3,106 matches
-
logos-ului, îndeosebi de operația de transfer, așa cum a fost înțeleasă mai sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus. 4.9. Fenomenul în-ființării Problema reflexivității temporale a ființării deschise către Celălalt era desfășurată prin patru întrebări: 1) De ce timpul este ființare? 2) Care este "principiul" ființării reflexive? 3) Ce înseamnă ființare deschisă către Celălalt? 4) De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă?214 Nu se încearcă aici o schiță ontologică, răspunzând la astfel de întrebări. Este continuată, de fapt, reducția judicativă a judicativului printr-o schimbare de orizont
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
determinată) au fost formulate în contexte anterioare ale reducției judicative. Acum, această problemă trebuie privită într-un context nou, al unor rezultate dobândite prin reducția judicativă. Cele mai semnificative astfel de rezultate se referă la: a) diferența dintre ființarea conștientă (reflexivă și deschisă către Celălalt) și ființarea non-conștientă; b) prezentuirea pe care o implică statutul de ființare; c) preeminența subiectului în constituirea statutului de ființare (în genere), datorită sensului său de substrat, dobândit prin timporizarea sa; d) originaritatea timpului în raport cu toate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ea sensul deschiderii către Celălaltul său; sensul judicativ-constitutiv este aici acela al Celuilalt radical, adică al "meu" în propria-mi moarte, fiindcă survenirea viitorului nu poate constitui, în primă instanță, decât prin a priori-ul reflexivității, așadar al unei anteriorități reflexive a constituirii mele prin chemarea trecutului. E drept, timpul timporizează și direct ca survenire a viitorului, însă Celălaltul care capătă chip astfel nu este "autentic", ci însăilat din fel de fel de sensuri convenționale; el nu este, în esența sa
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în esența sa, imanent propriului meu "eu" și tocmai de aceea, adică în virtutea faptului că "ființez eu", să ființeze și Celălalt. Oricum, constituirea Celuilalt pretinde o anumită autonomie a timporizării prin survenirea viitorului, care își desăvârșește sensul, totuși, prin timporizarea reflexivă a chemării trecutului și prin în-ființarea "mea" prin timporizarea ca prezentuire. Tocmai o reciprocitate constitutivă între "mine" și Celălaltul (meu) confirmă fenomenul reflexivității unei ființări și al deschiderii sale către Celălalt. Ceea ce înseamnă că ființarea conștientă are și sensul reciprocității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea-ce-este, fiind, într-un fel, identic ființei. Cumva, ființa însăși este prezentuită în ființarea timporizată, ceea ce înseamnă că ființarea constituie timp și ființă prezentuite ca identice; identitate care apare numai în structura obiectuală a ființării. 2. Care este "principiul" ființării reflexive și deschise? Aceste identități pe care timpul le susține au o anumită legătură cu caracteristicile ființării conștiente, îndeosebi cu reflexivitatea. Ființarea conștientă are puterea de a se întoarce către sine (a se cunoaște și recunoaște), în condițiile în care ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dar în aceasta, posibilă prin prezentuirea care cheamă trecutul, "lucrează" deja timpul. Tocmai de aceea, timpul este ceea-ce-este ființarea conștientă, iar "lucrarea" acestuia, prin prezentuirea care îngăduie, întru propria desăvârșire, și chemarea trecutului și survenirea viitorului, constituie principiul ființării conștiente (reflexive și deschise). Am putea numi mai simplu acest principiu, prezentuire universală. A fi principiu nu înseamnă doar a fi la început, ci și a însoți ceea ce își capătă începutul. Prezentuirea universală, ca principiu, se află în toate "momentele" ființării conștiente
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativ în acest moment, căci prin el putem căpăta un semn despre o cale către non-judicativ. Cum apare Celălalt? Într-un chip propriu, ca survenire a viitorului în chip de moarte a mea. Dar "ființa" Celuilalt (el însuși ființare conștientă, reflexivă și deschisă) se constituie tot printr-o reciprocitate care se impune ca sens al Celuilalt al său; printr-o aprezentare reciprocă, ar spune Husserl. Prin reciprocitate este păstrată, pe de o parte, identitatea celor astfel legați, iar pe de altă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre acte strict judicative de constituire a Celuilalt. Problema reciprocității este prezentă, desigur, în toată istoria filosofiei, însă filosofii tocmai amintiți trec destul de mult în orizontul unei reducții non-judicative atunci când reconstruiesc filosofic. Ființarea deschisă către Celălalt este ființarea conștientă timporizată reflexiv și transcendent, adică în reciprocitate. Toate sensurile ființării conștiente pe care ni le-a scos la iveală reducția nu se pot desprinde de unitatea acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestei ființări, care se află sub semnul timpului complet timporizat și al ființei înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
