2,944 matches
-
moral] ne face s] privim propriet]țile morale, precum dreptatea, dezirabile în mod inerent sau necesar. (Odat] ce ajungem s] înțelegem ce înseamn] dreptatea cu adev]rât, vom dobândi o percepție mai sobr] despre ceea ce înseamn] dezirabil.) viii. Morală și raționalitatea Exist] câteva concepții care se definesc în esenț] de la sine, printr-o activitate care le este asociat]. Raționalitatea științific], de exemplu, nu este limitat] la ceea ce oamenii au numit „științ]” în trecut, deoarece activitatea științei const] în critică să, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ajungem s] înțelegem ce înseamn] dreptatea cu adev]rât, vom dobândi o percepție mai sobr] despre ceea ce înseamn] dezirabil.) viii. Morală și raționalitatea Exist] câteva concepții care se definesc în esenț] de la sine, printr-o activitate care le este asociat]. Raționalitatea științific], de exemplu, nu este limitat] la ceea ce oamenii au numit „științ]” în trecut, deoarece activitatea științei const] în critică să, în respingerea conținutului s]u actual și în atribuirea unuia nou. Ceea ce a fost considerat în trecut un comportament
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
limitat] la ceea ce oamenii au numit „științ]” în trecut, deoarece activitatea științei const] în critică să, în respingerea conținutului s]u actual și în atribuirea unuia nou. Ceea ce a fost considerat în trecut un comportament „rațional”, chiar si criteriul de raționalitate în sine, poate fi supus unei critici și tratat ca fiind ceva mai puțin decât rațional. În cultura modern], a existat o tendinț] puternic] de a identifica pur și simplu morală cu rațiunea practic] și, în consecinț], de a privi
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
informațional). Exemple de perspective de acest tip fie secvențiale, fie integrale găsim de la clasici precum Maine în distincția status versus contract, adică în trecerea de la ordinea socială bazată pe asocierea naturală, instinctuală, spontană la cea bazată pe acord consensual, pe raționalitate; Comte în secvența teologic / militar-metafizic / juridic-industrial / științific, adică în trecerea de la cunoașterea bazată pe credință la cea bazată pe rațiune și, în fine, la cea bazată pe empirism; Durkheim (1964) în ideea transformării solidarității mecanice în solidaritate organică, adică trecerea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
precum cel al dezvrăjirii enunțat de Weber sau al prăbușirii respectului descris de Durkheim care, astăzi poate mai mult ca oricând, sunt percepute la hiperlativ. Se vorbește în consecință de o "societate a riscului" vezi Beck (1986) -, asociată ideii de raționalitate, sau de "colapsul" moralei și scăderea credinței, ce semnifică pentru Bădescu (1997) scăderea puterii sufletești, denumită "descreștere spirituală", ori "real împuținat" (Eminescu) sau "real care scade" (Stăniloae și Noica) vezi Bădescu, 1997:26-8. Asociat apare ideea că modernitatea și postmodernitatea
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
direcție adversă față de relațiile de la distanță care le-au generat" (Giddens, 1990:64). Teoriile de această factură adaugă la teza modernizării ideea că aceasta a contribuit la răspândirea pe întreg globul a anumitor "instituții" caracteristice Vestului: economia capitalistă modernă, statul-națiune, raționalitatea științifică în forma tehnologiei moderne etc. În cele ce urmează vom trece în revistă succint patru perspective pe care le considerăm mai importante din această categorie: a) globalizarea văzută ca globalizare economică (Wallerstein, 1990); b) globalizarea ca și consecință politică
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și se întărește în momentele de cumpănă. Ea poate fi mai largă decât cea de limbă și origine, putând coincide cu a altor popoare (de exemplu, misiunea de apărători ai creștinătății a popoarelor de la marginea Europei), și e amprentată de raționalitate. Cele trei tipuri de conștiință de care vorbește Motru ne amintesc de cele trei tipuri de orientări valorice de care se vorbește astăzi (vezi Inglehart, 1997). Dacă am încerca un paralelism, conștiința comunității de origine s-ar apropia prin caracteristici
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
de autorizare din orizontul dictaturii judicativului. Părtinirea (împărțirea funcțiilor "logice" și ontologice), ordonarea (așezarea ierarhică a funcțiilor logice și a "demnităților" ontologice) și autorizarea (supunerea față de "autorități" și acreditarea gândurilor, rostirilor și făptuirilor "bune", "reale", "bine formate") sunt înseși formele "raționalității dominante" în "lume". Din ele au rezultat, prin accentuarea rolului reglator al ideologiilor formele desăvârșite ale gândurilor, rostirilor și făptuirilor de sens judicativ pentru "spațiul public", din ce în ce mai larg de-a lungul istoriei, fenomene precum: publicizarea, massificarea, plebeizarea. Sensul ultim pe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
