. Deșertăciunea poate fi acceptată ca o nuanță a absurdului. „Goana după vănt” se referă la un efort de a capta ceea ce nu poate fi prins, e zadarnică, fără sens, nebunească. Dar care sunt totuși
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de existență a conștiinței, un mod particular de a sesiza lumea. Cine își poate imagina viața omenească fără emoții? Emoțiile fac parte din însăși definiția omului, dacă această definiție îl consideră ființă care trăiește emoțional. În absența emoțiilor, ar domni pustiul psihologic. Emoțiile sunt procesele psihice cu cea mai mare expresivitate, sunt pri-mele licăriri ale eului, sunt atitudinile anticipatoare prin care conșiința omenească a înlocuit instinctele. Emoția este reacția de "a simți", instinctul este reacția de a acționa; uneori, cele două
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
este un sat așezat cam la 30 km de București, pe un drum care se desface spre dreapta din șoseaua spre Pitești. Undeva în mijlocul satului, generos împrejmuit și splendid izolat, se află un mic palat postbrîncovenesc așezat cu spatele către pustiul câmpului. E un muzeu etnografic acolo, cu scoarțe și porturi de prin partea locului. Dacă se abat, duminicile, câțiva bucureșteni să le vadă. Un splendid loc mort. Visam un Princeton românesc, sub coordonarea lui Noica, așezat statornic acolo și având
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în studierea și cunoașterea originii și începutul așezărilor medievale românești. Termeni juridico-lingvistici, ca dovadă a vechimii satelor Cercetătorul ieșean D. Ciurea a scris despre slaba locuire și populare a zonei în care se află și localitatea noastră, invocând noțiunea documentară „pustiul Oltenilor”, de pe cursul inferior al Bârladului, noțiune luată drept argument al afirmației sale. Se știe însă că au existat opinii contrare punctului de vedere menționat și, credem noi, mai conforme cu realitatea. De exemplu, Mihai Costăchescu, comentând documentul din 15
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Fecioară liberă de futut, o femeie copil prin prăbușirea în masă a caracterului de femeie, și de aceea o să-mi lingi tu piciorul, tu, om porcos. Rahatul tău se va sparge de pielea mea și vei fi curat ca un pustiu. (Hasi îl pălmuiește pe Schweindi. Schweindi suge gemând piciorul Hertei. Fotzi sărută fundul Hertei.) KARLI: Nu am fost niciodată într-un pustiu adevărat ca peisaj, dar într-un pustiu adevărat trebuie să existe cu siguranță furtuni de nisip, care acoperă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
piciorul, tu, om porcos. Rahatul tău se va sparge de pielea mea și vei fi curat ca un pustiu. (Hasi îl pălmuiește pe Schweindi. Schweindi suge gemând piciorul Hertei. Fotzi sărută fundul Hertei.) KARLI: Nu am fost niciodată într-un pustiu adevărat ca peisaj, dar într-un pustiu adevărat trebuie să existe cu siguranță furtuni de nisip, care acoperă viața în pace și zidește ochii. Dacă aș putea pleca, atunci aș ajunge într-un pustiu adevărat, cu oase, pe care pustiul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
va sparge de pielea mea și vei fi curat ca un pustiu. (Hasi îl pălmuiește pe Schweindi. Schweindi suge gemând piciorul Hertei. Fotzi sărută fundul Hertei.) KARLI: Nu am fost niciodată într-un pustiu adevărat ca peisaj, dar într-un pustiu adevărat trebuie să existe cu siguranță furtuni de nisip, care acoperă viața în pace și zidește ochii. Dacă aș putea pleca, atunci aș ajunge într-un pustiu adevărat, cu oase, pe care pustiul și nu eu le-a devorat. Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Nu am fost niciodată într-un pustiu adevărat ca peisaj, dar într-un pustiu adevărat trebuie să existe cu siguranță furtuni de nisip, care acoperă viața în pace și zidește ochii. Dacă aș putea pleca, atunci aș ajunge într-un pustiu adevărat, cu oase, pe care pustiul și nu eu le-a devorat. Și ar fi cald. Pustiurile au mai multă căldură decât noi oamenii, asta ar fi o ocazie, ca să te uiți odată numai la tine însuți, nimic altceva decât
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]