3,125 matches
-
domniilor voastre dacă m-aș gândi că nici unul dintre voi n-a ajuns, Înaintea mea, la aceeași ipoteză. — Dar ce se poate scoate din această ipoteză? Întrebă din fundul mesei Iacopo, cu glasul său neplăcut. Fără să Îi lase lui Dante răgaz să răspundă, Cecco d’Ascoli interveni În discuție. — Da, messer Alighieri, și eu cred că scrierea aceea nu e Întâmplătoare și ajunsesem și eu la concluzia dumitale. Dar, dacă e să acceptăm ipoteza că Ambrogio a invocat cel de al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În funcție de ceea ce se Întâmpla. Străbătură În grabă strada care Îi separa de Ponte Vecchio. Uneori alergând, atât cât i-o Îngăduiau puterile, cu scurte pauze spre a-și recâștiga suflarea. — Se cunosc motivele ciocnirii? Întrebă Dante În timpul unui astfel de răgaz. — Cineva a răspândit zvonul că s-a proclamat surghiunul Împotriva șefilor de facțiuni. Cei din familiile Cerchi și Donati au coborât Înarmați, fiecare pentru a-i apăra pe ai lor și pentru a lovi În adversari. Poetul strânse pumnii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
arestat vinovatul, să fie supus torturii ca să mărturisească totul. El era, trebuia să fie el. Se răsuci ca să strige ordinul către gărzi, dar mai apoi se abținu, aplecându-se la loc Îndărătul adăpostului izbit de pietrele care se succedau fără răgaz. Ceva, În sinea lui, Îl oprea. Folosirea torturii drept principală procedură pentru obținerea adevărului Îi repugnase dintotdeauna. Nu ar fi recurs niciodată la așa ceva față de un membru al celui de Al Treilea Cer. Însă nu din caritate creștină. Cel ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se pregăti să administreze lovitura de picior ghibelină. Celălalt, intuindu-i mișcarea, Își schimbă tactica pe neașteptate: ridică brațele până În dreptul pieptului arătându-i palmele și se opri, dându-i parcă de Înțeles că era Încă momentul cuvintelor. Priorul acceptă răgazul tacit ce i se oferea. La rândul său, făcu un pas Înapoi, adoptând o atitudine relaxată. În realitate, se blestema singur pentru că se lăsase copleșit de elanul cunoașterii, ducându-se acolo dezarmat și neînsoțit. Nimeni nu știa unde se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cea mai mare armată a Pământului, să reîntemeieze puterea romanilor, să facă din Florența centrul lumii, să se așeze printre cei mari, să dicteze noua lege pentru a potrivi soarta oamenilor după cuvântul Evangheliei. Să-l pedepsească pe Bonifaciu. — Un răgaz de o oră În schimbul a ceea ce știi, zise Într-un târziu. Veniero Încuviință Încet. Pentru o clipă, mâna lui se Întinse către hartă ca pentru a o apuca, Însă Își Înfrână gestul. — Îți mulțumesc, messer Alighieri. Învoiala e echitabilă. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
De gândit însă gândea că de noroc nu se putuse plânge niciodată. De când se știa, tot norocos fusese. Astfel, simțea o duioasă recunoștință față de părinții lui, în primul rând pentru că nu se ocupaseră prea mult de creșterea lui, lăsându-i răgazul să viseze în voie, și apoi pentru că se despărțiseră din motive de adulter. Cel puțin acesta era pretextul invocat de tatăl lui, care uita să precizeze că era vorba de un adulter cu totul neobișnuit: nu putuse răbda faptele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
-se de moarte, să se poată gândi la dragoste, ba și până atunci, el se grăbi să vadă în acest grav accident un dar trimis de norocoasa lui stea. Dacă nu s-ar fi rănit, n-ar fi avut niciodată răgazul s-o privească pe Louise Poulin așa cum merita ea să fie privită. Rateau, de altfel, era de altă părere. Mic și îndesat, nu-i plăceau decât femeile înalte. "Nu știu ce-ai găsit la furnica asta", spunea el. Louise era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de golirea rezervorului de la mașină, de închirierea camerelor la hotel pe timpul vacanței, de aprovizionarea cu cărbuni; cumpăra ea însăși darurile pe care Jonas dorea să le ofere, alegea și expedia flori în numele lui, și mai găsea încă, în unele seri, răgazul de a trece pe la el când nu era acasă, spre a-i pregăti patul pe care, în acele nopți, el nu mai avea nevoie să-l facă înainte de a se culca. Cu același devotament Louise intră în acest pat, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
