5,123 matches
-
unde, ca șef al delegației germane, a refuzat să-și pună semnătura pe tratatul de la Versailles. A sfîrșit ca ambasador la Moscova, partizan fervent, ca toți diplomații Germaniei, al unei alianțe strînse cu U.R.S.S.72. De cealaltă parte a rampei, în fața observatorilor-actori ai corpului diplomatic, se aflau Împăratul, Curtea și corifeii lumii politice. Împăratul Franz Iosif se apropia de 80 de ani fără a pierde nici un milimetru din statură, fără ca fața-i rubicondă, cuprinsă între favoriți albi, "greblați" cu grijă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la părinții lor. Ordinul a fost ascultat cu supunere servilă, iar tînăra, boicotată, victimă a geloziei Conteselor, a dispărut de pe firmament. După împărat și familia imperială, pe scena austriacă se detașa în fruntea personalităților politice, fiind și cel mai aproape de rampă, deținătorul dublei sarcini de Ministru al Curții și de Ministru al Afacerilor Externe, Cancelar al Imperiului. La sosirea mea la Viena, menit să dispară, uzat de activitate, Contele Agenor Goluchowski era titularul acestor funcții. Trăit mult timp la București, era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Nitti". În perioada activității mele ca ministru în Italia, întîmplarea nu-mi dăduse ocazia să-l cunosc personal pe acest politician. După terminarea războiului și în anii care au urmat, figura sa urma să fie mai bine conturată de luminile rampei în urma publicării unei cărți intitulate "Europa fără Pace", care nu era decît o critică prea facilă a imperfecțiunilor tratatului de la Versailles, din ale cărei pagini se desprindea inspirația ei pro-germană. Pe de altă parte, ca șef al guvernului, în fața dezordinelor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
cale. Însă tot Puskas stopa perfect, pe Oxford, o minge trimisă de Di Stefano de la 40 de metri. Oare cîți fotbaliști din generația de azi pot să facă asta? A vorbit Di Stefano, leat cu dispărutul. A ieșit apoi la rampă Zoco. A apărut în imagini bătrînul Santiago Bernabeu, care avea întotdeauna garoafă la butonieră. L-au arătat și pe Franco. Făuritorul Spaniei moderne avea mai multe motive să-l îndrăgească pe Puskas. Întîi pentru arta fotbalului său. Apoi pentru apropierea
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
în trei acte Manechinul sentimental a lui Ion Minulescu, prilej de a afirma că, în anii de după război, teatrul românesc, la început tributar străinătății, „a luat un avânt remarcabil”, poeții și prozatorii noștri fiind atrași „unul câte unul de lumina rampei”, „într-o epocă de vădită scădere a literaturii dramatice străine”. Tot Alexandru Hodoș e autorul însemnărilor intitulate Drama romantică, al notelor istorice Din trecutul teatrului nostru și O petiție a lui Caragiale, iar în O idee fericită e de părere
TEATRUL-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290114_a_291443]
-
despre lumea teatrului dă Anicuța Cârje. Traducerile sunt semnate de A. Steuerman-Rodion (fragmente din Torquemada de Victor Hugo și din Romeo și Julieta de Shakespeare), Mihai Codreanu (Martira de Jean Richepin) ș.a. În paginile publicației sunt recenzate „Viața românească”, „Flacăra”, „Rampa”, „Noua revistă română”, „Luceafărul” ș.a. A. St.
TEATRUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290111_a_291440]
-
Păscu), Craiul Vânt (1926, în colaborare cu Adrian Păscu), Moșnenii (1927) și Ion Creangă (1938, în revistă „Teatru”, în colaborare cu Adrian Păscu). Colaborează la „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Zburătorul”, „Azi”, „Tot”, „Universul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Dimineață”, „Adevărul”, „Rampă”, „Tribuna” (Sibiu), „Icoane maramureșene” (Arad), „Însemnări ieșene”, „Opinia”, „Iașul literar”, „Flacăra Iașului”, „Teatrul”, „Luceafărul”, „Nistru”, „Moldova socialistă” (Chișinău). A mai semnat cu pseudonimele Sandu Țel, Tudor Zăganu. Inegale, scrierile lui Ț. au relevanță mai cu seamă când este vorba despre
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
Pan Halippa. Colaborează cu versuri, proză, cronici literare, literatură pentru copii și, în primul rând, cu o bogată publicistică socială și politică, uneori cam agresivă, ceea ce îi va aduce mai multe procese de presă, și la „Scena”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Gândirea”, „Rampa”, „Ploieștiul literar”, „Dreptatea”, „Adam” ș.a. Funcționar la o agenție de publicitate (1937-1940), rămâne la Chișinău după ocuparea Basarabiei și, salarizat de Asociația Scriitorilor din teritoriul de peste Prut, își continuă activitatea literară: redactor la revista „Octombrie”, scrie povestiri pentru copii, traduce
TERZIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290158_a_291487]
-
Înscris în Baroul de Ilfov, nu va practica decât puțin timp avocatura, căci se consacră în întregime vieții de jurnalist și de om politic. Debutează, sub pseudonimul Andrei Braniște, preluat din piesa de teatru omonimă a lui Marin Simionescu-Râmniceanu, la „Rampa”, în 1915, colaborând și la „Revista noastră”, „Sclipiri”, „Progresul”, „Hiena”, „Contimporanul”, „Facla” și „Facla literară”, „Mișcarea”, „Muncitorul”, „Propilee literare”, „Vlăsia”, „Cuvântul”, „Parlamentul”, „Opoziția”, „Curentul”, „Vremea”, „Revista politică” ș. a. Se numără printre redactorii de la „Aurora”, „Adevărul” (unde a fost și prim-
TEODORESCU-BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
1914-1915) și la „Steagul” lui Al. Marghiloman. Pentru diferite perioade face parte din redacțiile de la „Noua revistă română”, „Adevărul” și „Dimineața”, „Cuvântul”, „Curentul”. Colaborează cu versuri, critică literară și teatrală, comentarii sociale și politice și la „Insula”, „Înainte”, „Flacăra”, „Spectatorul”, „Rampa”, „Viața”, „Omul liber”, „Curentul magazin”, „Timpul”, unde e în redacție un timp și scrie la rubrica „Pe foi de calendar”, „Cuvântul liber”, „Adevărul literar și artistic”, „Gazeta” ș.a. La „Dimineața” ține rubrica „Priveliștea zilei”, iar la „Progresul social” asigură „Rubrica
THEODORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290160_a_291489]
-
Litere. Practică avocatură și activează în calitate de consilier juridic al Primăriei de Negru din București. În ultimii ani de viață, membru al Societății de Orientalistica, inițiază primul curs de limbă și literatura japoneză la Universitatea Populară din București (1966-1969). Colaborează la „Rampă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, „Teatrul”, „Lectură”, „Comedia”, „Cuvântul”, „Gazeta tribunalelor”, „Dimineață”, „Studia et Acta Orientalia”, „Secolul 20” ș.a. Călătoria pe care o întreprinde în toamna anului 1917, de la Odessa, prin Moscova, Celiabinsk, Irkutsk, Karbin, Vladivostok, până în Japonia (unde rămâne
TIMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290183_a_291512]
-
note” culese în voiajurile sale „de studiu” în Deltă și la munte, pe la sfintele lăcașuri, prin sate și târguri, prin închisori, aziluri, spitale. Până prin 1946 a fost corespondent pentru presa de limbă spaniolă și portugheză. A mai colaborat la „Curentul”, „Rampa”, „Gorjanul”, „Săptămâna CFR”, „Voiaj”, „Izbânda”, „Ilustrațiunea română”, „Politica socială”, „Neamul nostru” ș.a. Prima carte a lui T.-R., Despre pământul drag al patriei mele, redactată în spaniolă, ar fi ieșit de sub teascuri în 1916, la Buenos Aires. Certe sunt numeroase altele
