8,590 matches
-
vis destrămat de vorbe aruncate în vânt de omul iubit... Pași ce dispar pe măsură ce trec și valul din urmă le spală tiparul în sărutul sărat ce-l duce-n adâncuri spre vis împlinit Pași pe nisip... pași ce se pierd rătăciți sub dulce mângâiere a brizei de seară în mers șovăit Pași pe nisip plecați ca și gândul în nemărginirea milenarelor fire smulse de veacuri din milenarul granit Opriți fără știre din rătăcirea prea lungă ori fără de șir a ideii-izvor din
PAŞI PE NISIP de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355771_a_357100]
-
a brizei de seară în mers șovăit Pași pe nisip plecați ca și gândul în nemărginirea milenarelor fire smulse de veacuri din milenarul granit Opriți fără știre din rătăcirea prea lungă ori fără de șir a ideii-izvor din care și ei rătăcind au pornit... Referință Bibliografică: Pași pe nisip / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 266, Anul I, 23 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PAŞI PE NISIP de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355771_a_357100]
-
alunecă pe cărare. Simt secunda căzută în pământ Și seismul stratului atemporal Când o lume trece în plan îndepărtat Cealaltă dă cu Dumnezeu extemporal. Trăiesc în tandemul celor două lumi paralele Prin harul necunoscut al timpului curbat Iar dacă mai rătăcesc pe căi de stele Doresc să uit de căderea lumii în păcat. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Întrebare / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 267, Anul I, 24 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Al Florin
ÎNTREBARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355784_a_357113]
-
nări smog, Eu mă simțeam în vis pe fotoliu din nori , Verbele de bine îmi erau drog Când adjectivele se-așternuseră covor în zori. Cineva Sus m-a trimis în cuvinte, în înalturi ca un zmeu din poveste. De atunci rătăcesc și caut un Părinte, așezat pe-un fotoliu dincolo de creste. Încă aștept fulgerul să-mi dea de veste... Clipele pasc liniștea Nimeni nu m-a întrebat de vreau să mă nasc în familia mea cu lumină de-nțărcat unde clipele liniștea
CONŞTIENTIZARE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355796_a_357125]
-
zboară cu ele,/ Mă prinde în horă cu floarea de crin,/ Cu tine mă prinde în gură cu vi/... Să ținem pe umeri cu brațe-amândouă/ Covorul de iarbă cosită cu rouă,/ Solie de greieri cântând serenada/ Când noi ne topim rătăciți în livadă” (Tatiana Scurtu). Mai trebuie s-adaug, întristată adunare, că aceste rânduri le-am scris/compilat ca balsam pentru sufletele măcinate de creșterea TVA, scăderea nivelului de trai, șomaj, lipsă de perspective și decoruri sumbre. Radu VIDA www. ziarulfaclia
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355800_a_357129]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > EU TE-AM ALES PENTRU O VIAȚĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 266 din 23 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele meu tu esti iubito, Mă luminezi în orice zi, Oriunde-n lume-aș rătăci Tu urma mea ai mirosi-o. Minune-mi ești între minuni, Cu fața veșnic zâmbitoare Îmi umpli viața de culoare, Norocul clipelor l-aduni. Ești clipă mea de bucurie Tu trupu-mi umpli de plăcere, Ești pentru suflet mângâiere Și-a
EU TE-AM ALES PENTRU O VIAŢĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355874_a_357203]
-
De-acum și-n veci de veci. Mereu eu mă lovesc, Mereu mă m-bolnăvesc. Dar tu-mi dai vindecare, Și mă întărești. Aleluia, Aleluia. De-acum și-n veșnicie, De-acum și-n veci de veci. Eu mă tot rătăcesc, Și îți tot greșesc. Dar tu mă luminezi, Și iarași mă îndrepți. Pe a ta cărare, Spre împărăția ta. Glorie ție, Glorie. De-acum și-n veșnicie, De-acum și-n veci de veci. Ție îți mulțumesc, Pe tine te
ATOTPUTERNIC de FLORICA REINPRECHT în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355927_a_357256]
-
într-un cub de gheață în care, nimic nu mai poate fi reînviat. o cruce își lasă așchiile să doară, între planul doi al tăcerii și tăcere... cuarț mai urc din când în când spre pacea, iatacului în care-am rătăcit o clipă de argint și-n sare, mercur rotund din pumnul mic alert rostogolit, a-mbrățișat neștirea chiar prin firea, cu care Dumnezeu, în taina nașterii, m-a dăruit... mai umblu greu. strănut a întrebare. strănut și a răspuns. privesc spre
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
nări esențele vieții pe un pumn de iarbă părăsit de primăveri? cum mai poți crede că sângele tău are aripi de corb? tu? te știu, de când lacrima dintâi a ființei mele, a picurat lumină, în hexagoanele primului fagure... m-am rătăcit de tine, când fulgerul a ars vidul dintre inimile noastre. n-ai lăsat sunetele să alerge pe iarba cuvintelor te știu... îmi ești glasul din piatra rotund dăltuită între două coloane de foc ale pulsului vieții... mai ești... fluturele ce
