3,005 matches
-
popularizarea noțiunii de dezvoltare durabilă prin anii 1980, și pentru că previziunile lui Meadows și ale colaboratorilor săi în privința epuizării resurselor s-au dovedit inexacte, încrederea în ideea de limitare a creșterii a început să scadă. Dar în anii 1990 au reapărut teorii politice care resping creșterea economică drept principal scop al guvernelor și al societăților. Aceste teorii sunt însă legate mai degrabă de criticile aduse dezvoltării din Sud din 1980 încoace, decât de metodele bazate pe simulări computerizate ale lui Meadows
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el Însuși. La Christian Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați În urmă. Aria de cuprindere a reprezentării este limitată la individul-caz, reapare antiteza Între nonconformismul incandescent dar sinucigaș și echilibrul fals al unei ordini uscate, letargice. SÎnt tematizate, În stil american, extremele, exaltate virtuțile și constatate limitele. Revin, așadar, limitele, revine o filosofie trăiristă, a vitalului panic, este afirmată ideea vieții trăite
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii de apartament”, iar romanele „temperaturii de 20ș” au apărut pentru a inaugura un alt drum pe care literatura apuca după ce Noul roman nu atît eșuase, cît Își Încheiase misiunea de asanare cu care fusese investit. În romanele acestea minimaliste reapare, chiar dacă În situații și decoruri frugale, protagonistul, eroul - unul al noilor timpuri, desigur - singur, ancorat undeva, nesigur, În marginea lumii. Este eroul existențialist care și-a pierdut teza sau, mai degrabă, dacă ne gîndim la romanul etic din anii 1930
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a unui film intermediată, malformată, decupată, refractată și astfel lumii redată de către narator, obsedat de acest film, Sleuth , revăzut de zeci de ori, singur, cu prieteni, cu cunoscuți, pe casetă video (și niciodată la cinema, niciodată princeps: problema interpretării realității reapare. Filmul impregnează cu substanța sa virtuală realitatea, asimilând-o și-l acroșează pe protagonist definitiv. El ajunge să venereze filmul, sacralizându-l: de unde și refuzul său reverențios să-l privească la cinematograf, În original, tot astfel cum misticii nu acced la
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
context, revin în presa literară, ca avangardiști, poeți revelați în deceniul al IV-lea (Gellu Naum3, Virgil Teodorescu 4, Constantin Nisipeanu 5; avangardiști afirmați ca atare în timpul războiului și în primii ani postbelici (Geo Dumitrescu, Ion Caraion 6, Constant Tonegaru), reapar pe firmament după ani de eclipsă. Tot așa, Virgil Carianopol 7, avangardist la debut, apoi tradiționalist, Dragoș Vrânceanu 8, tradiționalist cu note moderniste. Constant Tonegaru, Geo Dumitrescu aduc ipostaze interesante în perceperea lumii generând sateliți în contextul perioadei 1960-1975. Geo
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
genezei, al morții și al dragostei ("Cumințenia pământului", "Caloianul", "Legenda arborilor înlănțuiți", "Stâlpii morții", "Oul", "Peștele"). Motivul haiduciei, al pământului, al astrelor, al șarpelui, al comorii, precum și un întreg univers de credințe creștine descoperite de Alexandru Dima în poezia interbelică reapar la Adrian Păunescu, Dumitru M. Ion, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ion Horea, Gheorghe Pituț, Aurel Rău, Ion Bănuță, George Alboiu... Am putea dovedi numai prin titlurile volumelor devenite relevante în epocă că ele anunțau deschideri spre
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
vizual lumea cu voluptate: "Torceau femei de angora în pat/ .../ Și-ncet sufletul nostru-a căpătat/ ape adânci ca lustru-ntunecat" sau: "E ceasu-n graniți fine de răcori/ oprit, până când sufletul i-l umple". Lumea descoperită în primul volum, "Versuri", reapare și în "Julien ospitalierul": "Doar sufletul îmi alunecă prin casă/ Pe marile covoare și așteaptă." Evocarea unui peisaj oriental calești și caftane ne amintește de trecerea prin metempsihoză a iubitei, desprinsă din adâncul ceștii de email a "Paharului fermecat" al
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de joc de copii se cuprind în invocarea îngerului: "Tare ca fierul/ Iute ca oțelul/ Bună ca somnul/ Blândă ca Domnul/ Care trupul de moartă îl vede/ Și nu-l crede." Așa cum remarcă Al. Piru, tot decorul din celelalte volume reapare în "Crini pentru domnișoara mireasă". Oul, banul, rana, mortul și viul, ochiul rece și ochiul cald sunt elemente ce apar obsesiv și straniu. Poeta pune la îndoială posibilitatea morții: Dacă trupul iubitei tale mereu regăsit/ Ca-ntr-un mormânt fără