sufletul între file de carte, rânduri de vise și gânduri adunate să se odihnească printre literele toate ... și speranțe-am pus între cuvînt-adunate pe rând am desfăcut gânduri înaripate și le-am așezat între file de carte.... în clipe de răgaz când vei citi printre cuvinte, ai să găsești risipite gânduri, vise și speranțe adunate toate între file de carte ... Curg lacrimi de stele Curg lacrimi de stele pe obrazul de cer și gândurile mele învăluite-n mister s-adună-n inele în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
n o să iasă conform planului. Tușica și Angelina rămîn cu gura căscată, nu le vine să creadă, adică nu cumva...? Prin minte le fulgeră același gînd care le face să se înmoaie de frică, în timp ce Delfina are cîteva secunde de răgaz ca să și mai tragă sufletul, să se gîndească, nici n a fost chiar așa de greu pe cît își imaginase, uf, uf, uf. Care plan? se zgîiește Angelina peste masă, asta da lovitură tocmai din partea cui nu te aștepți, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în stradă cu tot felul de necunoscuți? Cine i-ar fi putut garanta că n-ar fi nimerit direct în gura lupului? Așa că n-ai nici un motiv să te dai de ceasul morții cînd încă nici bine n-ai avut răgaz să-i pui pe toți în temă cu ce urmează să se întîmple. Cît despre creierele spălate, mințile înguste, fețele necioplite și alți mitocani, n are rost să-ți bați capul, sînt pline de ei toate facultățile, retardați cu pile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
respectați un regim zilnic de respirație, pentru a ajuta la transformarea esenței în energie și la deplasarea acesteia uniform prin sistem. În sfârșit, un aspect final, dar nu mai puțin important - trebuie să le îngăduiți suplimentelor din plante medicinale un răgaz să-și facă efectul. Țineți minte că sunt produse naturale, nu sintetice și necesită aplicarea unor doze măsurate regulate aplicate de-a lungul unei perioade lungi de timp, în cadrul unui regim complet de autopurificare și de îngrijire generală a sănătății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa să treacă șirul lung de mașini care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva minute va fi invitat la microfon de către președintele cenaclului, iar el, cu capul plecat pe umărul stâng, se va apropia umil de locul ce Îi era destinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
apoi trase ușa după ea fără părere de rău. Pocnetul yalei, liniște, coborî o treaptă, se Întoarse ca să verifice ușa, apoi coborî scara de lemn, Încet, fără grabă, lăsându-și parcă timp ca să aleagă, odată ajunsă În stradă, direcția potrivită. Răgazul se dovedi nefolositor. Afară se află În fața a două opțiuni: să se Întoarcă În atelier, sau să rămână pe loc, În ninsoare, până când zăpada o va fi acoperit cu totul. Alese ultima variantă. Oamenii treceau În sus și În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
câte casete erotice văd la instalațiile lor video În fiecare seară. De ce crezi că e așa mare Înghesuială la spovedanii? Au râs amândouă Închipuindu-și femeile În drum spre biserică, cu caseta vinovată sub braț și pe părintele Clemente cerând răgazul unei nopți pentru a vedea acasă filmul deocheat. Numai după o dreapta judecată, zicea el, pot spune În ce fel poate fi iertat păcatul. Ea stătea bine cu păcatele. Atâta doar că, spre norocul ei, precum soldatul, târfa nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
