3,311 matches
-
și fară îndoială te face să te gândești la Helios . La început se scria Heliade. Un joc între Helios și Hellade: soare și grec" (sublinierile autorului) nume pentru care îi este recunoscător tatălui său, care a devenit "Eliade": "Îi sunt recunoscător fiindcă îmi place mai mult Eliade decât Ieremia. Îmi place numele meu"20. Înlocuirea numele de Ieremia este explicată de Florin Țurcanu, nu numai prin admirația pe care o aveau tatăl și unchiul scriitorului pentru Ion Heliade Rădulescu, scriitor, editor
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deoarece părțile nu ar fi afectate una în raport cu cealaltă. Dar să eliminăm acest rezultat cu ajutorul unor constrângeri raționale. Prima, părțile sunt linii de descendență de tip familial, adică le pasă cel puțin de urmașii imediați. A doua, generațiile actuale sunt recunoscătoare generațiilor anterioare care au făcut economisiri. Ca urmare, apare o nouă problemă: cât să economisim la un moment dat pe baza presupunerii că toate generațiile anterioare au economisit și la fel ar face și cele viitoare? Care să fie rata
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
aceste magici chei?/ Egali în frumusețe și-n genii de o seamă,/ Am descuiat tărâmul eternelor idei". Cheia se află la purtător - am zice -, în sufletul frumos care, asemănându-se cu frumosul etern, cunoaște frumosul, creează frumusețe 78. Este forma recunoscătoare a Formelor, în care se reformează veșnic "tărâmul eternelor idei"79. Dacă, pe de o parte, creația înseamnă închidere, intrare a cuvântului în forma determinată a ființei, pe de altă parte, cuvântul creator numește o continuă deschidere, dinamica unei perpetue
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și exact, potrivit căruia, câtă vreme cele două sunt lucruri distincte, niciunul dintre ele nu poate vreodată să ia naștere în celălalt, pentru a ajunge să fie unul și același lucru și totodată două" (ibidem, 52 c). 18 Îi suntem recunoscători lui Virgil Ciomoș pentru a ne fi pus la dispoziție textul comunicării pe care a susținut-o la colocviul "Cartésianisme - phénoménologie - théologie. La réception de la philosophie de Jean-Luc Marion en Europe centrale et orientale" (Budapesta, 2010), din care cităm (în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
licența În biologie). Autorul este și el urmărit cu asiduitate (opt informatori și 22 de ofițeri), i se fac șicane, reușește târziu să facă studii de medicină veterinară, dar nu-și poate utiliza disponibilitățile cognitive decât tardiv și incomplet. Este recunoscător profesorilor Victoria și Simion Zinca, printre puținii care l-au Încurajat și susținut, și profesorului Mircea Rusu, fondatorul Clinicii de stomatologie infantilă de pe Lăpușneanu, care l-a căutat la CAP Mogoșești-Siret, pentru a-i propune să lucreze În domeniul său
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
de porc." Se oferă să se ocupe într-o zi de copii și să-i învețe să se înțeleagă cu câinii și să aibă grijă de ei. "E o favoare de care ar trebui să se bucure toți copiii." Accept recunoscător. Malin entuziasm fără limite. 14 august Am decupat editorialul din Svenska Dagbladet, "Cromozomii și delincvența": Sunt necesare cercetări suplimentare asupra cauzelor delincvenței și comportamentului asocial. Cu privire la acest concept de bază în toate dezbaterile moderne și realiste de politică penală domnește
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
răspuns, arătând spre Nadia: "Dumneaei!". Soldatul s-a uitat la ea cu maximă neîncredere și... a refuzat să urce. În cele din urmă, cu greu, s-a lăsat convins. Nadia i-a povestit Marianei, amuzată, că după ce au aterizat, soldatul, recunoscător, voia să-i sărute amândouă mâinile... * Februarie 1942. Departe de câmpiile fără sfârșit din Rusia, departe de front și de moarte, la Mogoșoaia are loc o nuntă ca în basme, "ultima nuntă aristocratică din Europa", cum a spus ambasadorul Finlandei
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
geamă, frântă în brațele lui, în timp ce el o poseda sălbatic". Din cele petrecute după aceea, Jeanne nu-și mai amintește nimic, căci "își pierduse capul". "I se păru doar că el îi strivise buzele cu o grindină de mici sărutări recunoscătoare". Apoi el mai încercă de câteva ori să se apropie, dar ea se împotrivi îngrozită. Se zbătu, iar când "întâlni pe pieptul lui același păr des pe care-l simțise mai înainte pe picior, se trase înapoi scârbită. În sfârșit
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