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
sociale. Mihai Beniuc, încă din "Cântecele de pierzanie", îi evocă pe Horia și pe Iancu, la amintirea cărora îi pare că aude: "Șuier de piatră pe tăiș de coasă" ("Aicea printre Ardeleni"). Odată cu volumul " Un om așteaptă răsăritul" (1946), motivul reapare în poemul "A fost odată un Horea": "Mi se pare însă că mai sunt/ Oarecari nepoți prin munte..." Alteori, prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
forță bărbătească, de mii de ori mai multă/ clocind de sterilitate". De fapt, inflația se realizează în găuri spațiale, pentru că este necesar, ne spune poetul, să apară an nou început în care "sensul în sinea lui se va alege". Ideea reapare în poemul "Ce știm", sămânța este ridicată de divinul în afara căruia nimic nu există, în eter. Dar pe pământ nu se vede nimic, trebuie să trecem prin pustiu, prin purgatoriu, pentru ca fulgerele lui să te făurească: Nu se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezrădăcinării; rugina plugurilor, aluzia biblică a nedreptății făcută fratelui mai mare indică clar tragedia dezrădăcinării, a pierderii vetrei. Ne aflăm într-o lume stranie, fantastică, supusă, cum ar spune Philippide, "tentației misterului". Dezrădăcinatul, care amintește de această dată de Goga, reapare în poemul "Schiorul": "Tot mai rar vei da pe acasă/ stâlpii de la pridvor se vor scurge în pământ/ și mama cu lacrimile spre miazănoapte". Ioan Alexandru compune tablouri în secvențe care ne trimit la Chagall, la felul cum acesta așează
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
1), dar după aceea aproape că dispare. Poeții Văcărești și Conachi sînt impreciși cînd e vorba de arbori: „într-un copaci zarifior [frumușel - n.m],/ Un șoim prins în lănțișor/ Strigă amar ciripind,/ Norocul său blestemînd”2) etc. Cuvîntul „plop” reapare abia la contemporanul lor, Dinicu Golescu. Acesta i-a remarcat departe de țară, mergînd de la „Minhen” (München) la Nimfenburg, o localitate satelit a celui dintîi: „tot acest drum este lucrat cu alee de tei și plopi”3). Apoi plopii se
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Pentru a-l înțelege, în 1964 simțeam nevoia de bibliografie. Acum trăiesc poezia sa. Bacovia mi-i contemporan. „Tranziția” noastră e asemănătoare, sub mai multe aspecte, cu „tranziția” evocată de el în Scîntei galbene, Cu voi..., Comedii în fond. Au reapărut (le văd, nu trebuie să mi le imaginez) contrastele de tip burghez („vălmășagul milionar” și „milogirile de cimitire”, de pildă) și o întreagă faună „pozitivistă” care sfidează „idealul” și crede în „evanghelia banului”. Marginalizarea scriitorului nu mai e o chestiune
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
gimnaziului din Botoșani că n-are nici un loc vacant, de bursier 75. În aceeași primăvară, trupa Tardini-VIădicescu dăduse mai multe reprezentații în Botoșani. Cînd trupa își pregătea plecarea la Cernăuți, a fost angajat și poetul, ca sufleor. Astfel el a reapărut în Cernăuți, dar nu ca elev76. Lui Ștefanelli i-a spus că vrea să-și dea examenele restante și apoi să între la cursuri, ca elev public 77. Dar în luna mai (1864), a dispărut din Cernăuți, odată cu trupa de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o începuse către Prezidentul Tribunalului din Iași, cu data de 16 august 1876188 și pe care o purta în buzunar, poetul și-a așternut gîndurile care-l dominau: "O, dulce înger blînd, Cu ochi uimiți de mari, La ce mai reapari Să-ngreui al meu gînd? Părea că te-am uitat, Că-n veci n-oi auzi Că-mi amintești o zi Din viața mea de sat! Mai poți să-ți amintești Cum noi îmblam disculți Și tu stăteai s-asculți Duioasele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vindecată definitiv. Antrenat la petrecere, el cheltuia toți banii pe care-i avea în buzunar. Suta de franci de la Morțun a cheltuit-o, toată, chiar în ziua cînd a primit-o274. Ca urmare, s-au redeschis rănile de pe picioare, i-au reapărut mari dureri la cap, nu mai vorbea, nu umbla și nu mînca decît foarte puțin, și numai la repetatele rugăminți ale Henrietei. Un consiliu medical din 26 mai (doctorii Alexandru Ștefanovici, Artur Hyneck și Arpad Haynal toți botoșăneni și prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ei în Academia Franceză. Dar era obosită și bolnavă. Deseori prietenii trebuiau s-o ducă înapoi la hotel și s-o așeze în pat. A rămas la Paris toată iarna. Avea acum 83 de ani. Amintirea lui Grace pălea și reapărea; chiar și Jerry părea de domeniul trecutului. S-a restabilit în vara lui 1987; poate, credea ea, își va putea aranja viața până la urmă, să se mute la Paris, va găsi un nou proiect. Acum, în ultimul ei an de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
