6,870 matches
-
să-l examinez, cu puțin timp înainte de a pleca de pe Venus. Se întreba dacă tensiunea pe care o suportă în permanență nu-l afecta cumva. Pot să vă asigur că este un non-A perfect normal, fără facultăți speciale, deși reflexele și integrarea ating un nivel pe care eu nu l-am întâlnit decât o dată sau de două ori în întreaga mea carieră de psihiatru. Gosseyn spuse: - El nu poate avea un creier secund? - Sigur că nu. - Înțeleg, zise Gosseyn. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
operase. Efectul psihologic produs trebuia să fi fost cât de cât înfricoșător. Figura omului era tot ca varul, dar strângea din dinți, hotărât. - Va trebui să mă ucizi, zise el amarnic. Acest om șters, de patruzeci de ani, închistat în reflexe, îndopat talamic cu obișnuințe aristoteliene, va fi periculos cât timp Gosseyn și el se găseau împreună pe navă, deoarece era în stare să-l omoare din motive pur emoționale. Trebuia să-l omoare, să-l exileze, sau - Gosseyn zâmbi sarcastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
joc mortal. Dar Gosseyn rezistă la această slăbiciune și se gândi conștient în interesul sistemului nervos al celuilalt: "Prințe, de fiecare dată când îndeplinești un act pozitiv pentru a preveni un act negativ, se și stabilește o parte dintr-un reflex condiționat. Din suma acestor reflexe condiționate rezultă un curaj, o siguranță și o abilitate deasemenea automate." Totul era foarte simplificat, fără îndoială, dar constituia preliminariile indispensabile într-un antrenament non-A de nivel mai înalt. Mai întâi de toate, deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la această slăbiciune și se gândi conștient în interesul sistemului nervos al celuilalt: "Prințe, de fiecare dată când îndeplinești un act pozitiv pentru a preveni un act negativ, se și stabilește o parte dintr-un reflex condiționat. Din suma acestor reflexe condiționate rezultă un curaj, o siguranță și o abilitate deasemenea automate." Totul era foarte simplificat, fără îndoială, dar constituia preliminariile indispensabile într-un antrenament non-A de nivel mai înalt. Mai întâi de toate, deschise apa caldă de la cadă. Reglă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
încât individul obișnuit condiționat convenabil poate fi privit ca un geniu. Dar, pe baza acestui adevăr general, cum să-și reantreneze creierul secund odată ce-și va regăsi corpul? - Aș zice, zise Gosseyn, că este vorba în esență de dezvoltarea reflexelor condiționate. Mai discutară un timp despre acest subiect. Deocamdată, Gosseyn nu se sinchisea de Enro. Chiar dacă dictatorul putea să elimine "bruiajul" permanent al conversației Nirenei și Patriciei, ceea ce ar auzi nu ar însemna nimic pentru el. Nu era mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
se sinchisea de Enro. Chiar dacă dictatorul putea să elimine "bruiajul" permanent al conversației Nirenei și Patriciei, ceea ce ar auzi nu ar însemna nimic pentru el. Nu era mai puțin prudent, dar era preocupat să descopere natura posibilă a unui asemenea reflex. Crang făcu niște sugestii, dar Gosseyn avea impresia că detectivul non-A căuta mereu să-și facă o idee despre ceea ce știa Ashargin. Acest gând îl făcu să se hotărască. Îndreptă conversația către problema posedării unui spirit de către un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Cu aceasta se încheie vizita. Se aștepta să discute amănuntele, dar Crang se ridică și spuse: - A fost o conversație foarte agreabilă. Sunt încântat că ați venit pe la noi. La ușă, detectivul non-A adăugă: - Ați putea încerca să imitați reflexul utilizat la viziunea clară. Gosseyn se gândise deja la această metodă de antrenament. Aprobă. - Bună seara, zise el scurt. Această întrevedere, pe când însoțit de Nirena, tăcută, se întorcea în apartament, îi lăsa o impresie de intensă decepție. * O așteptă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Enro, dacă-i sugera Crang. Îi trebui mai mult de un ceas pentru elaborarea formulei pe care o dorea; pentru a o înregistra, patru minute și un sfert fură de ajuns. Pornise o operație complexă fiindcă dorea să fixeze niște reflexe pe planul inconștientului și să modifice, în fapt, reacțiile sistemului nervos autonom. Această tentativă își găsea o paralelă în vremurile vechi. Orgolioasele legiuni ale lui Iulius Cezar au înfrânt armate de barbari superioare în număr pentru că sistemul nervos al soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
