5,064 matches
-
ton scăzut. Apoi Jessica a început să țipe încântată. —Mami! Vocea fetiței a trezit-o pe Fiona din reveria care o subjugase. —Draga mea! Femeia s-a ridicat, cu brațele deschise. Fetița a dat buzna în cameră și s-a repezit către ea. Fiona a ridicat-o în brațe, a strâns-o la sân și-a tras în piept parfumul dulce care, pentru ea, se transformase într-un drog. —Ce făceau rațele? Ele triste, a sâsâit Jessica. —Vai, Doamne! Bietele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Cele bune să se-adune, cele rele să se speletc "Cele bune să se‑adune, cele rele să se spele" — Poftim, mami! Mițul dejun, a spus o voce înăbușită din spatele ușii de la dormitor. Apoi s-a auzit bubuitura unui picior repezit în ușă și Milly a intrat în cameră cu o tăviță în brațe. La loc de mare cinste, chiar în mijloc, era așezat un borcan de gem cu o păpădie în el. Alături fusese instalată o farfurie cu felii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
avea de gând să mai aștepte un pic, astfel încât să poată merge la cumpărături de hăinuțe pentru bebeluș împreună cu Milly. Atunci a început să sune telefonul, iar sunetul ăla a trezit-o pe Susan din reverie. De obicei, Nick se repezea ca vântul și ca gândul ca să ridice receptorul, dar, după câteva secunde, Susan și-a dat seama că bărbatul nu avea de gând să răspundă, așa că s-a întins ea după receptor. —Alo, Susan la telefon. —Salut! Alison sunt. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
îmbrăcată într-un tricou cu Minnie Mouse, și se oprise lângă patul lor. —Vă pupați! Chiar așa, i-a răspuns Nick cu blândețe. Și dacă vii încoace, o să te pup și pe tine rău de tot. Apoi bărbatul s-a repezit către ea și-a înșfăcat-o de-o mânuță, în vreme ce copila a început să țipe încântată, foindu-se ca să scape din îmbrățișare. Nick și-a țuguiat buzele și-a început să scoată sunete zgomotoase, ca de sărutare, după care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
vocea lui David răsunând din hol. — Eu sunt! Fiona s-a uitat la Jake cu o expresie falsă de groază. — Cred că suntem pe cale să aflăm, a șoptit ea. —Taaaaatttiiiiiiiiiii! Când taică-su a intrat în cameră, Jessica s-a repezit la picioarele lui. David a luat-o în brațe. —Salut, plăcințică! Aaaaa, ce dor mi-a fost de tine! a spus el sărutând-o pe cap și, în același timp, uitându-se la Fiona și la Jake. Chipul lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
plângea de factura clar foarte ridicată pe care o primea în fiecare lună de la salon. Aparatul de deasupra capului femeii a început să producă un sunet sacadat, care-a avut darul s-o alerteze pe asistenta stilistului. Fata s-a repezit să verifice progresul operațiunii. Îndepărtând cu grijă foliile de aluminiu, asistenta s-a zgâit curioasă la pasta rozacee de pe care părul Juliei, după care a declarat că „e gata de spălat“. Julia s-a ridicat în picioare și tocmai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
oricui primește o astfel de veste-bombă. Momentan, însă, Julia nu era nici furioasă și nu era nici măcar tristă. Se simțea doar complet amorțită. — Când? — Păi... Bărbatul părea speriat, de parcă s-ar fi așteptat ca Julia să explodeze și să se repeadă la gâtul lui în orice secundă. — Îți aduci aminte călătoria de afaceri de la New York? —D-daaaa, a răspuns lent Julia, încruntându-se puțin. Să nu-mi spui că totul a fost o minciună și că ți-ai petrecut toată săptămâna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întâmplă? Unde sunteți toți? Nu primi nici un răspuns. Insistă, dar cu același rezultat, și se sperie cu-adevărat. — M-au părăsit, se gândi imediat. Au plecat și m-au lăsat închis aici, să mor de foame și de sete... Se repezi la ușă și se miră că era întredeschisă. Ieși în curte, îl orbi un soare ucigaș reflectat de zidurile albe, văruite de mii de ori de niște soldați care n-aveau nici o altă obligație, de-a lungul zilelor și anilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tale. Am venit pentru că, în asemenea momente, un bărbat are nevoie de cineva... Ți-ar plăcea să-mi vorbești de ea? Dădu din cap. — E așa de tânără! suspină. Ușa se deschise dintr-o dată și sergentul Malik-el-Haideri