soluții mai bune. Experiențele respective (ex. cele ale lui Maier, Miller, Dembo, Barker, Sears, Deob etc.) au demonstrat deci, faptul că influiența situației frustrante se „întinde” peste perioada când ea este percepută; modurile de reacție adoptate la prima frustrare vor reapărea și în noi situații. Se apreciază, așadar, că frustrările produse în copilărie au efect persistent, influiențând reactivitatea adultului în situații de frustrare care în aparență sunt analoge cu cele petrecute în copilărie. Studiul frustrației la copil facilitează, prin urmare, înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
1966, dar au fost ulterior instrumentele abolirii rapide a acestui sistem în două ocazii succesive. În linii mari, sistemul cu mai mult de un partid are în mod evident rădăcini slabe în Africa Subsahariană. În acea zonă, faptul că a reapărut în unele țări se datorează mai mult mediului predominant în lume după căderea comunismului în Europa de Est decât unei schimbări autentice în tiparele comportamentului politic. Dovada acestei concluzii poate consta în faptul că procesul schimbării este adesea extrem de lent și variabil
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-am vindecat de speranțe/ și-n apele deznădejdii/ înot cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit/ lipsește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Membru al Societății de Gestiune a Drepturilor de autor "Copyro" (din 2011) . După debutul timid cu Muza avatarului (Princeps Edit, Iași, 2005), în care își distilează experiențe de lectură, în așteptarea a ceea ce numește Cădelnițarea inspirării poetice, douămiistul Cătălin-Mihai Ștefan reapare pe scena liricii ieșene cu un volum de versuri bine rotunjit, Apaosuri (Editura Ideea Europeană, București, 2012). Poetul intenționează, acum, ca prin intermediul de micro-fabule, Tablouri de familie și Povești pentru copiii mari de la oraș să reconstruiască o lume, aceea a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru Franța..." Un număr special din "Paris-Match", extrem de bogat în notații sugestive, o biografie redactată în grabă au fost suficiente pentru ca în cîteva săptămîni personajul Pinay să iasă din banalitatea jocului politic 20. Încă o dată, vechiul mit al Salvatorului a reapărut în istoria noastră, mit în acest caz trecător, dar pentru moment destul de proeminent, destul de coerent, destul de atractiv pentru a concentra atenția și a face reflecția stăruitoare. În realitate, ne aflăm departe de orice manifestare de efervescență lirică. Nu întîmplător, un
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de lacom. Tot așa, după Stendhal, îl vede și Barrès, "gînditor, sălbatic, cu tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva esențial și explicativ. Tînărul șef de clan din ținuturile corsicane, generalul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de existență sub presiunea schimbărilor fulgerătoare prin care trece satul românesc - nu se vede limpede. Stilul este mai eseistic și cititorul, obișnuit cu personajele din primul volum, acceptă cu greu ipostaza lor (mediocră social) de acum. Când pe scena cărții reapare Ilie Moromete, lucrurile se schimbă. Ilie Moromete e, și aici, personajul unei proze superioare. Îndată ce, ieșit dintr-o lungă, mediocră amorțeală, își recapătă plăcerea de a medita, de a ironiza, statura lui ia proporți fabuloase. Ea stă însă sub semnul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
contradicției logice, ci obligația, valabilă pentru toate enunțurile, de a se situa într-un cadru intelectual relativ constant, fără de care discursul se diluează, subiectul schimbîndu-se brusc și fără nici o legătură cu cel anterior. Este necesar deci ca unele conținuturi să reapară în mod regulat pe parcursul unui discurs; este necesar, cu alte cuvinte, ca discursul să manifeste un fel de redundanță. Concilierea acestor două cerințe pune problema asigurării redundanței necesare evitîndu-se vorbăria goală (1972, p. 87). Reflecțiile actuale despre memoria textuală (F.
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]