8,522 matches
-
apariție, ea nu izbutește să resusciteze cu adevărat eroul și timpul său. Fraza este fluentă, arhaismele sunt relativ puține, iar umorul compensează întrucâtva schematismul narațiunii. O formulă mai potrivită firii sale găsește scriitorul în primul său roman. Adorata (1984) împletește relatarea la persoana întâi, autobiografică (scriitorul Octav Daniel e un alter ego al autorului), cu dosarul de existențe. În jurul celor trei grații de la Pădureni (Victoria, Tereza și Marcela), reprezentând trei tipuri ale eternului feminin, gravitează o suită de personaje masculine, cu
DIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286761_a_288090]
-
strânsă în volum sub titlul Floricele de câmp (1904), sunt tablouri sumar trasate ale satului românesc de pe valea Târnavelor. Situate mai aproape de povestirea folclorică decât de aceea cultă, au reținut atunci atenția prin inserția de autentic, de experiență trăită, de relatare directă. Dar expresia nu este supravegheată suficient, prozatorul ezită între intuiții promițătoare și soluții facile, ratând adesea acolo unde ar fi putut să izbândească. Disponibilitățile omului de cultură, ale prețuitorului de literatură s-au dezvăluit însă fericit în relațiile cu
DOMSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286824_a_288153]
-
erau deținute în comun de toți membrii obștei. Pământurile arabile constituiau fondul obștesc și erau date în folosință prin tragere la sorți. Această organizare sub formă de obști a populației autohtone în zona de vest a Banatului rezultă și din relatările lui Priscus din Panion. Obștile daco-romane au fost cu precădere obști agraro-pastorale, iar meșteșugurile erau practicate și ele în cadrul obștei, fiind o anexă importantă a acesteia. În această perioadă, secolele IV-VI, nu avem indicii despre existența unei stratificări în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Bathusios, un eremit Argyla, în total 26 de martiri, în afară de anonimi. Aceștia au îndurat martiriul la porunca unei căpetenii locale (Vingurich)-se pare că au fost arși de vii într-o biserică, undeva la vărsarea Argeșului în Dunăre, cf. și relatarea lui Sozomen. După o notiță din sinaxare, rămășițele acestor martiri au fost strânse de Gaatha, soția (regina ?) unei căpetenii gote, și fiica ei Dulcilla. Cu ajutorul unui creștin local Vellas, rămășițele (moaștele) lor au fost duse la Cizic, pe malul asiatic
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pare că ar fi vorba despre episcopul Marcu de la Tomis (Marcu Tomensis, cf. lista). Oricum ar sta lucrurile, primul episcop a cărui existență este neîndoielnică a fost Vetranion, amintit în scaun în 369, în contextul conflictului cu Valens (364-378). Conform relatării lui Sozomen (sec. V), în Istoria bisericească, împăratul, arian convins, aflat în drum spre Constantinopol, s-a oprit la Tomis, unde a intrat în basilica episcopală. Vetranion, netulburat, a rostit un cuvânt în care a apărat învățătura celor 318 Părinți
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un cuvânt în care a apărat învățătura celor 318 Părinți de la Niceea, apoi a părăsit biserica cu credincioși săi. Ofensat, Valens a decis exilarea episcopului Vetranion, dar a revenit curând asupra deciziei temându-se de o "revoltă a sciților". În relatarea sa, Sozomen îl înfățișează pe Vetranion ca pe un "bărbat destoinic și renumit prin virtutea vieții sale", iar episcopul Teodoret al Cirului (392-458) scria despre el că era "plin de credință... a înfruntat stricarea dogmelor și fărădelegile săvârșite de Valens
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
în legătură cu populația romanică din nordul Dunării, a cărei existență și deplasări (migrări) sunt evidențiate de cercetarea istorică și lingvistică, a fost des invocată spre a contesta dăinuirea românilor în vatra lor proprie. Să vedem care este sensul exact pe care relatările și textele medievale îl atribuie denumirii populației de la Dunăre și din Balcani: este unul etnic sau unul geografic? Ultima știre despre romanitatea nord dunăreană, înainte de venirea slavilor, datează din anul 602-începutul secolului al VII-lea și se află în "Strategicon-ul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fi existat o altă episcopie. Reședința sa se afla la Biharea, în apropiere de Oradea, și tot acolo rezida episcopul său. Anonymus, în Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mărturii contemporane certe, constituie un temei indiscutabil al întemeierii acesteia. Analizând închegarea celor două state medievale românești putem concluziona că tradiția istorică a descălecatului cuprinde trei elemente temeinice: 1. Existența unor formațiuni politice locale (voievodate), unificate prin întemeiere, menționată de relatarea "descălecatului lui Negru Vodă", este o realitate ce limpezește procesul intern de organizare a statului. Este vorba despre cooperarea a doi factori: autoritatea centralizatoare a întemeierii și elementele aristocratice din fruntea voievodatelor mici care i s-au închinat. 2. Originea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