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
mai știu cum am lăsat să curgă izvorul iubirii spre potecile pașilor tăi. cred că a evadat, vrând să-mi umple fisurile dălților cu apa vie a cuvântului înainte ca modelarea, smulgerea, dezvăluirea sensurilor ascunse sunetelor să devină gesturi. mai rătăcesc și acum printre pietrele albe ale timpului tău, căutându-te pe tine, cel ce a revenit odată, în iarnă în viața mea, rostogolindu-mi tâmplele prin iarba cuvintelor înalte... te caut pe tine, acea ființă de lumină ce mi-a
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
de ochi rostogoliți printre semințe de dor... lumina le e bobul de grâu, când cuvintele nu mai au ecou. se rostesc grav în oglinzi mate de ape, păstrând glasurile pierdute, într-o absurdă veșnicie. gol și o umbră de corb rătăcind printre mormintele fără cruci. trupuri pietrificate împlinesc hărțile rădăcinilor uitate de copaci undeva, între somnul adânc al legendelor și veghea oblicelor gânduri. nu e aer. gheața acoperă tălpile tăcutelor iluzii de viață. frunzele dor și râd gurile ascunzându-și formele
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
potrivit, fiind geografă, n-a muncit în pustiu”, anticipa mucalit și Iulian Neacșu cu vreun an în urmă. De fapt, ai de partea ta toate șansele să găsești calea cea bună atunci cînd îți faci din „libertatea-mi de-a rătăci în pustiu /(...)/ un fel de-a tatona spațiul în care / atîtea lucruri au rămas neîntîmplate” (Așa de frig și de liniște). Altminteri, în vremea de azi, dacă te lași cumva în seama drumului să te ducă el singur ca în
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
244 din 01 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Inima ești singura azi, sub bolta ta sfântă pereții sunt bătrâni stranele false icoanele n-au chip bătăile tale sunt lacrimi în care ard neiertări, ziua se mută sub aripa durerii ai rătăcit timpul vietii că un mugure te vei naște din mlaștină îți voi pune nume de pasăre să treci prin cuvânt. (foto-pictura pe pânză în ulei realizată de fiica mea Ioana) Referință Bibliografica: Tale quale / Maria Ileana Belean : Confluente Literare, ISSN
TALE QUALE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355980_a_357309]
-
viitor are Mircea Geoană? - Vreau să repunem România pe drumul cel bun, pe drumul dezvoltării și al progresului. Acesta este cel mai important plan de viitor, iar cu ajutorul lui Dumnezeu și al românilor de pretutindeni vom reuși. Țara noastră a rătăcit prea mult fără busolă, a fost condusă fără viziune și fără direcție, iar agravarea crizei și degradarea relațiilor diplomatice sunt consecințe directe ale activității lui Traian Băsescu. Vreau să redăm românilor, și din țară și din afara ei, respectul, demnitatea și
“AVEM NEVOIE DE REGÂNDIREA RELAŢIILOR DINTRE STAT ŞI ROMÂNII DIN DIASPORA”. de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355976_a_357305]
-
potrivnic să-ți mângâi tandru nurii copți, Fiori, și dor, și gând, și șoaptă, să ardă toate la un loc. Din trupul tău mai alb ca luna, să sorb licoarea de fior Și cu priviri ocolitoare pe trupul tău să rătăcesc. Din câte doruri mă-npresoara să nu rămână nici-un dor, Chiar dacă negurile nopții te vor ascunde, te găsesc. Pierduți în patima iubirii, striviți de-al brațelor cuprins, Rătăcitori spre altă lume, despovărați de gânduri, goi Ascunși în timpul care trece și care
RĂTĂCITOARELE IUBIRI ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356004_a_357333]
-
Adevăratul rege, mâhnit peste măsură de neghiobia de care dăduse dovadă, a pornit atunci în căutarea Minonei pentru a-și cere iertare. A cutreierat de la un capăt la altul pădurile Mungo, și-a cufundat trupul în râul Komadugu și a rătăcit vreme de ani prin pustiul Kakagum. A pătruns în Agad, Halk, Wadi, Teder, Housa și alte sute de orașe fără nume, oprindu-se de fiecare dată în kasserea pentru a povesti cum a înflorit și decăzut regatul său, Tumbutu, și
POVESTEA LUI BELAY de IOAN ALEXANDRU DESPINA în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355971_a_357300]
-
surprinde în câteva versuri întreaga substanță a unei imagini eronate, false cu privire la ceea ce ar trebui să fie legătură omului cu Creatorul sau. “De ce caut mereu cuvinte mari,/ Ca să nu Te pot exprima,/ Prin care să nu înțeleg nimic,/ Să mă rătăcesc/ Și nici eu nu mai știu unde sunt.” Aceste “cuvinte mari” indică tocmai absența sentimentului autentic de venerație față de Cel Atotputernic și vorbește despre faptul ca poeta, operă mâinilor Lui, se află încă, în conflict cu El - acel conflict primordial