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
chiar dacă scrisul său nu a exercitat vreo seducție literară. Încântările și le rezumă T.-R. în formule situate cam la gradul zero al expresivității („minunată panoramă”, „oraș pitoresc”). Dar are un atu: senzaționalul șirului de aventuri. Într-un interviu din „Rampa” (1935) „incorigibilul hoinar al ținuturilor exotice”, cum se recomandă, dezvăluie, în termeni previzibili, resorturile memorialisticii pe care o practică. Ea s-a născut din „acea puternică impulsie de a reconstitui - povestind - colțuri de lume, oameni și moravuri”. Nesațul său de
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
umorist”! Revenind la premieră, am aflat că vinul l-au adus doctorul Ganea și primarul Galiță, că nevasta celui dintîi a urcat pe scenă și i-a dat flori autorului („Cel mai greu lucru - se alinta acesta - e ieșirea la rampă”), că dintre critici au fost prezenți Valentin Silvestru, Liana Cojocaru, D. Chirilă, Constantin Paiu (care a făcut să se știe cu un ceas mai devreme mutările ce se preconizează la instituțiile de cultură din Iași: trecerea lui M.R.I. la „Convorbiri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cunoaște personal. Mă bucură și faptul că nu aveți probleme financiare cu tipărirea cărții, grație asistenței numeroșilor descendenți bine situați. Sunt curioasă de forma finală a cărții. A „căzut, În sfârșit cortina”? Vă urez din toată inima o „chemare la rampă” cu numeroase aplauze și... un „bis”, pentru care de Domnul să aveți energia necesară. Nu cred că Întrebarea „ce putea spune despre toți acei oameni cu multă carte și onoruri oficiale un muritor de rând, dintr-o margine de țară
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
noi ori de câte ori a venit la Flt. Primăria i-a dat o masă chiar În localul ei, s-au ținut toasturi și ea era așa de Încântată, Încât, În cuvântul de mulțumire și-a exprimat dorința, să fie Înmormântată la Flt. „Rampa” din 20 aprilie 1927, sub semnătura lui I. Bacalu relatează despre frumoasa primire. O redau În copie. Personal a jucat, la Flt. pe „Sappho” de Grillparzer În seara zilei de 23.I.1928. S-a jucat Întâia oară, la Iași
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
de devize. Dintr-o greu explicabilă pudoare, după atâția ani de absență din țară, am evitat să-i explic distinsului expert german că acum patru ani, când, în urma crizei poloneze, datoriile externe ale României au ajuns și ele în lumina rampei finanțelor internaționale, la ședința decisivă, tovarășul, înfierbântat, și-a ieșit din fire, a țipat și a vociferat, dar nu a amintit nici de investițiile majore eronate, nici de gigantomanie, nici de polițele în alb, trase pe contul nivelului de trai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
timpuriu, cu scurte eseuri filosofice și cu încercări de critică literară („Noua revistă română”, „Flacăra”). Până spre sfârșitul deceniului al șaselea a făcut parte din conducerea unor redacții și a colaborat la un număr important de publicații, între care „Scena”, „Rampa” (seria 1921-1943, când a ocupat mult timp funcția de director), „Flacăra”, „Adevărul literar și artistic”, „Spectatorul”, „Flacăra românească”, „Studii și cercetări de istoria artei”, semnând mai cu seamă articole și comentarii privitoare la viața teatrală. A mai folosit pseudonimele Ion
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
în Comitetul de lectură al Teatrului Național din București (1929), în comitetul Asociației Generale a Presei Române (1930), în comitetul Asociației Criticilor Dramatici și Muzicali (1931). Prieten cu Adrian Maniu încă din anii liceului, stabilește alte legături durabile în perioada „Rampei”, asigurând publicației extrem de numeroși colaboratori, din aceeași generație cu el sau chiar mai tineri, între ei aflându-se D. Karnabatt, Tudor Mușatescu, Nicușor Constantinescu, Romulus Dianu, Sergiu Dan, Petru Comarnescu, Ionel Jianu, Eugen Jebeleanu, Mihail Sebastian ș.a., cu ajutorul cărora redă