înseși. Și aceasta din urmă se află în ființarea conștientă, așa încât timpul lucrează ca agent al în-ființării în absența oricărui semn al timpului (obișnuit). Reciprocitatea ființării conștiente (reflexive și deschise), care face necesară prezența Celuilalt, el însuși ca o ființare reflexivă și deschisă, face de asemenea ca timpul să primească sensul unei despicări de sine, adică al separației între timpul care în-ființează și care, astfel, este ființare (timporizând prin prezentuirea care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului, el este ființarea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
două sensuri de timp. Totuși, reciprocitatea (ființării conștiente), precum și sensurile originare ale acesteia reflexivitatea și deschiderea reprezintă fenomenul semnificativ în reducția judicativă. Câteva dintre corespondențele dintre cele două sensuri de timp vor fi comentate mai departe. 4. De ce preeminența ființării reflexive și deschise este funcțională, nu și ființială, sau de ce este judicativă, nu și non-judicativă? După cum s-a dovedit mai sus, timpul este ființarea determinată pe care el chiar, timpul însuși, o în-ființează (prefer acest vocabular "ontologic" dat fiind contextul tematic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conștiente, care îngăduie și chemarea trecutului și survenirea viitorului. Tocmai de aici decurge faptul că preeminența ființării conștiente este doar funcțională ea preluând funcțiunea de ființă, pentru sine și pentru întreaga ființare -, iar ființial ea este asemenea oricărei ființări, conștiente (reflexive și deschise) sau non-conștiente: ființare determinată, timporizată. Dacă preluarea ființei de către ființarea conștientă, prin timporizare, s-ar lărgi către aspectul ființial, ființarea conștientă preluând și sensul de ființă al ființei (faptul de a fi ființă și nimic altceva), atunci însuși
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă trecerea de la
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
obiectului acesteia. Tocmai pe o asemenea cale poate fi împlinit un scop esențial pentru înțelegerea de sine și a "lumii": depășirea atitudinii naturale, potrivit căreia eul și lumea sunt două "ființări" transcendente reciproc, evitând, cum susține M. Merleau-Ponty, atât "analiza reflexivă", potențial solipsistă, cât și "dogmatismul științific" (și chiar cel al simțului comun), potențial obiectivist, ambele unilaterale și departe de adevăr, în scopul atingerii veritabilului "început" al tuturor celor care au ființă în orizont uman: lumea trăită (ca realitate originară). Ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
appréhension appréhension. 202 "Ființarea conștientă", cea constituită prin timporizare (fiind, întâi, timpul propriu) și care îl constituie pe Celălalt tot prin timporizare, dar în așa fel încât acesta capătă propriul său timp, poate fi socotită, în termeni judicativi, drept ființarea reflexivă și, totodată, deschisă către Celălalt, în sensul unei reciprocități cu acesta. Determinativul "conștient" nu are în mod direct drept referință vreo facultate, vreo capacitate specială a unei ființări, ci doar faptul "dublu" al timporizării (prin care ea se constituie ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
se constituie el însuși, prin același act constitutiv al timporizării, ca timp al său), adică al reflexivității și deschiderii sale, fapt care îi dăruiește sensul de ființare ce știe despre sine și despre Celălalt. I-aș fi spus simplu, "ființare reflexivă", dacă determinativul din această expresie nu ar fi avut un sens opus față de celălalt sens fundamental al acestei ființări, acela al deschiderii și reciprocității. 203 Cf. Aristotel, Despre interpretare, 16 a 17 a (reamintesc acest context datorită importanței sale pentru
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
14. Bull, Hedley, The Anarchical Society, Columbia University Press, New York, 1977, p. 245. 15. Ibidem. 16. Ibidem. 17. Ibidem, pp. 245-246. 18. Ibidem, p. 246. 19. Ibidem. 20. Ibidem. 21. Beck, Ulrich, „The Reinvention of Politics: Towards a Theory of Reflexive Modernization”, În Beck, Ulrich, Giddens, Anthony și Lash, Scott, Reflexive Modernization: Politics, Tradition and Esthetics in the Modern Social Order, Stanford University Press, Stanford, 1994, p. 39. 22. Luke, Tim, „World Order or Neo-World Orders. Power, Politics, and Ideology in
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
1977, p. 245. 15. Ibidem. 16. Ibidem. 17. Ibidem, pp. 245-246. 18. Ibidem, p. 246. 19. Ibidem. 20. Ibidem. 21. Beck, Ulrich, „The Reinvention of Politics: Towards a Theory of Reflexive Modernization”, În Beck, Ulrich, Giddens, Anthony și Lash, Scott, Reflexive Modernization: Politics, Tradition and Esthetics in the Modern Social Order, Stanford University Press, Stanford, 1994, p. 39. 22. Luke, Tim, „World Order or Neo-World Orders. Power, Politics, and Ideology in Informationalizing Glocalities”, În Featherstone, M., Lash, S. și Robertson, R.
