2,886 matches
-
sus.) Erau de naționalități și constituții fizice diverse, dar toți semănau cumva. Toți purtau marca mărfii. Erau acolo Irlandezul, George Grecul, Rose Pantopon, Louie Hamalu’, Eric Poponaru’, Copoiu’, Marinaru’ și Joe Mexicanu’. Mulți sînt acum morți, iar alții sînt la răcoare. Nu mai vezi junkeri care așteptă legătura la intersecția dintre Broadway și 103. Legătura a plecat În altă parte. Dar aura mărfii e Încă acolo. Te izbește la colț, te urmărește pe stradă, apoi se evaporă ca un cerșetor descurajat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de pe Eighth Avenue după ce terminam În Village. Avea cîțiva clienți buni. Izzy, probabil cel mai bun client al lui, avea o slujbă de bucătar pe un remorcher, În portul New York. Era unul dintre băieții de pe Strada 103. Izzy stătuse la răcoare pentru trafic, era cunoscut ca un tip absolut În regulă și avea o sursă de venit stabilă. Ăsta e clientul perfect. Izzy apărea cîteodată cu tovarășul lui, Goldie, care lucra pe același vapor. Goldie era un tip slab, cu nasul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de informator s-a terminat. Mai devreme sau mai tîrziu, dealerii se prind și un ciripitor nu mai poate să cumpere. CÎnd se-ntîmplă asta, utilitatea lui pentru agenți ia sfîrșit și de obicei Îl Înfundă. Adesea ajunge să stea la răcoare mai mult decît toți cei pe care i-a dat În gît. În cazul puștilor, care nu sînt de folos ca ciripitori cu normă-ntreagă, procedura e diferită. Agentul poate să bage vechea vrăjeală de gabor: „Nu-mi place deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să mă lovească peste cap cu pistolul. Vrea să-i spun furnizorii. I-am zis: „Am cinzeș’cinci de ani și nu v-am dat În primire nimic pînă acum. Mai repede mă vedeți mort”. Povestind despre o ședere la răcoare În Atlanta, cînd s-a lăsat „la rece”: - Paișpe zile m-am izbit cu capul de perete și mi-a dat sîngele pe ochi și pe nas. CÎnd venea gaboru’, Îl scuipam În față. Venind de la el, povestirile astea aveau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
și două de ore și Încercau să-l facă să semneze o declarație. Legătura en-gros al lui Lonny s-a evaporat și un personaj căruia i se zicea Sam Bătrînu’ a devenit „Omul”. Sam Bătrînu’ venea după doișpe ani la răcoare-n Angola. Opera În zona care-ncepea imediat după Lee Circle, alt punct periculos din New Orleans pentru plasat marfă sau pentru alte combinații. * * * Într-o zi eram falit și am Împachetat un pistol să-l duc În oraș la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cîte ori ai fost aici? l-au Întrebat pe Pat. Unul dintre gabori a rîs și-a zis: - De vreo patruj’ de de ori. Ne-au Întrebat pe fiecare de cîte ori am fost arestați și cît am stat la răcoare. CÎnd au ajuns la mine, m-au Întrebat cît am făcut pentru povestea cu rețeta de la New York. - Nimic. Am primit o pedeapsă cu suspendare. - Păi la fel o să iei și-aici, a zis gaborul care se ocupa de grup. Dintr-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
pentru marfă În stat se adună ca orice alt delict. La două căderi pentru marfă poți să iei șapte ani sau poți fi judecat de stat pentru una și de curtea federală pentru cealaltă, astfel că atunci cînd ieși de la răcoarea la stat, agenții federali te așteaptă la ușă. Dacă-ți ispășești Întîi perioada federală, atunci statul te așteapă la ușă la pușcăria federală. Știam că garda umblă după mine să mă mai agațe o dată, fiindcă o buliseră cu Înțelegerea venind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ca director nou-numit de guvern. Mică explicație, am convenit să mă lase la Mihăești, să continue cu doamna la Govora. Odată sosită și eu acolo, nu ne-am mai cunoscut. La Mihăești nu am petrecut decât puține ceasuri, era o răcoare și o liniște care-ți odihneau trupul și sufletul, dar și o tristețe mare să vezi casa fără Vintilă, Lia și copilul, o tăcere și o pustietate jalnice. Nu s-a luat nimic din casă și după moșie; Mihăescu a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