astea. Poate că dacă ai face-o, poate că dacă Lee și cu mine am fi pe picior de egalitate, poate că atunci am avea o șansă împreună. Dar tu n-ai renunța la toate astea. Kay își luă un răgaz și-și aprinse o țigară. — Știi ce-a făcut pentru mine? întrebă ea, suflând fumul pe nas. — Știu și ce-a făcut pentru mine, i-am replicat. Kay își dădu capul pe spate și se uită în tavan, la stucaturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Angeles, ci pentru San Diego, cu transbordare spre Tijuana. Încă nu am emis un mandat pe numele lui. Polițistul la care trebuia să se prezinte și-a închipuit că s-a dus la TJ să ți-o tragă. Îi dă răgaz până mâine dimineață. Am închis, ușurat la gândul că De Witt nu s-a-ndreptat direct spre L.A.. M-am gândit să bat orașul în căutarea lui Lee, așa că am luat liftul până în parcare, unde am dat cu ochii de Russ Millard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dolari, ori îi spune lui Bobby că Lee a fost creierul jafului și că el i-a pus în cârcă totul. Individul i-a spus lui Lee că are termen până când iese Bobby din închisoare. Lee i-a cerut un răgaz, apoi s-a dus la Ben Siegel și a încerce să facă rost de bani de la el. Siegel n-a vrut să-l împrumute și atunci Lee l-a implorat să pună pe cineva să-l ucidă pe Bobby. Siegel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am simțit că răceala tatei, apoi antipatia lui s-au schimbat în ură. Își aranjase viața destul de bine, cu gloria se descurca, iar eu îi stricam reputația; era peste puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
rog să fiți atât de bun să mă așteptați”, porni spre ușă, se răzgândi și se întoarse după câțiva pași ca să se aplece din nou spre mine. „Vă grăbiți cumva? Vai, cât de recunoscător vă sunt că-mi dați acest răgaz, domnule” și se îndreptă, de data aceasta mai hotărât, spre ușă; o deschise, inspectă din reflex împrejurimile și se prelinse pe coridor. Eram intrigat. Când Arhivarul se întoarse, îmi mulțumi încă o dată. — Vă sunt recunoscător că m-ați așteptat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cântărețe gingașe și multe alte lucruri și făpturi care se aflau și în țara lui. Dar în orașele străine toate acestea se puteau prăda. Totuși nu-l încînta numai prădăciunea. Oamenii erau pretutindeni alții și, după desfătările din scurtele sale răgazuri, lui Iahuben îi plăcea să se amestece în mulțime, să învețe cât de cât graiul localnic și să asculte poveștile străine, să întrebe despre obiceiuri și datini. Totdeauna pleca din ținuturile jefuite cu părerea de rău de a fi aflat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Unii o numeau Țara Apelor, alții Atlantida. La marginea acestui deșert, în pragul căruia soldații atlanți trimiși să aducă robi stăteau acum, Iahuben mai fusese. Dar în inima deșertului înfricoșător avea să intre întîia oară. Armatei i se dăduse un răgaz de două zile, pentru odihnă. Fiecare făcea ce putea. Unii dormeau, alții se plimbau, ori depănau amintiri. Alte desfătări nu aveau la îndemînă. Iahuben se plimba acum printre corturi. I se păru destul de nefiresc să vadă mereu printre căpitani și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să-ți spun despre el. Acest mic slujbaș, folosindu-se de împrejurarea că în ceata pe care o ducea el era cel mai mare, vru să-și întrebe proaspătul prieten de sănătate. Dar fiind numai un slujbaș mărunt, nu avea răgaz să rămână decât o clipă. Când fu lângă lahuben, îl salută și-i spuse: - Am auzit că plecați cu toții în curînd! Și eu plec. Acum ducem în cetatea voastră acest papirus, iar mâine pornim mai mulți spre țara Nub, ca să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mâncă vârtos, înainte de a se culca, soldatul Iahuben sorbi cu sete din ulcior, dar văzu că apa, tot bună, nu mai avea același gust. Se culcă gîndindu-se la Hapi. A doua zi îl căută pe Auta, în ceasurile când avu răgaz, și-l rugă să se ducă împreună spre malul râului. Vremea era plăcută. Anotimpul ahet era pe sfârșite și se apropia anotimpul pert. Apele lui Hapi se retrăgeau între maluri. Țăranii și robii se grăbeau acum să are și să
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Pământeanul se miră văzîndu-i că acum se mișcau mai ușor, și află că-și puseseră pe trup cingători cu anumite raze, pentru astfel de împrejurări. S-ar fi întrebat cum trupul său mare putea fi mai ușor însă n-avea răgaz. Îl strigă pe Mai-Baka de câteva ori. În sfârșit, un bărbat negru aproape gol, își scoase capul dintr-o peșteră, dar și-l trase repede înapoi. Auta și străinii porniră spre peșteră. - Mai-Baka, nu te teme, Mai-Baka. M-ai uitat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]