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
M.W., The House and Home: A Review of 900 Years of House Planning and Furnishing in Britain, New York Graphic Society, Greenwich, 1971. Beaglehole, Ernest, Property: A Study in Social Psychology, Macmillan, New York, 1932. Beck, Ulrich, Giddens, Anthony, Lash, Scott, Reflexive Modernization: Politics, Tradition and Aesthetics in the Modern Social Order, Stanford University Press, Stanford, 1994. Beck, Ulrich, What Is Globalization?, Polity Press, Cambridge, 2000. Becker, Ernest, Escape from Evil, Free Press, New York, 1975. Bendix, Reinhard, Max Weber, Doubleday/Anchor, Garden
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
3.1. Cauzativizare................................................................................ 160 5.3.2. Detranzitivizare/anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989])................................. 161 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori)...................................... 167 5.3.3.3. Critici, alternative............................................................... 172 6. Relația ergativ−reflexiv................................................................................... 174 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nonreflexivă a aceluiași verb............................................................................................. 176 6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se......................................... 176 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română.................................. 180 6.1.3. O analiză
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
anticauzativizare................................................ 161 5.3.3.1. Modelul lui Chierchia (2004 [1989])................................. 161 5.3.3.2. Modelul lui Reinhart (și coautori)...................................... 167 5.3.3.3. Critici, alternative............................................................... 172 6. Relația ergativ−reflexiv................................................................................... 174 6.1. Diferențe semantice între varianta reflexivă și cea nonreflexivă a aceluiași verb............................................................................................. 176 6.1.1. Tipuri de analize semantice pentru se......................................... 176 6.1.2. Aplicarea acestor analize la limba română.................................. 180 6.1.3. O analiză potrivită pentru situația din limba română.................. 183 6
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
verbe din limba română. Alte obiective ale acestui capitol sunt: clasificarea semantică și sintactică a verbelor inacuzative din limba română; prezentarea fenomenului alternanței cauzative și a explicațiilor pentru apariția acestui fenomen; prezentarea relației semantice, lexicale și sintactice dintre ergativ și reflexiv. Ultimul punct al capitolului are în vedere adjectivele ergative. Al patrulea capitol este rezervat testelor sintactice pentru delimitarea clasei verbelor inacuzative, a căror folosire este legată de abordarea sintactică, dar care au fost explicate și din alte perspective. Deși, aparent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
semantică primitivă care denotă cauza unei schimbări (engl. cause change), în accepția lui Reinhart cap. = capitol cat. = catalană CAUS = morfemul cauzativ zero, în accepția lui Pesetsky (1995), Alexiadou, Anagnostopoulou și Schäfer (2006) CP = Complementizer Phrase (engl.), grupul complementizatorului CRE = construcție reflexivă ergativă D = categoria funcțională determinant DP = Determiner Phrase (engl.), grupul determinantului D-Structură = structură de adâncime Dat./ dat. = Dativ ECM = Exceptional Case Marking (engl.), marcare cazuală excepțională ECP = Empty Category Principle (engl.), principiul categoriilor vide, conform căruia o categorie vidă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ext. = prin extindere part. = participiu pers. = persoană PF = Phonological Form (engl.), Forma Fonologică PM = Programul Minimalist (Chomsky 1995) PP = Principii și Parametri Pr = categoria funcțională care reprezintă relația de predicație, în teoria lui Bowers (2002) prov. = provensală ptg. = portugheză refl. = reflexiv rel. = relativ(ă) rom. = română S = subiectul verbelor intranzitive Sa = subiectul marcat ca A So = subiectul marcat ca O S-Structură = structură de suprafață sp. = spaniolă Spec = specificator T = Tense (engl.), categoria funcțională Timp TP = Tense Phrase (engl.), grupul timpului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]