parcurs meleagurile pline de legende ale Colchidei, pînă ajungem la țărmul Mării Negre unde ni s-a arătat locul mitic unde se spune că Jason a aruncat ancora Argos-ului; după ce am traversat și bătrîna Ivirie, cu un gînd pios și recunoscător pentru Sfîntul nostru Antim, ne-am pregătit să ne îndreptăm spre Moscova și apoi spre țară. Dar, o zi înainte de plecare, ne-am dat seama cu groază că omul tot reușise să ne tragă pe sfoară: ne vînduse el drujba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a Lemnului hotarîse să străbatem acele meleaguri "în interes de serviciu", avînd noi multe complexe de prelucrarea lemnului pe acolo. Habar n-am de ce m-a ales să fac parte din micul grup pus pe drumuri, dar i-am rămas recunoscătoare pînă azi pentru una din primele mele mari și frumoase călătorii din viață. Am traversat tot arcul Maramureșului cu piciorul sau cu "ia-mă, nene, cu căruța matale", de la Baia Mare pînă la Borșa, dormind pe la localnici sau, cînd oboseam, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
o invitație utilă în ciuda timpului scurs la regândirea artei jurnalului, a însemnărilor și a rolului acestora în cunoașterea unui artist. Cu acest gând, am reluat demersurile pentru publicarea acestui manuscris uitat tot la editura unde a fost depus inițial. Rămân recunoscătoare Simonei Modreanu, directoarea editurii Junimea care a încurajat acest proiect. Adresez mulțumiri cu deosebire nepotului artistului, Gheorghe Bălțatu pentru acordul dat la publicarea acestui manuscris și pentru amabilitatea de a fi permis ilustrarea cărții cu reproduceri ale lucrărilor din colecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
m-au împins profesor de desen la una din școlile secundare din oraș. Eram profesor și când, mai mult în glumă și ca să pun barometrul, le-am făcut o mică expoziție, oamenii au apreciat cumpărând și pentru asta le rămân recunoscător că, datorită acestui act de apreciere, cu puținii bani obținuți pot pleca în 1929, pentru scurt timp, la Paris. Așa că voiajul de studii în Franța îl datorez concetățenilor mei. Din nou, Statul nu m-a ajutat nici cu o centimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
să încep... - Așteaptă puțin... da, bine. Hai începe! - Lăură, îmi pare rău. Ești într-un mare pericol. - Nu înțeleg. Despre ce e vorba? - E în regulă , Lăură!... Acum asculta... Nu-ți vreau decât binele, iar tata ți-ar fi etern recunoscător... Dacă propunerea lui nu-ți pare prea stupida... - Ce propunere? În cele din urmă se destăinui: - E vorba de proful de română... Tata are la el la serviciu mai multe reclamații ale unor părinți cărora le-a violat fetele... Sunt
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
i-am spus: - Lăură, am un motiv foarte serios pentru care doresc insistent să te văd. Acum și imediat, nu mâine...Rostea fiecare propoziție, în special pe cea din urma, categoric. Și a mai spus ceva: că îmi este etern recunoscător. Afară se opri o mașină încetinind ușor în dreptul scării blocului și am fost convinsă că trimisese pe cineva după mine. - Încearcă să te grăbești!... Te așteaptă șoferul meu la scară!.. - Imediat, am zis, puternic emoționată. Am coborât rapid și
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Fiecare trebuie să meargă la locul potrivit, știut poate doar de tine, dar nicidecum de către mine. - Ideal așa ar fi. Deși nu-ți pot promite că o să te ajut. - Sunt învățată cu chestiile astea... - Știu și îți sunt foarte recunoscător. Cred că aș fi dat dovadă de mai mult tact, daca aș fi pretins că nici în ruptul capului nu mă pot despărți de el...Dar asta era deja o slăbiciune prea mare pentru un viitor ofițer... - Vreau să-ți
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Evita mai întâi, apoi continuă: - Mai greu este pentru mine...mult mai greu, adevărată legătură de dragoste a mea ești doar tu. Asta o știu sigur și oamenii nu pot trăi fără iubire, Lăură!.. Ghicisem deja asta și îți sunt recunoscătoare. Timpul, doar timpul...Să lăsăm timpul să le rezolve pe toate. El, doar el este stăpânul nostru... - Tu, Lăură, m-ai găsit pe mine mai interesant decât tinerii de vârsta ta, cum vine asta? - Știu că nu prea am scuze
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
agent secret străin, zise ea. Știi, am studiat schemele tuturor agențiilor de spionaj din lume, toate au în capăt un căutător prin gunoaie. Nu există nicio excepție. El găsea că are geva comic în ea, ceva dintr-un profesionist perfect, recunoscător celor care l-au informat la timp că se umblă până și la gunoaie. Urmărindu-l, el simțea o curioasă simpatie față de el, aproape că ar fi vrut să coboare și să-i vorbească, poate chiar să-l invite