El menționează că poate fi o referire (aluzie) la "partea de miazănoapte a Moldovei" și după "ambianța istorică" din jurul "ducelui Ramunc" și a "valahilor", înclină spre opinia lui Iorga despre o figură istorică reală. Istoricul (Gh. Brătianu) face referire la relatarea misionarului franciscan, Giovanni da Pian del Carpini (vezi mai sus): "Iar la ieșirea din Cumania, am întâlnit pe ducele Roman, care intra la tătari, și alaiul său, și pe ducele Olaha, care e acolo cu alaiul său...Iar toți aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
încercăm să răspundem la o întrebare: a existat la est de Carpați o altă formațiune înaintea celei a lui Dragoș? V. Spinei, în lucrarea sa, Moldova în secolele XI-XIV, a încercat să răspundă la această întrebare dificilă. Astfel, întemeiat pe relatările cronicarilor și istoricilor polonezi mai vechi (precum Jan Dlugosz, Istoria Poloniei), el consemnează că "la moartea voievodului Ștefan (?), au izbucnit lupte pentru tron (domnie) între fiii acestuia, Ștefan și Petru". Cu sprijinul populației și a "provincialilor unguri", Petru a reușit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
temporară deoarece, cf. letopisețelor ruso-lituaniene, după moartea fraților săi, cneazul Feodor Koriatovici a venit cu oaste lituaniană în Podolia, pentru a o supune, dar nu știm dacă a urmărit să respingă pe moldoveni sau să înfrunte pe feudalii locali. Această relatare este verosimilă căci, în 1393, cînd cneazul Witold al Lituaniei atacă posesiunile lui Feodor Koriatovici, domnul Moldovei, Roman I, trimite ostași pentru a întări garnizoanele cetăților din Podolia. În concluzie, între 1382-1390, între hotarele statului Moldova era înglobat tot spațiul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
timpuri. Poezia publicată (Mihail Zamphirescu, C.D. Aricescu, Gr.H. Grandea, I.C. Fundescu, G.G. Meitani, Gr. Serrurie) e angajată, direct legată de imperativele epocii, dar adesea deficitară sub raport artistic. N. T. Orășanu și Gh. Sion cultivă fabula, D. Bolintineanu tipărește aici relatarea călătoriei în Bulgaria, câteva legende istorice (Dumbrava Roșie, Dragomir și cetatea lui Radu Negru), dialogul în versuri Apa Dâmboviței către apa Oltului și romanul Doritorii nebuni, rămas neterminat, Radu Ionescu (semna Radion sau Quineva), balada Ursitorile, oda Străbunii, nuvela O
DAMBOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286660_a_287989]
-
Groups că această mișcare pare să fie condusă mai degrabă de teorie și „bun-simț” decât de dovezi solide legate de eficiența metodelor practice pentru implementarea grupurilor de muncă administrate. Deși acesta nu este un caz izolat, chiar și o singură relatare a unor astfel de descoperiri este de ajuns ca să șocheze opinia publică, ce nu a pus niciodată la îndoială eficiența echipelor în comparație cu realizările individuale. Faptul că echipele vin întotdeauna cu o soluție mai bună decât o persoană care lucrează individual
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
care i-am considerat relevanți pentru modul în care am conceput tratarea temei respective. Partea intitulată „Studii de caz” continuă abordarea practică sugerată de partea de concepte, fiind precedată de un „Studiu de caz despre studiile de caz”, adică o relatare „despre cum s-a făcut” selectarea firmelor de contact, contactarea și, în final, alegerea firmelor-subiect pentru studiile incluse în actualul volum. Bogdan Băcanu b.bacanu@unitbv.ro CONCEPTEtc "CONCEPTE" 1. Analiza costurilor de interes strategictc "1. Analiza costurilor de interes
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Își creează stări de beatitudine, comițând, în imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar metamorfozări lugubre, precum transformarea unei femei în cal. Amoral
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
obține Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și Premiul „Liviu Rebreanu” (Bistrița). Într-o construcție narativă complexă, care îmbină realismul istoric, reflecția culturală și utopia cărturărească, autorul cultivă un discurs epic modulat muzical. El alternează, contrapunctic, relatarea și proiecția fantastică, descrierea somptuoasă și dialogul, secvențele narative și fragmentele eseistice, imaginația și erudiția spre a sugera simultaneitatea perspectivelor. Suportul epic pare să fie biografia cărturarului moldovean din secolul al XVII-lea, Nicolae Milescu Spătarul, peregrin prin Orient cu
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
