3,239 matches
-
Explicația o găseam doar în energia și entuziasmul de care debordam cu toții, toți cei ce, cu mândrie ne numeam sahaja yoghini. Așa ne-am manifestat în primii ani de Sahaja Yoga la Brăila, ani în care toți eram... frați egali, renăscuți sub același Soare, Cel al Mamei. E adevărat, au urmat niște perioade mai puțin... cusher (cum ar spune evreul) dar - consider eu - ne-am vindecat. Fiecare dintre noi, pentru a conștientiza mai bine starea de Absolut spre care am fost
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el facem și noi același lucru: „Renaște Țara de Sus, renasc oamenii ei! Cel de al cincilea volum apărut în 1997, redactorul lui fiind Mihail Artimon Mircea, publică studii despre: „Populația Bucovinei în preajma anexării ei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el facem și noi același lucru: „Renaște Țara de Sus, renasc oamenii ei! Cel de al cincilea volum apărut în 1997, redactorul lui fiind Mihail Artimon Mircea, publică studii despre: „Populația Bucovinei în preajma anexării ei de către Austria” de Constantin Ungureanu, „Unele aspecte ale situației etno-demografice din Bucovina
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care: Glasul Bucovinei, Codrul Cosminului, Plai Românesc și Făgurel” Dimitrie Poptămaș exclamă entuziast: „Renaște Țara de Sus!” Și o dată cu el facem și noi același lucru: „Renaște Țara de Sus, renasc oamenii ei! Cel de al cincilea volum apărut în 1997, redactorul lui fiind Mihail Artimon Mircea, publică studii despre: „Populația Bucovinei în preajma anexării ei de către Austria” de Constantin Ungureanu, „Unele aspecte ale situației etno-demografice din Bucovina în perioada habsburgică” de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Bucovinei - director Victor Cozariuc și Exod, suplimentul ei literar, Țara Fagilor, realizată de Dumitru Covalciuc în cadrul Societății Culturale „Arboroasa” din Cernăuți, împreună cu Biblioteca municipală din Tg. Mureș, vin să revigoreze după 1990 publicistica noastră patriotică și științifică, politică și culturală. Renasc revistele școlărești: Freamătul literar, Muguri, Miorița etc. Constatăm că, mai mult ca oriunde, presa actuală din Bucovina nu pregetă să ne spună clar care sunt hotarele României, cine ne sunt și ce au făcut pentru România înaintașii noștri. Am încercat
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
se reînnoia profund. În epoca Internetului altele sunt căile pe care le împrumută comunicarea științifică, dar schimburile au pierdut astfel în densitate, dacă nu în calitate. Cu toate acestea, nu ne este interzis să visăm că ceva echivalent ar putea renaște. De ce România nu și-ar aduce contribuția ei? Frantz Grenet Académie des Inscriptions et Belles-Lettres, Paris (membru corespondent) Director de studii la École Pratique des Hautes Études (Section des Sciences religieuses)
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
deloc pașnică, o coexistență furtunoasă; am putea spune, mai bine, complexă, deoarece e macerată de veghea constantă a inteligenței, de capriciile unei conștiințe cînd nefericită, cînd împăcată, în sfîrșit, de impulsurile unei lucidități în tensiune ce se neagă pentru a renaște, se iscodește necontenit, creînd cercuri vicioase de lumini și umbre, de secrete disponibile, dar și de ieșiri spectaculoase în arenă. Camil Petrescu a fost în același timp un pustnic și o vedetă, un plebeu și un noocrat, un ibovnic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Viața în Rusia pare să plece din nou de la zero, fără regrete, nici remușcări, fără cel mai mic efort de a regîndi experiența suferită. Dacă vinovații nici nu simt nevoia să ceară iertare, situația e disperată. Un om nu poate renaște fără suferință, fără o revizuire dureroasă a fostelor lui valori și cu atît mai mult nu poate renaște o țară care a trăit timp de atîtea decenii sub cea mai monstruoasă dintre minciuni. Nu există decît un caz în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