sări din pat, repezindu-se să-și ia pistolul de pe masă, dar se opri când zări silueta locotenentului Razman profilându-se în lumina orbitoare de afară. Pe jumătate gol cum se afla, făcu un efort să-și mențină aerul marțial, luă poziție de drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ăla în clisa de cremă de ciocolată amestecată cu cioburi, abia ridicându-se de cât era de beat ca să-l înjure pe Velicu, și că la ce mai veniși, dobitocule, cu ea aici dacă n-o lași să danseze, și repezindu-se să-i sară-n gât sau să-l lovească și împiedicându-se numaidecât, ca să cadă iar cu nasu-n cremă și-n cioburi, și iar se ridică și ai fi zis că vrea s-o ia din nou pe Mirela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cocoș și drac împielițat, se făcuse de ger și mai stacojie decât era de felul ei. Era vânăt și încruntat, cum ea îl știa când n-ar mai fi avut mult până să-și iasă din fire și s-o repeadă, așa încât se pomeni nehotărâtă pentru câteva clipe, să-i spună sau să nu-i spună, după care își dădu drumul aproape fără voia ei: e gravidă, trebuie să nască peste mai puțin de o lună. A venit doar ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
te taie pân’ la urmă. Datoria-i datorie. Mărgărit dă din cap în ritmul intonației sobolului bătrân, subliniindu-i parcă frazele. — Așa-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și Adrian pe lângă matale. — Așa e! se repede Rafael să confirme, deși nu știe nimic de afacerile lui Mărgărit cu cei doi. Îi sunteți datori! Răzvănel îi amintește lui taică-său: — Ați dat în el, bă, îi sunteți datori pentru alea două palme. Tu și Adrian. Io unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o scândură, Baby mă făcea să mă simt precum un pitic cu exces de hormoni feminini, atunci când stăteam lângă ea, experiență pe care căutam, desigur, s-o evit ori de câte ori puteam. Acum, Însă, nu aveam cum să mă fofilez. S-a repezit asupra mea ca o pasăre de pradă În picaj, nasul ei acvilin nefăcând decât să sublinieze asemănarea, și ciupi aerul chiar deasupra fiecăruia dintre obrajii mei. Dacă vă vine vreodată chef să aflați care mai e ultimul răcnet În materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dezactiva alarma, folosind apoi ieșirea de incendiu fără să treacă prin fața recepției. — Rahat, spuse Lou pe un ton grav și uitând-se fix la mine. * * * Când am revenit pe hol, Lesley nu mai era la biroul ei, așa că m-am repezit să răsfoiesc și eu revista Hello! Tocmai ajunsesem la turul făcut de Prințesa Diana prin Japonia (vizită la mormintele soldaților, un costum bleu oribil, cu fustă scurtă și pălărie asortată), când a apărut și ea de la toaletă. Am mârâit, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mă Înțelege. N-o să existe nici o ripostă. Haide. Foarte sigur de sine, el se aplecă să-mi sărute ceafa. — Relaxează-te... M-am eliberat și am Întors capul ca să-l privesc drept În față. — Fii mai modest, Derek, l-am repezit eu. O dată a fost destul. Nu ești genul meu, nu-mi plac bărbații manierați, OK? Îmi plac tipii mai neciopliți. Și oi fi tu plin de mușchi, dar tot nu te Încadrezi În profil. În viața mea nu-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
voluntară. Se hotărî să salveze unul singur, o autobiografie din care trebuia să citeze câteva fragmente În propria-i lucrare. Găsi și o cronică a Alamutului, recentă și aparent bine documentată, care relata În detaliu istoria Mântuitorului. Pe aceea se repezi să o Înșface, pentru că respectivul episod era cu totul necunoscut În afara comunităților ismailite. Știa oare istoricul de existența Manuscrisului de la Samarkand? Se pare că nu. L-ar fi căutat, dacă ar fi auzit vorbindu-se de el, și, după ce l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