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
debutul în seria de concerte matinee VARA, la Amsterdam: „Le port o mare recunoștință. VARA este, de fapt, o stație de radio și au concerte întotdeuna în sala Concertgebouw, cu orchestra ei și cu numele cele mai prestigioase. Le sunt recunoscătoare pentru că ei m-au introdus în genul belcanto. La vremea respectivă mi-au oferit Tancredi; nici nu mă gândisem la Rossini, eu eram o cântăreață veristă, Rossini era așa... pe pâine cu gem. Când mi-au trimis partitura lui Tancredi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
ca o zeiță, slabă ca umbra trecătoare pe ziduri, purtând zeii vechi în bietul suflet ce se trudește. Ea aduce răspunsul zeilor : Iertată este Troia, iertat este Priam/ S a împlinit pedeapsa prin sângele lui Hector (V 4). Entuziasmul cetățenilor recunoscători pentru veștile bune (doamna noastră sfântă-ntru mulți ani !) nu este împărtășit de cea care își simte sfârșitul aproape chiar dacă nu-i știe împrejurările : fie anii voștri mulți, cât de mulți/ Eu am moartea alături. O simt. O vreau. Nu știu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
discearnă motivația profundă a gestului eroic exemplar săvârșit de fata lui Agamemnon. Eroina lui Euripide e aclamată de mulțimea cuprinsă de admirație. O dată ce și-a acceptat sfârșitul, Ifigenia lui Eliade se întristează doar pentru că sacrificiul ei rămâne neînțeles. Tânăra e recunoscătoare destinului care i-a oferit prilejul glorios de a-și mântui neamul : este un lucru vrednic de laudă să fii jertfită pentru izbăvirea celor mulți (II 2). Cei apropiați se gândesc numai la oroarea vărsării de sânge tânăr, fără a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
atât de derutați de exaltarea victimei. Chiar și Ulise, care-i mulțumește fetei pentru că nu se opune morții, consideră că menirea ei e cumplită, iar nu înălțătoare : Soarta a fost vitregă cu tine, Iphigenia, curmându-ți floarea tinereții. Îți suntem recunoscători că o primești cu atâta seninătate (II 2). Ifigenia caută zadarnic să-i facă pe ceilalți să priceapă măreția destinului ei, neobișnuit pentru o femeie : De ce nu vă gândiți și la mine, la bucuria fără margini pe care mi-ați
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ceea ce are nevoie.” Henrik Ibsen 294. „Cărțile sunt comori adunate din epocile trecute.” Sir John Lübbock 295. „Din toate avantajele de care ne bucurăm în vremea noastră, poate că nu există nici unul pentru care ar trebui să-i fim mai recunoscători ca ușurința de a ne procura cărți.” Sir John Lübbock 296. „E ceva să ai o bibliotecă, dar e și mai mult să te servești de ea cu înțelepciune.” Sir John Lübbock 297. „Străbunii noștri își procurau cărțile cu greutate
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
general. O să vedeți că nu e prea rău în mica noastră stațiune balneară. Chiar golită de turiști, nu e lipsită de farmec. Acum trebuie să plec, am întârziat deja." Și eu, dar sper să vă revăd curând. V-aș fi recunoscător să mă inițiați în tainele Bugazului. "O să încerc, deși nu există alt secret decât acela al Bugazului însuși", răspunse Nastia, cu un zâmbet poznaș. Locotenentul crezu că percepe în el un început de complicitate. De altminteri, faptul că ea continua
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
prefera să crăp aici ca un câine și să mă fac ghem sub masă, decât să le găsesc pe femeile alea doborâte, lipsite de speranță, de sprijin." A doua zi, locotenentul și-a amintit doar că trebuia să-i fie recunoscător lui Cozmescu. Cum te poți înșela în privința oamenilor! Nimeni nu se prezintă la spectacolul lumii cu adevărata lui identitate, ci totdeauna mascat, interpretând rolul pe care maestrul de ceremonii i l-a distribuit. Se duse pe sectorul lui: "Îți mulțumesc
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
locul, asta durează... Învățătorul își sorbi ceaiul în tăcere, înainte de a relua relatarea: "Concertul ăsta este totdeauna foarte așteptat. Schimbă puțin viața bolnavilor din spital, împărțită între monotonie și suferință. Cum a spus și Panaiota, publicul ăsta foarte special și recunoscător ne-a aplaudat generos pe muzicienii amatori care eram. Și copiii erau mulțumiți. Și-au pregătit încălțările pentru Moș Nicolae, chiar și aceia care nu poartă și nu vor purta niciodată." Ce-ai cântat? Am început cu o sonată în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]