efort de a regîndi experiența suferită. Dacă vinovații nici nu simt nevoia să ceară iertare, situația e disperată. Un om nu poate renaște fără suferință, fără o revizuire dureroasă a fostelor lui valori și cu atît mai mult nu poate renaște o țară care a trăit timp de atîtea decenii sub cea mai monstruoasă dintre minciuni. Nu există decît un caz în care renașterea s-a produs: Germania după război. Nemții au devenit conștienți de greșeala lor națională. Și asta deoarece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vremurilor, ci pentru că înăuntrul său mirosul morții deschisese răni vechi, pe care le credea de mult vindecate. Violența de pe străzi îi amintea de anii războiului, de anii fără casă, care i-au răpit tatăl și totodată copilăria. Nesiguranța și frica renăscuseră în viața lui și se așezau în fiecare seară, ca niște amante cuminți, lângă perna lui și-l mângâiau cu gheare de fier. Avea din ce în ce mai des coșmaruri. Se întorcea de pe o parte pe alta în somn și se trezea brusc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule, Somn ușor, somn ușor puișor ! Tandrețea a renăscut pe scenele Bucureștilor și aproape că nu exista noapte în vreo casă sau un apartament unde, înainte ca luminile să se stingă, să nu se audă la patefon, în surdină, ca un cântec de leagăn, povestea-tango de culcare a lui
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
1939 și întreg orașul, de la oameni până la pietrele cubice, natura care reînvia și colora peisajul, clădirile moderne și casele vechi, cochete, toate păreau purtate într-un dans fragil, pe ritmurile noii melodii a lui Cristian Vasile, care, la rându-i, renaște, umplând din nou saloanele până la refuz și lăsând jazzul să-și mai aștepte momentul de grație, oferind o lecție de loialitate și onoare multora dintre colegii săi de generație, care se grăbiseră pentru câțiva bani în plus să se lepede
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de cafele și de gogoși fuseseră înlocuite de un aer înțepă- tor, ca de veceu public. Cristi mai trăise o dată această poveste, în copilărie, când a revenit în Brăila. Amintiri cu care s-a luptat toată viața să le uite renășteau acum, amestecându-se cu dezastrul Bucureștilor, plin de morți și de ruine. Amintiri care păreau deodată suportabile în fața acestui masacru în locul în care nu demult fusese templul tangoului lui Cristian Vasile. — Nu vreau să fiu în locul tău, amice, i-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
intre. L-a privit în gol minute în șir, fumând câteva țigări și imaginându-și tangourile care răsunau în aer liber, sub cerul înstelat, și sutele de oameni fredonând și dansând, învăluiți într -o magie care nu avea să mai renască niciodată. Omenirea se modernizează, dar pierde, de fiecare dată, câte ceva cu care nu se mai întâlnește niciodată... Tandrețea și ușoara melancolie a tangourilor, simplitatea și naivitatea lor, alteori verva, franchețea și discreta ironie reprezentau trăsătu- rile caracteristice ale bucureșteanului de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de lângă Baia-Mare, unde se naște Tatăl meu, o impozantă biserică În curtea căreia este Înmormântat, iar nașul meu, canonicul, fost senator P.N.Ț., Alexandru Breban - Catedrala Unită din Baia-Mare (pe care Biserica Ortodoxă ezită să o retrocedeze Bisericii noastre Greco-Catolice, renăscută după un aspru martiriu politic și de credință care a durat o jumătate de secol!Ă. Mici, mărunți și curajoși preoți de țară - unul dintre ei, unchiul meu, Valentin Pintea, care a păstorit șaizeci de ani comuna Satu-Lung, este Închis
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ci din falsa moarte, Împietrire. Deoarece, În suita zgomotoasă și veselă a lui Bacchus, Dionysos se află, alături de vin, nimfe, satiri și atâtea și atâtea „măști” ale nepăsării și freneziei de a trăi, și Flora, tumultul ierburilor și plantelor ce renasc, al animalelor și păsărilor ce se prind Încă o dată În hora existenței, Într-un aer deodată ușurat de neguri și gheață, de apăsarea unei morți animale și vegetale ce se arată, iată, suprem Învinsă de principiul și forța Viului. A