urmând ca la capitolul despre ideologie ele să fie descrise și puse în sensul propriu. Părtinirea, ordonarea și autorizarea ne întorc către timp, fiindcă sunt ele însele timp; mai bine zis, faptele noastre sunt timp trecut în aceste forme ale "raționalității lumii". Întoarcerea la timp este o metaforă: în fond, nu s-a plecat niciodată din timp, pentru a fi posibilă o întoarcere în el; fenomenul intratemporalității este universal, cum observă Heidegger și, de asemenea, Bergson, Husserl, iar mai devreme decât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Dar a nu pleca din timp niciodată trebuie înțeles aici în sensul că timpul este constitutiv tuturor acestor fapte, că timpul este "substratul"-"universal"-al-oricărei-"ființări" și că el este însăși "ființa" (timporizându-se pe sine). Dacă el este constitutiv fenomenelor raționalității publice (lumii), chiar în sensul de a priori universal și originar al acestora, alături de judecată, atunci el se află, în sens constitutiv, în orizontul dictaturii judicativului, în toate componentele acesteia, și atunci, mai departe, se află, în același sens constitutiv
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constitutiv înseși judecății. Întoarcerea la timp, așadar, este îngăduită de chiar regulile judicative și are sensul indicării faptului că timpul este elementul constitutiv desigur, originar al întregului orizont al dictaturii judicativului, începând cu elementele judecății și încheind cu fenomenele de raționalitate publică amintite mai sus; ceea ce înseamnă că el este "judicativ-constitutiv" din primul său moment. Dacă am gândi cu termeni kantieni, dar împotriva lui Kant, atunci s-ar cuveni să spunem că timpul trebuie să fie doar regulativ pentru elementele dictaturii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideologiei ține de o simplă constatare, în acest moment al discursului despre dictatura judicativului. Dar am putea spune mai mult: ideologia este prin excelență o ipostază a judicativului constitutiv, pentru că adevăratul ei temei este reprezentat de cele trei forme ale raționalității dominante în spațiul public, despre care a fost vorba legat de a doua timporizare a elementelor judecății în faza anterioară a operării reducției judicative a dictaturii judicativului. Este vorba despre: părtinire, ca împărțire a funcțiilor logice și ontologice în orizontul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a exigențelor "publicului", adică mai aproape de ceea ce Kant numea domeniul particularului, în contextul unei critici a "facultății de judecare". Fenomenul celei de-a doua timporizări a scos la iveală acest grup de elemente; și ele, cum știm deja, țin de raționalitatea publică; din rândul lor, fundamentale sunt: părtinirea, ordonarea și autorizarea. Să ne amintim că prin acest fenomen, timpul și-a însușit și condiția de fapt-de-a-fi-"acesta", proprie unui "subiect" care a preluat și sensul de substanță primă, pe lângă acela de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
altceva decât "forma" despre care vorbeam mai devreme. E drept, nici structura nu s-a împlinit ca un sens de sine stătător, nici spațiul sau locul. Pentru aceasta trebuie socotit și sensul propriu autorizării, cel de-al treilea act al "raționalității" publice reprezentată de ideologie. De altminteri, acest sens este simultan și concordant, în timporizarea sa, cu celelalte două, fiindcă și el survine prin același eveniment (act de timporizare). Simultaneitatea și concordanța în cauză au, desigur, o semnificație temporală: ele sunt
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu își onorează sarcinile principale, acelea, de exemplu, de a produce cunoaștere aplicabilă, de a-i face pe oameni să-și înțeleagă viața etc., ori excesul în actele de gospodărire a "bunurilor" în vederea administrării nevoilor, care trec drept acte de raționalitate (de "raționalizare, uneori, ceea ce este același lucru); este vorba de fiecare dată despre inflația de autorizare, care pervertește orice fapt atins de ea, în sensul că îi provoacă de-naturarea. Toate acestea se petrec sub autoritatea unor instanțe care au trecut
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
medieval al timpului, care punea accent pe ciclurile și anotimpurile schimbătoare ale naturii, ritmurile lente ale activității zilnice și lungile perioade de rugăciune În preparare pentru mântuirea eternă, a fost transformat Într-un tablou modern și științific bazat pe obiectivitate, raționalitate, calcul matematic, detașare și luare În posesie. Timpul a fost denaturat și scientizat. Marea bătălie asupra Înțelesului și naturii timpului a Început, este interesant de remarcat, cu o bătălie epică Între Biserică și o clasă comercială În formare la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
din lumea afacerilor sau, În general, În fața oricărei autorități superioare cu excepția lui Dumnezeu. În America, fiecare persoană crede că este egalul celorlalți. Cu toate că ideea de individ autonom permite americanilor să fie atât religioși, cât și seculari, orientați spre credință și raționalitate, a trai atât În lumea Reformei, cât și În cea a Iluminismului poate să creeze confuzii teleologice. În timp ce acea parte a caracterului american care ține de Reformă tinde să trăiască suferința lui Hristos În această lume În schimbul salvării În următoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