metri, făcută din pene roz, care i-a înfășurat-o lui Măric după gât și l-a tras astfel pe ringul de dans. În același timp dansatoarea trăgea de hainele lui, ca să îl dezbrace. Pentru că era seară și se făcea răcoare mai târziu, Măric avea pe el un pulover peste o cămașă. Așa că fata de pe ring trăgea de zor de puloverul lui Măric, și cu chiu cu vai reuși să îl dea jos. Apoi veni rândul cămășii, care o descheia nasture
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
uit de toate necazurile și supărările pe care le aveam în suflet. M-am trezit cu picioarele înțepenite datorită poziției incomode și transpirat din cauza căldurii din compartiment. După ce mi-am potolit setea, am ieșit pe culoar, unde era puțin mai răcoare datorită geamurilor ce erau deschise. Trenul străbătea un sat. Pe geam casele alergau una după alta ca într-o horă, în acordul trăncănitului de tren. Nu știam pe unde mă aflam, sau ce gară avea să urmeze. De fapt nici
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
fiindcă deși acesta are cele mai formidabile fundații și o mare securitate, cu toate că este nou, și din acest motiv este suspect, si nu duce lipsă de circari, care, la fel ca Paolo Bertini, îi transformă pe ceilalti în musafiri (la răcoare)184 și apoi mă lasă pe mine să dreg lucrurile. Vă cer iertare pentru că v-am împărtășit frică mea, si apoi, oricum voi veni, în intervalul de timp stabilit, să vă vizitez. M-am sfătuit cu Filippo despre lucrărica mea
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ș.a. trebuie neapărat să-l vedem pe poet, pe Eminescu, ca persoană fizică (Dorința "deapănă un alt fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pe poet, pe Eminescu, ca persoană fizică (Dorința "deapănă un alt fir strălucitor din povestea iubirii lui Eminescu, retras și de această dată pe o rază de verdeață, pe o altă hartă silvică cu răcoare de izvor cacofonic acest cu răcoare! cu smârcuri ascunse lucind ca niște dale împrăștiate, cu poienițe adânci, tăiate de câte un pâlc de brazde calde, peste care se prosternează încet hățișuri stufoase..."; Pe lângă plopii fără soț : "... dezvăluie spațiul concret în care poetul își consumă drama proprie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
vor juca. Mă așteptam la o evoluție mai bună a echipei în partea a doua, fiindcă de obicei, la asemenea meciuri, cei care vin de pe bancă tratează meciul mult mai serios decât cei care se cred titulari, sau poate și răcoarea a făcut ca repriza a doua să fie mult peste prima repriză.” 11 AUGUST Calificare: FCM Huși - FCM Bacău 0-3 (0-0) FCM Bacău s-a calificat în faza a IV-a a Cupei României Timișoreana la fotbal, obținând o victorie
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
o pulbere de raze. Nici de-un strop de sânge încă pajiștea nu e pătată, Nici de-un strigăt de durere pacea nu e tulburată; Numai cântec, armonie, dulce-a dragostei suflare Se revarsă-n line valuri peste a câmpului răcoare. Acum soarele apune pe a ceriurilor scară, El se duce să-ncălzească alte neamuri, altă țară; Însă ca un rege darnic, la momentul de plecare Ne desfășur' atunci uimitoarea lui splendoare. Și, încetul cu încetul, văd sub ochii mei că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mă rog, și duceți-l la Obacht 98. În același moment, doi gulerați îl înșfăcară de subsuori și, fără a-i mai da răgaz de vorbă, îl brânciră afară și-l puseră la închisoare. Toată noaptea a stat jidanul la răcoare, nebăut, nemâncat și nedormit, pănă la răsăritul soarelui, și a doua zi a trebuit să vin eu să mă rog de neamț, ca să-i deie drumul. Iar neamțul, când l-a văzut în ochi, i-a făcut o strașnică lecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din pepturile noastre de răcoarea ce ne cam strângea în spate, noi câteșișapte călări, cu puștile pe umăr, urcam ca niște voinici la munte și în urma noastră venea o ceată de hăitași 125 cu Catrințaș, pristavul pădurarilor, în frunte. Nu știu zău câți urși va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ce frumos, ce pitoresc era drumul acesta care șerpuia de-a