ataca va trebui să dea înapoi pentru a examina situația așa cum am făcut și noi. Se gândi că avea dreptate. Logica observației ei era aristoteliană și nu se sprijinea pe nici o dovadă, dar concepția sa generală era plauzibilă. Oboseala fizică. Reflexe lente. Nevoie imperativă de a recupera după fricțiunile bătăliei. Elementul uman intra pe lista combatanților. - Acest bruiaj, întrebă el, din ce cauză? - Te trezim, zise Leej, și apare imediat. Gosseyn o privi. - Fără nici un avertisment? - Nici un cuvânt. * Gosseyn se trezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
să-l examinez, cu puțin timp înainte de a pleca de pe Venus. Se întreba dacă tensiunea pe care o suportă în permanență nu-l afecta cumva. Pot să vă asigur că este un non-A perfect normal, fără facultăți speciale, deși reflexele și integrarea ating un nivel pe care eu nu l-am întâlnit decât o dată sau de două ori în întreaga mea carieră de psihiatru. Gosseyn spuse: - El nu poate avea un creier secund? - Sigur că nu. - Înțeleg, zise Gosseyn. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
geologie, ceea ce-l bucură nespus pe Grosvenor, făcându-l să uite de repetatele amânări ale conferinței. Nici măcar faptul că patru dintre cei veniți să-l asculte erau chimiști nu-l mai tulbura. Își începu, așadar, conferință, vorbind cu aprindere despre reflexele condiționate și subliniind evoluția studiului lor, de la Pavlov până la nexialiști, a căror știință avea ca piatra unghiulară tocmai aceste reflexe. Când conferențiarul isprăvi, McCann se apropie de el și-i spuse: - Am observat că un element important al metodei dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dintre cei veniți să-l asculte erau chimiști nu-l mai tulbura. Își începu, așadar, conferință, vorbind cu aprindere despre reflexele condiționate și subliniind evoluția studiului lor, de la Pavlov până la nexialiști, a căror știință avea ca piatra unghiulară tocmai aceste reflexe. Când conferențiarul isprăvi, McCann se apropie de el și-i spuse: - Am observat că un element important al metodei dumitale este așa- numitul generator de somn, care-i educă pe oameni în timp ce dorm. Țin minte ca unul din profesorii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pe care o întrezări se spulberă numaidecât. Datorită tehnicilor tahistoscopice deprinse la Institut, Grosvenor izbuti totuși să păstreze în minte imaginea. Era ca și cum s-ar fi aflat în interiorul uneia dintre acele clădiri înalte și înguste, un interior vag luminat de reflexele razelor de soare ce pătrundeau prin ușile deschise. Nu existau ferestre, iar în loc de pardoseală erau niște podețe, pe care ședeau câteva din ființele acelea cu aspect de pasăre. Pereții aveau numeroase uși, care indicau prezența unor dulapuri și magazii. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clădirile acelea înalte. Pentru că nu cumva imaginea să se destrame, Grosvenor își concentră întreaga atenție asupra mușchilor Rimului. Din păcate, însă, nu înțelegea mecanismul ce-i punea în mișcare. Viziunea lui nu putea, firește, să surprindă în amănunt milioanele de reflexe musculare care însoțeau ridicarea unui singur deget. Se concentra atunci asupra unui braț, dar degeaba. Deși descumpănit, Grosvenor se hotărî să recurgă la hipnoza prin simbol, folosind adică un cuvânt-cheie. Și iată că unul din brațele ființei începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vedea clar, însă... Nu-și sfârși fraza. Morton îi porunci lui Crane să aprindă reflectorul, iar când lumina puternică a acestuia se revarsă în cușcă, îl zăriră pe Ixtl ghemuit în fundul ei. Grosvenor se înfioră la vederea trupului cilindric cu reflexe metalice, a ochilor că niște tăciuni aprinși, a degetelor subțiri ca de sârmă. Monstrul era de-a dreptul hidos. Auzi în videocomunicator vocea lui Siedel: - Probabil că el se considera fermecător! Vorbele astea hazlii izbutiră să spargă gheața. Cineva spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