straturi de semnificație, o adevărată parabolă. Alexandru, eroul romanului, cărturar și aventurier, călătorește, ca și modelul său istoric, în China, prin Tobolsk și Narcinsk, susține un complicat duel diplomatic cu reprezentantul Kangxi, este implicat într-un misterios proces de magie. Relatării faptelor cu atestat istoric i se adaugă amintirea copilăriei „la Moldova”, iubirea pentru Maria (soția țarului Boris), apoi descrierea țării utopice, Alexia, în care locuitorii vorbesc „limba moldavă” și întrețin cultul mântuitorului lor, Alexandru. În plan alegoric, eroul parcurge un
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
Fiind deputat din 1920, nu are de suferit în urma afilierii Partidului Comunist la Internaționala a III-a, dar în 1923 este condamnat la 18 luni închisoare pentru lezmajestate. Pedeapsa, redusă la jumătate, și-o ispășește la Craiova, în 1925-1926, o relatare amplă fiind publicată în ziarul „Chemarea” din 1927. Ulterior mai este arestat preventiv, pentru calomnie, în 1927 și 1931. Începând din 1910, C. dă la iveală mai multe tălmăciri din Anatole France (Roupart, Asupra artei, Balthazar, Zeilor le este sete
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
în roman personaje și locuri istorice la care adaugă, pentru sporirea verosimilității, documente de epocă, citate din presa vremii, glose folcloristice din Bărăgan. C. asociază „amurgul levantinilor” (al unei mentalități fanariote, mai degrabă) cu organizarea statului român după modele europene, relatarea autorului, ironică și îngroșată cu picanterii, evocări bufe și parodice, amintind de Mateiu I. Caragiale (Mircea Scarlat), pentru a sugera ciclicitatea istoriei într-o viziune influențată de realismul magic și mitic sud-american. Virtuțile fanteziei epice (ca în scena dialogului Leontinei
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
Lumea de ieri, C. încearcă să schițeze un tablou general al societății românești de la sfârșitul perioadei interbelice, prezentând, alternativ și comparativ, situații, moduri de viață, probleme, atitudini, personaje aparținând unor categorii sociale diverse, dar nu reușește decât o aglomerare de relatări superficiale și nestructurate. Mai târziu, el se orientează spre alte teme, între care și reconstituirea istoriei marelui capital financiar transnațional. Plănuise o scriere epică de mari proporții - Dinastia Sunderland Beauclair -, care să urmărească evoluția unei asemenea instituții de la începuturi până la
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
independență al Statelor Unite, ale Revoluției franceze, ale perioadei napoleoniene sau ale mișcării eteriste. Fabulația se complică odată cu intrarea în afaceri a fiilor lui Sunderland Beauclair, prilej de noi acțiuni palpitante, fără o legătură necesară cu tema romanului. Într-o ultimă relatare despre întâmplările teribile din lumea marilor finanțe internaționale de după 1970 - Oameni în Rolls-Royce (1993) -, urmași ai dinastiei Sunderland Beauclair apar ca personaje episodice pasive, sfârșite. C. a ambiționat să realizeze și ample reconstituiri ale unor importante evenimente istorice. În Iubirile
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
tirania și demența unor împărați degenerați - Caligula, Claudiu, Nero -, autorul punând accentul pe hazardul și cruzimea hotărârilor acestora, pe etalarea desfrânării generale, de la Curtea imperială la plebe. Romanul Căderea Constantinopolului (I-II, 1976-1977) e axat pe trei mari direcții narative: relatarea tentativelor solilor bizantini de a obține ajutorul unor suverani europeni, asiatici sau africani, ocazii care prilejuiesc descrierea situației din fiecare țară, la nivelul puterii; urmărirea întâmplărilor de la Poarta Otomană, insistându-se asupra psihologiei războinice a sultanilor, concretizată acum în dorința
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
foarte joasă, îngustă și superficială. Dar în privința înțelegerii realului și a concepției despre literatură, prozatorul atinge limita infantilității în romanele de aventuri - Cenușă și orhidee la New York (1969), Groaza vine de pretutindeni (1993), ambele scrise în colaborare cu Eugen Burada -, relatări neverosimile ale unor teribile întâmplări din lumea mafioților, vizibil copiate după filmele de gen. Alături de Eugen Burada, Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea, el este și principalul coautor al scenariului cinematografic Nea Mărin miliardar (1975), ecranizat mai târziu. Perspectiva prea comună
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
de autor prin dorința de a povesti lucruri adevărate. Romanul Babylon (I-II, 1921) este în bună măsură o continuare a intențiilor demascatoare din Satire, cu deosebirea că aici principalii vizați sunt ariviștii și îmbogățiții de război. Gustul excesiv pentru relatarea unor scene cotidiene, petrecute în jurul mesei sau în alcov, estompează mult intențiile moralizatoare. Transcrierea, inabil literaturizată, a unei experiențe banale, exterioare, presărată cu picanterii, i-a adus lui C., dimpotrivă, susținute acuzații de imoralitate. Consemnarea zi cu zi a celor
COSMIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286438_a_287767]