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu uimire, cu mîndrie, orgoliu chiar, origini milenare, având norocul unui „idiom latin” păstrat În toate cele trei provincii Înfeudate secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea. Regăsirea demnității; și mă Întristează cei care regretă vremurile dictaturii și uită că, dincolo de abuzurile, selecția mereu anti-valorică, presiunea poliției de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Da, dragii mei lectori, iată ce dar rar și prețios al vieții este speranța; cea izbită la pământ de atâtea ori, sufocată uneori de noi Înșine, din prea mare ambiție sau lăcomie de existență imediată, și care, precum pasărea Phoenix, renaște din propria-i cenușă. Piară-mi ochii tulburători din cale Vino iar În sân, nepăsare tristă Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie, redă-mă! Cânta Încă o dată poetul nostru național, „mințind cu adevărul”, deosebindu-și, la rându-i, norocul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pot muri liniștit, pe mine Mie, redă-mă! Cânta Încă o dată poetul nostru național, „mințind cu adevărul”, deosebindu-și, la rându-i, norocul În suferință! Una, pe jumătate „imitată” din marea modă romantică a vremii, dar și pe jumătate veșnic renăscută din firea sa inaptă de mica, mărunta fericire omenească, respingând mereu acel noroc de care te Împiedici la toate colțurile străzii. Orgolios, princiar, vroind un „alt noroc”, cel pentru care era născut - spre fericirea, spre Împlinirea sa și spre adevăratul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
atent, ceva s-a destins în timp ce treceam prin parcare. Am făcut o glumă care i-a furat un zâmbet, apoi am râs amândoi la o altă glumă. M-a luat de mână în timp ce ne apropiam de clădire și în mine renăscuse speranța când intram în cabinetul Dr. Faheida, iar Jayne și cu mine ne-am așezat în fotoliile negre de piele față-n față, în timp ce Dr. Faheida (care părea și de data asta și motivată, și umilită de statul de vedetă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Miller, și eu, am remarcat ceva. Avea un scalpel. Când s-a aruncat asupra noastră m-am întărit, ochii rămânând deschiși. - Te aud, am șoptit. Te aud. Apoi luminile din casă au pâlpâit pe moment. În momentul în care casa renăscu în lumină arătarea se opri înclinându-și capul înainte de a se răsuci într-un ciclon de cenușă. Sam și Dale urmăreau scena de sus. În momentul în care casa a explodat în lumină s-au repezit jos. Miller mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Intelectualii ruși sunt... ca toți rușii“. Există, firește, și alte opinii, dar ele nu au o pondere semnificativă în corul celor care aprobă acțiunile militare. Rușii îl aplaudă pe Putin, care e tânăr, dinamic, energic și care are ambiția să renască visul Rusiei Mari, în timp ce Elțîn, bătrân, bolnav și căzut în patima alcoolului, simbolizează mai degrabă slăbiciunea postcomunistă și „democratică” a țării lor, „înfrângerea” ei în fața Occidentului. O „umilință” pe care mulți nu i-au iertat-o. Deși trăiesc în mizerie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unul ceva mai „independent” al Republicii Moldova în raport cu fosta metropolă sovietică, și într-o măsură încă și mai mare, cred, s-a datorat faptului că un român nu putea fi integrat la fel de ușor spațiului slav, mai ales după 1989. „Trebuie să renașteți societatea civilă. Ea este cheia viitorului democratic al Rusiei. Să educați spiritul de independență al cetățeanului, imunitatea sa față de arbitrarul guvernamental. Statul ideal este statul minimal”, le spuneam eu celor vreo 25 de persoane din sală, care alcătuiau publicul nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nimic din vechile aranjamente, doar un imens maidan răscolit de buldozere. După război, locuitorii orașului au transformat piața din fața Reichstagului într-un câmp cultivat, acoperindu-l cu straturi de zarzavaturi, pe care le pliveau cu spatele la imensa clădire delabrată. Acum, edificiul, renăscut din propria cenușă, a devenit sediul Parlamentului Germaniei reunificate - Bundestagul. S-a investit enorm aici, ca și în noul cartier rezidențial. Vechea cupolă distrusă de proiectile a Reichstagului a fost înlocuită cu o superbă calotă de sticlă, transparentă, ce seamănă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fondat în 1898 de către surorile din ordinul Carității, pe când orășelul n-avea decât șase mii de locuitori. Clădirea, patru măicuțe, câțiva cai și șaptesprezece paturi. Aceste modeste începuturi au rămas departe în urmă. Închis după conflictul din 1948, spitalul a renăscut la viață în anii 1960. Este acum condus de un chirurg simpatic și plin de charismă, doctorul Salim Nakhleh, francofon și decorat, susținut de Franța și bine integrat în sistemul de sănătate israelian chiar dacă, aparținând unei organizații private, nu este
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]