la fel ca el. Dar sub pleoapele lui Omar era zi, cu amiaza fierbinte, târâtă pe piatră, pe sub cerul ca un tavan răcoros și atât de limpede. Auzi un bărzăune trecând și deschise ochii: era o insectă de vară, cu reflexe verzui, care scânteiau în lumină. O conduse cu ochii, de la un perete la celălalt: era parcă însuflețirea ghinionului său mortal de a nu mai avea o vatră a inimii. Dintr-odată, adânc în el, înțelese că n-o să mai vadă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sudoare de gheață îi trecea pe tot spatele și curând simți că îi e frig. Dârdâi un minut, dacă nu chiar mai mult, până când reuși să își miște brațele. „Deocamdată sunt teafăr“, se îmbărbătă singur. Puse cheia în contact și reflexul șofatului se întoarse în el, ca o limbă vorbită de când se născuse. Își pipăi fruntea între sprâncene și tâmplele umede, peste care trecuse amenințarea întunericului, apoi se bucură că străbate, cu ochii limpezi, șoseaua. Când îi povesti lui Godun cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Ce se întîmplă? Nu înțeleg nimic! Fără s-o vadă nimeni, Melania Lupu băgă o fondantă în gură. " O meriți, draga mea." * Telefonul zbârnâi lung, strident, sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri tară complicații matrimoniale își petrec noaptea ceva mai judicios. În sfîrșit! îmbrăcați-vă urgent! Sînteți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea îl cunoștea bine. Pe el și pe nevastă-sa... Doi fluieră-vînt! Gabardină, mătăsuri și mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul odăii lui Doru Matei. Un escroc! Muieri, vorbe deșucheate... Nopțile sunt un adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de somn, apoi adormi din nou. Contabilul zâmbi. Își luă valiza și părăsi locuința. La ferestre, un soare de iarnă, aspru, spăla florile de gheață, migălite peste noapte. * Valerica Scurtu crăpă subțire pleoapele. Întâlni privirea trează a sculptorului și închise reflex ochii. Matei începu să râdă încetișor. Nu dormea nici unul, în afară de Panaitescu al cărui chip părea sfâșiat de viziunile de apocalips ale unui coșmar. Grigore Popa își frecă mâinile înghețate: ― Bine că a plecat! Aș bea ceva fierbinte... ― E o idee
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Asta înseamnă că nu ți-e frică. Nu ți-e frică pentru că tu l-ai omorât pe Panaitescu! Cuvintele țâșneau înecate de ură, împrăștiind stropi mari de salivă. Era congestionată, iar gâtul părea un ghem de frânghii. Matei îi împinse reflex sticla cu rom. Femeia îl lovi violent peste mână. ― Tu și cu baba ați pus totul la cale. Ucigașilor! Melania Lupu, roșie la față, lăsă capul în jos. Abia își stăpânea lacrimile. ― E turbată! comentă sculptorul împingînd cioburile cu vârful
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
orificiul discului. Spatele-i tresări, traversat parcă de un curent electric și lăsă receptorul. Începu să plângă. Melania Lupu suspină ușor. Pe buze îi alunecă un zâmbet de gheață. Bătrâna ciugulea drageuri mici de ciocolată dintr-o pungă cafenie. Întinse reflex bomboanele spre Valerica Scurtu, dar se opri la jumătatea drumului. Femeia nu observase intenția. Continua să plângă cu fața ascunsă în îndoitura cotului. ― Și totuși nu putem continua așa! observă iritat sculptorul. Nemâncați, nedormiți, plus pleașca asta cu înmormîntarea lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ați fi procedat? ― Ei, bravo! O fi impertinent flăcăul ăsta, dar nu într-atîta, încît... ― La asta mă gândeam și eu. Nici măcar n-au îndrăznit să v-o ceară! Mergem mai departe! Ce credeți că le rămânea de făcut? Bătrânul privi reflex spre odaia Melaniei Lupu. Maiorul clătină din cap: ― Nu sînteți un partener de nădejde, domnule Popa, și tare mi-e teamă să nu fiți abandonat pe parcurs... CAPITOLUL X CONTRAOFENSIVĂ ― Când ați văzut-o ultima oară pe Valerica Scurtu? ― Poftiți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ar fi lipit umărul de-al celorlalți. Zidul deci ar fi existat oricum. Ideea unui puternic mobil material lua un contur mai ferm. ― Cu ce se ocupă domnul Van der Hoph? ― Are un magazin de bijuterii, răspunse bătrâna și puse reflex mâna pe ceasul care-i atârna la gât. Mi l-a dăruit acum câțiva ani... Era un giuvaier delicat, cu cadranul din email și o ghirlandă de briliante mici. ― Probabil îl interesează și achizițiile, aruncă întîmplător Cristescu. Femeia îl privi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Pruncul Isus, pe genunchi, flancați de Sfinții Arhangheli Mihail și Gabriel. Piesa datează probabil din secolul VII. Aceste descrieri reflectă mărturiile tardive ale artei sculpturale, prezente în ritualul funerar paleocreștin, despre prelungirea agoniei mentalităților politeiste, care mai păstrau încă unele reflexe accentuate ce vor fi înlocuite ori vor dispărea total în perioada următoare. Capitolul III Analiza generală a elementelor paleocreștine 1. Rituri funerare în necropolele Sciției Minor (secolele IV-VI) Riturile funerare surprinse de către cercetarea arheologică, începând de la sfârșitul secolului XIX
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]