FRODA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287093_a_288422]
-
scriit. rom., II, 27-29; Ion Șeuleanu, Imaginea în oglindă a etnologiei românești, ST, 1999, 2; Teodor Vârgolici, „Dicționarul etnologilor români”, ALA, 1999, 458; Petru Ursache, „Dicționarul etnologilor români”, CL, 1999, 6; Viorel Cosma, „S-a făcut lumină în folclorul românesc”, „Rampa”, 1999, 106-107; Al. Săndulescu, „Dicționarul etnologilor români”, RL, 1999, 33; Otilia Hedeșan, „Introducere în opera lui Petru Caraman”, O, 1999, 9; Ion Taloș, Profil de editor, RL, 2003, 23; Petru Ursache, Un reper, CL, 2003, 6; Al. I. Amzulescu, Contribuție
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
1933). În 1936 îi apare romanul Tinerețe, iar prima ei piesă, Turneu în provincie, este jucată în stagiunea 1945-1946. Devine membră a Societății Scriitorilor Români în 1937. Colaborează la numeroase publicații: „Vremea”, „Cuvântul liber”, „Evenimentul”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „Rampa” (cu cronici dramatice), „Adevărul literar și artistic”, „Timpul”, „Familia”, „Muguri”, „Cuvântul femeilor”, „Scânteia”, „Contemporanul” ș.a. Citit mai întâi în cenaclul Sburătorul, romanul Tinerețe va prilejui lui E. Lovinescu o nouă încurajare a prozei feminine de analiză psihologică, tinerei autoare prezicându
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
cu stihuri românești, va mai colabora la „Epoca”, unde se servește și de pseudonimul Bedecu, „Convorbiri literare”, „L’Indépendance roumaine”, la care folosește și semnătura Théodore Florésco, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Adevărul de dimineață”, „România ilustrată”, „Noua revistă română”, „Rampa”, „Scena”, „Literatorul”, „Gândirea”, „Universul”, „Cultura poporului”, „Universul literar” ș.a. În 1896 editează „Revista sportivă”, iar în 1913, împreună cu N.D. Cocea, pune la cale reapariția ziarului „Rampa”. În 1911 acceptă să facă parte din comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
Florésco, „Literatură și artă română”, „Sămănătorul”, „Adevărul de dimineață”, „România ilustrată”, „Noua revistă română”, „Rampa”, „Scena”, „Literatorul”, „Gândirea”, „Universul”, „Cultura poporului”, „Universul literar” ș.a. În 1896 editează „Revista sportivă”, iar în 1913, împreună cu N.D. Cocea, pune la cale reapariția ziarului „Rampa”. În 1911 acceptă să facă parte din comitetul de redacție al gazetei „Țara nouă”. Singularitatea acestui scriitor mult timp controversat și contestat vine din aceea că, autor al unei capodopere a teatrului nostru istoric, Vlaicu Vodă (1902), restul producției lui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
clacă, „povestiri de altădată”) rămân străine și de teatru, și de poezie. Demnă de pana autorului lui Vlaicu Vodă apare, într-o măsură, doar tragedia în versuri Sutașul Troian, din care e dus la capăt un singur act (apărut în „Rampa”, 1911) de fapt o continuare a proiectatei trilogii Mirciada (în varianta inițială - Român Gruie), alcătuită din Vlaicu Vodă, Dan Vodă, Mircea cel Bătrân (ultimele două nescrise). Cu fulgerări metaforice și o cavalcadă a ritmului amintind de Scrisoarea III a lui
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
care însă n-o va absolvi. Membru al „Grupului nostru” din jurul lui I. Minulescu, semnează în „Revista celorlalți”, „Viitorul”, „Convorbiri critice”, „Sămănătorul”, „Viața românească”, „Ramuri”. Din 1910 până la izbucnirea războiului mondial colaborează mai asiduu la „Facla”, „Viața socială”, „Falanga literară”, „Rampa”, „Insula”, „Universul literar”, „Revista idealistă”, „Capitala” ș.a. Concomitent, dă la tipar placheta La Fântâna Castaliei (1910), piesa Iov (1911), povestirea Zâna din fundul lacului (1912), precum și traduceri din Villiers de l’Isle Adam (Nuvele, 1911) și Th. Gautier (Arria Marcella
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]