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
Dumnezeu se recomandă sunt răsturnate asemenea imaginilor răsfrânte într-o oglindă. “Pentru totdeauna acasă, acolo unde/ Iubirea plutește peste tot/ Și unde Tu ne aștepți cu brațele deschise/ Pentru îmbrățișarea iubirii/ Ce ne-am dorit-o și pentru care am rătăcit ,/ Ce fericită voi fi atunci , Doamne,/ Când Te voi privi în ochi/ Și - Ți voi spune insfarsit/ “Doamne, Tu ești !”” Acest “Doamne, Tu ești !” este exclamația omului care a experimentat deja, pacea în Domnul. Isus este Izvorul bucuriei, păcii, odihnei
“VREAU O ALTĂ LUME” DE VICTORIŢA DUŢU – POEZIE CREŞTINĂ DESPRE VEŞNICIE, DRAGOSTE ŞI SMERENIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355972_a_357301]
-
Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și fâșia de pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și nici bătrânul viscol nu-ncearcă să m-alunge. Prin spații, trec fugar ca prin subtile gratii, Îmi port destinul sterp în
NEW YORK LYRICS de STELIAN PLATON în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356021_a_357350]
-
zboară cu ele,/ Mă prinde în horă cu floarea de crin,/ Cu tine mă prinde în gură cu vi/... Să ținem pe umeri cu brațe-amândouă/ Covorul de iarbă cosită cu rouă,/ Solie de greieri cântând serenada/ Când noi ne topim rătăciți în livadă” (Tatiana Scurtu). Mai trebuie s-adaug, întristată adunare, că aceste rânduri le-am scris/compilat ca balsam pentru sufletele măcinate de creșterea TVA, scăderea nivelului de trai, șomaj, lipsă de perspective și decoruri sumbre. Radu VIDA www. ziarulfaclia
O ALTFEL DE ROMÂNIE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356019_a_357348]
-
Univers vulgar, cu braț de girandolă. Când fără motive vârsta se întinde Șuieră banale ramuri seci de vânt, E tăcere-naltă mama lângă tata Și mormântu-i plânge, peste alt mormânt. Ion cel fără țară După o idee Adrian Păunescu Încă rătăcesc ca „ Ion cel fără de mormânt” Dincolo de bornă și fâșia de pământ, Pe unde bătaia vorbei aspre nu ajunge Și nici bătrânul viscol nu-ncearcă să m-alunge. Prin spații, trec fugar ca prin subtile gratii, Îmi port destinul sterp în
POEME de STELIAN PLATON în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356054_a_357383]
-
cunoști însă mă simți amarnic Că pe-o durere,ca pe-o neputința Că pe un fum din ultima țigară pe care-un condamnat și-a pus dorința. Nu mă cunoști și poate niciodată Prin toamnă ta nu mă voi rătăci Prin ploi de lacrimi ,pasul meu desculț Prin iarba-nrourata ar pași. Nu mă cunoști desi-mi știi pe de rost Și rană si-ntrebare și răspuns Și valul ce-mi atinge tainic gleznă Și dorul ,visul.gandul nepătruns. Nu
NU MA CUNOSTI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356059_a_357388]
-
mă cunoști desi-mi știi pe de rost Și rană si-ntrebare și răspuns Și valul ce-mi atinge tainic gleznă Și dorul ,visul.gandul nepătruns. Nu mă cunoști și totuși când și când mă rastingnesti prin frunze aurii Mă rătăcești și mă aduni în taină Nu mă cunoști ,și totuși ,tu, mă știi. Referință Bibliografica: Nu mă cunoști / Nuța Istrate Gangan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243, Anul I, 31 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nuța Istrate
NU MA CUNOSTI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356059_a_357388]
-
nr. 2090 din 20 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-e toamnă... peste ultimul păcat, Pe umbra care-mi stă mereu aproape, Peste pământul îmbrăcat în ape, Pe toate câte știu... sau le-am uitat. Mi-e toamnă... peste anii rătăciți In urma vieții, încă nerostită, Pe valul, care tot se mai agită Să-și facă vad prin munții neclintiți Mi-e toamnă... peste sufletul cărunt, Trecut, de-atâtea ori, prin rătăcire, Mi-e toamnă pe durere și iubire, Pe vorbă
MI-E TOAMNĂ... PESTE TOAMNELE DE IERI de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/356073_a_357402]
-
zâmbete grațioase, fluturași lucitori, flori tăiate, legate în buchete...artistic... există mereu o scuză pentru falsitate. păsări de carton simulând zborul, cavaleri fără fapte de vitejie, cocoși înflăcărând gardurile dimineților unor găini ciufulite de minciună, de durere, de violuri absurd rătăcite prin viețile purtate între două coșuri și curtea plină de semințe ciugulite pe jumătate... cuțitul stăpânului, fuga de moarte, gâtul tăiat scurt, fără suferință... cuvântul înghițit pe sfert, odată cu pâinea săracului de suflet, de inimă, de tăcere, de iubire... un
PRIETENIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354789_a_356118]