4,549 matches
-
superior deschizându-se către întinderile lăuntrice nesfârșite și devenind pentru acestea fereastra revărsării lor spre lume. Cetatea interiorității celui care a depășit naivitatea fiind încercat prin confruntări pierdute rămâne acum închisă pentru străinul ce-i solicită deschiderea pătruns de mirajul răutății sfredelitoare. Mai mult, vicleniei acestui călător i se iese în întâmpinare. El este salutat aproape de zidurile lăuntricului, este întârziat și apoi, oprit din graba sa malefică. În această pauză a suspiciunii reciproce, în paranteza-breșă unde cele două conștiințe plutesc purtate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
nu mai este înșelat decăt de propria sa evaluare eronată asupra potențialităților sale și ale adversarului. Îi lipsesc cunoașterea resortului confruntării și plusul de energie în raport cu ofensiva celuilalt. În acest context, se pierde un conflict-duel și nu o confruntare capcană. Răutatea renunță la marama vicleniei pentru că, în asaltul său, nu mai întâlnește fragilitatea naivității. Ea poate izbândi sau rata în demersul său malefic. Însă, ceea ce importă aici este nu rezultatul expansiunii uneori debordantă a negativității celuilalt, ci însăși această negativitate. Prin
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru că, în asaltul său, nu mai întâlnește fragilitatea naivității. Ea poate izbândi sau rata în demersul său malefic. Însă, ceea ce importă aici este nu rezultatul expansiunii uneori debordantă a negativității celuilalt, ci însăși această negativitate. Prin urmare, în ce constă răutatea agresivă a celuilalt? Ce o definește? Unde își are sursa vitalismului său? Chipul pietrificat în schimonosirea dictată de ecoul urii adânci exprimă un ne-firesc, o abatere vătămătoare de la verticalitatea umanului. Așadar, dincolo de masca vicleană în care fostul naiv nu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
benefice cu semenul ce-i punctează apropierea el devine agentul unei jungle emancipate, vânător abil și prădător inspirat de scânteierile vicleniei. Condus de mirajul distrugerii și neutralizării celuilalt, o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică a diferenței. Prin urmare, pentru individualitatea pătrunsă de răutate, invidia domină raportarea la cei superiori și disprețul înveninează privirea către cei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
o astfel de individualitate este determinată, în opțiunile și actele sale, prin răutatea ce se relevă ca impuls cotropitor spre mai mult. Acest mai mult indică o sete nestăvilită de surpare metafizică a diferenței. Prin urmare, pentru individualitatea pătrunsă de răutate, invidia domină raportarea la cei superiori și disprețul înveninează privirea către cei inferiori. Se dorește aici stingerea ambelor categorii: a celor dintâi pentru că dețin din plin și a celor din urmă pentru că supraviețuiesc puținului pe care îl au. Stingerea diferenței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
dorește aici stingerea ambelor categorii: a celor dintâi pentru că dețin din plin și a celor din urmă pentru că supraviețuiesc puținului pe care îl au. Stingerea diferenței și proiecția galopantă spre mai mult vine să însemne idealul omului așezat sub spectrul răutății: inaugurarea unei lumi în care doar ecoul și reflexia propriului său eu ar mai răspunde râsului aruncat peste axiomele toleranței de cel ajuns în apogeul intoleranței. Ne-omenescul de pe chipul acesta barbar se relevă a fi pentru privirea ateului o
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
temei explicativ pentru decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre transcedență se relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre transcedență se relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz, este perspectiva unui eu demonizat. Desigur că nu asistăm la un caz de posedare asemeni celor evocate de tradiția sacră dar un om în care exacerbarea veninoasă a răutății stinge ultimul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz, este perspectiva unui eu demonizat. Desigur că nu asistăm la un caz de posedare asemeni celor evocate de tradiția sacră dar un om în care exacerbarea veninoasă a răutății stinge ultimul reflex al amintirii binelui a trecut de porțile infernului devenind și el purtător al acestuia. În esență, demonizarea implică o structură metafizică, ce intră sub incidența și controlul demonului. La rândul său, eul reprezintă resortul-esență, nucleul eidetic al
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în afara sferelor păcătuirii, însăși noțiunea de păcat, dintru început corelată cu cea a opțiunii libere, dovedindu-se aici himerică, fără corespondență în realitatea umană. A accepta adevărul acestei noțiuni implică recunoașterea aderării independente a interiorității umane la paradigma negativității asumate. Răutatea se relevă în acest context, a fi o modalitate comportamentală spre care omul nu este obligat să navigheze ci el singur se aruncă precum o corabie fragilă între talazurile unui ocean întunecat. Dintr-o astfel de perspectivă misticul ne atenționează
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și excepționala șansă care i s-ar deschide odată cu îmbrățișarea negativității. Binele este gândit aici ca un parcurs inferior răului, ca o potecă a rătăcirii lăuntrice născută din atrofierea orgoliului și cunoașterii de sine. Din această perspectivă, abia înaintând în răutate ființa umană se aprofundează în descoperirea sinelui, în relevarea durității nucleului interior și a energiilor distructive ce trebuie cultivate spre descătușare. Dar, este oare reală existența dintru început a acestor energii malefice? Nu sunt ele, se întreabă misticul, împrumutate de la
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
spre a fi indicate, apoi, ca și cum ar fi umane, structuri ale interiorității omenești? Nu asistăm aici la o introspecție eșuată, la un exercițiu de aprofundare în interioritate care ratează realitatea situației din adâncurile sufletești ale celui corupt? Oare nu este răutatea, ca una dintre trăsăturile decisive ale demonizării eului, semn al unei grave tulburări și nicidecum al lucidității ascuțite? Între spiritul care refuză alunecarea în ispită și adeptul dăruit acesteia, cu precădere cel pătruns de eclipsa răutății, care este, totuși, autenticul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