lungul pe lângă poalele Carpaților. Aveam în stânga lanțul munților păduratici, a căror vârfuri se înălțau semeț spre ceri, imens decor de verdeață care ne împodobea calea, ne ținea umbră și răcoare; în dreapta aveam șesul întins cu perspectiva depărtărilor, cu satele, cu luncile, cu lanurile de pâne printre care se strecurau ac niște șerpi cu solzi de argint: Moldova, Râșca, Topolița, Ozana, Pipirigul, ape de munte năprasnice care dădeau viață câmpiei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vrei? Așa sunt eu; cu riscul de a trece drept un naiv, un copilăros, trebuie să mărturisesc că țiganul cela m-a întors cu gândul într-o clipă cine știe unde peste șapte hotare. El parcă mi-a adus un aer de răcoare de-acasă, un surâs de la locurile unde m-am născut, o urare prietinească de la tot ce-a îmbucurat odinioară ochii copilăriei mele. Și doar nu era așa de mult de când plecasem din țară. Abia se împlinise o lună. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
conduc inevitabil spre un salt calitativ, adică răstoarnă paharul. Ne place să nu ne murdărim de glod și betonăm, asfaltăm peste tot. Dar, În același timp, dorim și umbra arborelui, care să ne ferească de dogoarea asfaltului. Vara Îi dorim răcoarea, parfumul și foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
-o calitativ; căci acele corpuri vor radia o energie cu lungime mare de undă, infraroșii, adică o energie entropizată. Dar dacă lemnul acela e viu? Adică face parte dintr’o pădure? Indiferent cât de tare dogorește Soarele, În pădure e răcoare. Vegetația primește și ea tot atâta energie cât și plaja expusă direct; și o absoarbe, folosind-o Însă Într’un proces biologic: Viața. S’o disecăm. Prea puțină energie va fi degradată fizic Într’o radiație infraroșie. Asta pentru că restul
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
corpul plantelor. Dacă vrem, putem s’o eliberăm, arzând iarna lemnul. În ansamblu, viața vegetală nu disipă energia primită, ci o fixează În vapori și biomasă. Aceeași pădure, transformată În scânduri, nu va realiza decât o biată umbrire, nu Însă răcoare. Biosfera e Însă un tot. Ca atare, nu putem accepta că planta e În totalitate o asimilatoare, ce fixează În formă chimică energia primită, iar animalul tot În totalitate un consumator al energiei chimice. Iar dacă ne gândim și la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Soarelui, nu putem ocoli ideea unui proces similar fotosintezei și la animal. Șochez? Ne imaginăm cumva un animal verde? Dear fi fost așa, Viața ar fi Încetat, paradoxal, demult, toți fixând energia chimică dar nimeni consumândo. Dar să revenim la răcoare. Animalele au necesități destul de stricte În ceea ce privește temperatura. Cele inferioare suportă limite destul de largi, dar la cele superioare, păsări și mamifere, problema se pune mai brutal: câteva grade doar și “a fi sau a nu fi”. E vorba de temperatura corpului
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
altădată, cum era coana Lucreția a lui nea Liță, bunul cârciumar din spatele oborului de porci, [de la] La doi salcâmi, mustăcios, cu fața veselă și focos sub cămașa totdeauna desfăcută la piept, și care ne aducea vinul din bordeiul numai cu răcoarea pământului, iar coana Lucreția ne răsfăța, drăguța de ea, cu pui de porumbei la tavă pe orez și roșii, În odăița din fund, cu tavanul jos, În care ne Înghesuiam În compania neuitată a câtorva prieteni și a metreselor noastre
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
stai de vorbă, pe margini singuratice de ape reci și repezi de munte, cu Însuși Dumne zeul cel bun și milostiv al rumânilor și să te ospătezi cu el, călugărește, din merindele tale, roșii și ardei grași, săltând veseli În răcoarea apei, Între pietre adunate la mal, ca să-i mâncați cu brânză, usturoi și ceapă verde, adă pându-vă apoi ca cerbii, Îngenuncheați deasupra apei, În unda căreia, vesel, joacă albastrul cerului. Sau, În sfârșit, poposind și lenevind prin dumbrăvi alese cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]