s-o știu. Cum În jurul lui se zăreau câteva mutre neîncrezătoare, se hotărî să fie chemat bancherul, iar Shuster le ceru membrilor Cabinetului să rămână pe loc. De Îndată ce se aduse la cunoștință faptul că omul venise, ministrul de Război se repezi În Întâmpinarea lui. După un schimb de șușoteli, Emirul Suprem se Întoarse către colegii săi, cu un zâmbet nevinovat: — Blestematul de bancher nu-mi Înțelesese ordinele, n-a plătit Încă trupele. Era o neînțelegere! Incidentul a fost Închis În acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În filme, când se întâmplă așa ceva, pe femei le cheamă Maria și pe bărbați Giuseppe. Dacă au mașini scumpe, îi cheamă altfel, mai distins. Bărbatul spune „aspetta”, azvârle mucul de țigară pe jos, îl strivește cu vârful pantofului și se repede să ia în brațe femeia. Ea se ridică pe vârfuri, întoarce capul spre umăr și îl lasă să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt grele, ele fac femeilor capul greu. Sărutările de la despărțire cântăresc cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
de a trebuit să oprim și să aerisim jumătate de oră.” „Ba tâmpiții de romani sunt de vină”, l-a contrazis Nando, „ei nu pot merge la țară decât toți odată, buluc.” S-au descărcat bagajele și fiecare s-a repezit să pună mâna pe ce-i trebuia. Tinerii pe mingi, rachete și plasă, tații și bunicii pe bilele de boccia și pe aparatul de radio, ca să asculte transmisia meciului din campionatul de fotbal, iar mamele și bunicile pe umbrelele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea în bucătărie, însă ele au bănuit ceva și au venit repede înapoi, tocmai când tata aproape că izbutise să-i înduioșeze pe cei doi bărbați. Ei se învoiseră să semneze caracterizarea propusă de tata, dar scorpiile s-au și repezit să dea cu gura, zicând că bărbații nu pot nicidecum să semneze, pentru că și-ar asuma un mare risc la urma urmei, familia noastră nu era chiar atât de neprihănită cum fusese înfățișată în scrisoare. Eram chiaburi, deci dușmani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
stăteam unul lângă altul, cu fața îndreptată către ieșirea din aeroport. După ieșire, venea America. Iar când vine America, există întotdeauna speranță, așa se zice. Eu însă nu prea aveam încredere și tata avea palmele umede. Domnul Sanowsky s-a repezit spre noi ca spre o sticlă cu whisky. Așa a spus tata. A înșfăcat mâna tatei, cuprinzând-o între mâinile lui late ca niște lopeți, apoi a scuturat-o cu toată puterea. Eu am primit niște lovituri amicale pe creștet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dorise tata mereu, să ajungem la capitaliști. Tata fura de trei săptămâni, seară de seară, iar noi trăiam din ce aducea el acasă. Ne-a povestit că spăla vasele dinadins mai încet, iar când luminile se stingeau în bucătărie, se repezea în camera frigorifică și își burdușea paltonul cu bunătăți. Cârnați, brânză, dulciuri, sticle cu lapte, sticle cu vin, iaurt cu zmeură pentru mine, bere pentru Ion, pâine, salam, unt, zahăr, cartofi și orice alte comenzi ale doamnei Sanowsky. Când tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un drept personal. O știți la fel de bine ca mine.” Toți tăceau și mestecau ciocolată. „Da, legume, asta suntem cu toții”, s-a trezit vorbind unchiul. „Ține-ți gura, tu, tu... legumă. Ce știi tu, habar n-ai de nimic”, l-a repezit îndată mătușa. „Știu că, dacă ai fi o legumă, te-aș zdrobi cu cea mai mare plăcere, femeie, aș scoate zeama din tine.” „Tu vrei să scoți zeama din mine? Tu, păcătosule? Uită-te bine cum ai ajuns. Abia mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
alte părți domnea frica, la noi era pace. La fel ca și astăzi.” Așa de frumos vorbise, că ne-ar fi plăcut s-o aplaudăm. Duma a ridicat mâna și, încă înainte ca profesoara să-i dea cuvântul, s-a repezit să spună: „Tata zice că și astăzi am avea nevoie de Țepeș. El ar ști ce e de făcut cu toți hoții din țară.” În încăpere s-a auzit zumzetul muștelor. Doamna a vrut să spună ceva, dar s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tot timpul de sfaturile ei, iar atunci el zice, bine, dacă îți dorești atât de mult o să facem această călătorie. A doua zi dimineață îmi înfrâng vechiul inamic, ceasul deșteptător, îi închid gura înainte de a începe să sune și mă reped în camera lui Noga să o trezesc, dar patul gol îmi amintește faptul că lipsește, rămân în picioare lângă el înfricoșată, camera goală se transformă deodată într-o cameră a amintirilor, fotografiile de pe pereți capătă deodată o nouă semnificație. Iat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]