corupt? Oare nu este răutatea, ca una dintre trăsăturile decisive ale demonizării eului, semn al unei grave tulburări și nicidecum al lucidității ascuțite? Între spiritul care refuză alunecarea în ispită și adeptul dăruit acesteia, cu precădere cel pătruns de eclipsa răutății, care este, totuși, autenticul lucid? Care se adâncește spre fundamentele sinelui înțelegând autentica situație și poziționare a acestuia? Să-l privim, pentru moment mai în-deaproape, pe cel pătruns de răutate. Mai exact, să-l lăsăm să se privească pe sine
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și adeptul dăruit acesteia, cu precădere cel pătruns de eclipsa răutății, care este, totuși, autenticul lucid? Care se adâncește spre fundamentele sinelui înțelegând autentica situație și poziționare a acestuia? Să-l privim, pentru moment mai în-deaproape, pe cel pătruns de răutate. Mai exact, să-l lăsăm să se privească pe sine observându-l în asumarea acestei contemplări a propriei ființe. În pofida aparențelor, cel rău se analizează, totuși, frecvent în oglinda conștiinței. Dar, pentru el, importă doar cum apare și nu cum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
el, importă doar cum apare și nu cum este propriu-zis în lume. Aici preocuparea lui se rezumă la afișarea unei personalități puternice, afișare prin urmare, corelată cu orgoliul unui cult al sinelui. La întrebarea corelată Cine sunt? omul pătruns de răutate nu va răspunde, inversând termenii Ceilalați nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
va răspunde, inversând termenii Ceilalați nu sunt ca mine ci Ceilalți nu pot fi ca mine. Așadar, atenția este centrată spre paradigma semenilor, propria interioritate fiind postulată dintru început ca un edificiu inviolabil. Ceilalți sunt obsesia ființei umane pătrunse de răutate, ghimpele metafizic ce îi sfâșie conținutul existențial. Prin acest răspuns dat la interogarea ce-l vizează, eul demonizat în versiunea mistică și animalizat, în cea atee, încearcă să-și confirme superioritatea conferindu-i valoare de adevăr indubitabil. Privindu-se în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cea atee, încearcă să-și confirme superioritatea conferindu-i valoare de adevăr indubitabil. Privindu-se în oglindă el își perindă vederea prin câmpiile unui peisaj al înfrângerii celorlalți, al neutralizării impulsiunilor de personalitate ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ale acestora. În tensiunea întâlnirii cu semenii, răutatea eului negativ ia în derâdere, zâmbește larg și necruțător asemeni unei prăpăstii ce-și deschide abisul spre a răpi distrucției spectrul altor prezențe umane. În această dialectică trepidantă, spiritul celui înveninat de răutate se proiectează invidios și distructiv spre ceilalți pentru a reveni la sine mai avansat în crisparea glacială a respingerii binelui. Paradoxal, el urcă pe o scară ce coboară, se perfecționează în tehnica neantizării altor personalități degradându-și spiritul și obligându
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
în eroare înseamnă, cel mai adesea, a confunda falsitatea cu autenticul, a-ți asuma drept adevăr o minciună. Astfel ești înșelat neobservând diferența fundamentală care separă cele două direcții și abordând pe una din ele ca fiind cealaltă. Spiritul adoptat răutății își abandonează semenii ca și cum ei ar fi mai aproape de moarte decât el. Astfel, își proiectează viața terestră într-un plan amplu și dinamic ignorând finitudinea sa, propulsând-o spre un viitor mereu amânat. Pentru eul corupt de negativitate distrugerea celorlalți
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
rămână dincolo de orizont. Prin convingerea că semenii sunt împresurați de spectrul morții iar el de întârzierea acesteia, eul negativ dorește să-și confirme un triumf timpuriu asupra altor prezențe umane care, în viziunea lui, își merită disprețul și neantizarea. Aici răutatea dorește întovărășirea cu moartea celui asupra căruia se revarsă. Ea se zărește deja pășind peste înfrângerea deplină a acestuia, peste cripta urii împlinite. Din mijlocul acestui vis al înfrângerii și exilării întru moarte a aproapelui, a susținerii resemnării și dispariției
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-l definește. Astfel, eul negativ privindu-se în oglinda conștiinței întâlnește doar ceea ce orgoliul fermentând în adâncuri îi dictează să observe. Acest eu este sclavul energiilor negative cumulate în profunzimea sinelui dar primește imaginea unei structuri proprii libere întru răutate. Acest eu este subjugat în impulsiunea unui complex de inferioritate existențială, de neputință și frustrare, de închistare și schimonosire metafizică dar se vede drept purtător al unei vibrații necruțătoare, al unei superiorități nocturne prin forța de eclipsare a binelui din
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Susținând autoiluzionarea celui decăzut, el îl controlează transformându-l gradual în agent al propriilor intenții și acțiuni. Aici, într-adevăr, energii negative sunt proiectate în profunzimea celui corupt și definite ulterior ca aparținând dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este aparent justificată drept o realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
proiectate în profunzimea celui corupt și definite ulterior ca aparținând dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este aparent justificată drept o realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție al unui ev îndepărtat de promisiunea Edenului coborât din înalt. Pentru mistic, spiritul corupt, cu precădere cel prăbușit în răutate, nu cunoaște, așadar, decât o introspecție eșuată întreaga sa ființă aflându-se sub incidența unei tulburări ce crește dinspre profunzimile interiorității. Acest spirit crede în darul demonului, se lasă sedus și își orientează alergarea existențială spre noutatea enigmatică ce pare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]