solicită rațiunea și mai puțin instinctul sau simțurile. Nu este exclus ca muzica să producă și plăcere în cine o ascultă, dar, pentru a deveni o știință, trebuie să se elibereze de toate acele elemente care sunt străine unei absolute raționalități. Satisfacția legată de audiția muzicii constituie o etapă sau o treaptă pentru a ajunge la contemplația frumuseții veșnice. Muzica poate să fie astfel un instrument de condamnare sau de elevație și asceză, în funcție de atitudinea sufletului față de ea. Cu alte cuvinte
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
explicației sociologice, decât ca abordări în sine. În schimb, așa cum am încercat pe larg să argumentez în „Incertitudinea. O abordare psihosociologică”, trăsăturile proceselor cognitive reprezintă unul dintre factorii determinativi ai socialului. În consecință, am inclus din această carte modelele de raționalitate ale proceselor decizionale. Culegerea de față cuprinde, în principal, Structurile gândirii sociologice (1987), o carte apărută într-un tiraj destul de redus la acea vreme și din cauza opoziției violente la publicarea ei a unor persoane cu responsabilitate în regimul comunist. Am
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a alege între mai multe alternative. Ne putem întreba, cum procedează ele în asemenea situații? Fac ele, în vederea unei asemenea alegeri, un calcul de eficacitate, o însumare a beneficiilor funcționale totale? Herbert A. Simon (1957b), autorul unei celebre teorii a raționalității sociale, argumentează că nu acesta este cazul. De regulă, alegerea realizată de sistemele practice se face pe baza unei comparări nestructurate între diferitele avantaje și dezavantaje ale soluțiilor alternative, și nu a unui calcul sintetic de eficacitate. De cele mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trebuind să intervină și să impună anumite restricții dominării. Rudenia și societatea modernă. Sistemul tradițional de rudenie se caracterizează printr-o solidaritate ridicată, prin exigența sprijinului reciproc. El prezintă, în consecință, o anumită incompatibilitate cu sistemul industrial modern, bazat pe raționalitate, competență, performanță individuală recompensată social, corectitudine în relațiile dintre persoane. Această incompatibilitate poate genera perturbări reciproce. În unele condiții, sistemul industrial modern și-a impus logica, subminând treptat solidaritatea relațiilor de rudenie și preferențialitatea implicată de acestea sau reducând-o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
întemeiat o instituție socială sau alta s-au pierdut, dar nu întreaga semnificație a acestora, pentru că ea nu a existat în mod sistematic în mintea lor. Considerarea conștiinței ca intermediar strict determinant în lanțul determinismului obiectiv se fundează pe postulatul raționalității actorilor sociali. Dacă luăm în considerare relația cauzală dintre condiții obiective-forme de organizare se presupune că oamenii concep forme de organizare adecvate condițiilor. Același lucru este valabil și în modelul funcțional de sistem. Caracterul rațional al actorilor sociali se manifestă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
organizare adecvate condițiilor. Același lucru este valabil și în modelul funcțional de sistem. Caracterul rațional al actorilor sociali se manifestă sub forma presupoziției generale că aceștia aleg din posibilul acțional mijlocul adecvat de realizare a cerințelor funcționale. În acest caz, raționalitatea actorilor, presupusă de modelul funcțional, implică două componente majore: a) Raționalitatea scopurilor. Sistemele sociale sunt caracterizate prin finalități obiective care regizează efectiv comportamentul lor. Scopurile, aspirațiile, idealurile colectivității reflectă în mod adecvat aceste finalități reale. Oamenii nu-și propun scopuri
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de sistem. Caracterul rațional al actorilor sociali se manifestă sub forma presupoziției generale că aceștia aleg din posibilul acțional mijlocul adecvat de realizare a cerințelor funcționale. În acest caz, raționalitatea actorilor, presupusă de modelul funcțional, implică două componente majore: a) Raționalitatea scopurilor. Sistemele sociale sunt caracterizate prin finalități obiective care regizează efectiv comportamentul lor. Scopurile, aspirațiile, idealurile colectivității reflectă în mod adecvat aceste finalități reale. Oamenii nu-și propun scopuri absurde. Și nici măcar irealizabile, adaugă Marx. Comportamentul claselor și grupurilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modelului funcțional, cerințele funcționale asociate cu poziția obiectivă a claselor și grupurilor sociale în sistemul social. Interesele obiective se exprimă în scopuri, aspirații, idealuri. În acest sens este interesantă o afirmație polemică făcută de Marx, care exprimă cu claritate presupoziția raționalității scopurilor, înțeleasă ca adecvare a lor cu cerințele obiective ale sistemului: pe mine, afirma el, nu mă interesează ce dorește, ce aspiră, ce simte un proletar sau chiar întregul proletariat la un moment dat, ci ceea ce este forțat să simtă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]