3,846 matches
-
știute. Unde e Ted? — Ted a părăsit sfera și s-a dus În cabina de pilotaj. — Ted s-a Întors, anunță Ted, cu un zâmbet larg. Și are ceva noutăți. — Și noi avem, spuse Beth. — Ale voastre mai pot aștepta, replică Ted. — Dar... — ... Știu care era destinația acestei nave, spuse Ted surescitat. Am studiat rezumatul datelor de zbor și câmpurile stelare și am aflat unde se află gaura neagră. — Ted, Îl Întrerupse Beth. Sfera s-a deschis! — Da? Când? — Acum câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Păi, nici nu ne-am omorât cu firea, spuse el. Erau multe de discutat la acea conferință. Și apoi, nu te-am avut pe tine acolo, Harry. — De fapt, n-ai vrut decât să faci o excursie gratuită până la Roma, replică Harry. Beth spuse: — Mi se pare mie sau marcajul de pe ușă s-a modificat? Norman se uită la el. La prima vedere, șanțurile adânci păreau aceleași, dar probabil că modelul era diferit. Dacă era așa, schimbarea era subtilă. — Am putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar nu tocmai neobișnuită, replică Beth. În comparație cu uscatul, marea are o fecunditate foarte mare. În fond, marea este locul de origine al vieții, locul unde a apărut prima dată competiția dintre animale. O reacție la această competiție este producerea unui număr uriaș de progenituri. Multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Da, o groază de calmari, spuse Levy. Am să gătesc câțiva pentru cină. — Mai sunt Încă aici? Întrebă Harry. — Nu, acum au plecat. Harry se relaxa, iar umerii Îi căzură. — E ceva În neregulă, Harry? Îl Întrebă Norman. — Urăsc calmarii, replică Harry. Nu pot să-i suport. — Nici eu nu mă-nnebunesc după gustul lor, spuse Ted. — Oribil, spuse Harry, dând din cap. Continuă să-și mănânce omleta. Tensiunea crescuse. Deodată, Tina strigă din Cilindrul D: — Au apărut din nou! Numerele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care cânta Toccata și Fuga În re minor. — Grozav, nu știam că avem muzică aici, spuse Ted. Edmunds se Întorsese la masă: — Ted, avem o Întreagă bandotecă. — Nu mi se pare potrivit pentru cină, zise Barnes. — Ba mie-mi place, replică Ted. Acum să fi avut și salată de alge! Parcă asta mânca În film căpitanul Nemo? — N-ar fi mai bine ceva mai ușor? sugeră Barnes. — Mai ușor decât algele? — Mai ușor decât Bach. — Cum se numea submarinul? Întrebă Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ar fi soluția unui rebus pentru copii. Chiar așa arată. — Poate că ai greșit traducerea, zise Barnes. Cu siguranță că nu, spuse Harry. — Atunci extraterestrul ăsta e cam stupid, fu de părere Barnes. — Tare mă Îndoiesc că e așa cum spui, replică Ted. — Ai și motive să te Îndoiești, zise Barnes. Un extraterestru stupid ți-ar dinamita toată teoria. Dar merită să fie luată În calcul și posibilitatea existenței unor extratereștri tâmpiți. — Mă Îndoiesc, spuse Ted, că cineva care comandă o tehnologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de-a face cu o inteligență superioară, nu-i așa? — În general, oamenii care nu sunt atenți la propriile emoții tind să creadă că aceste emoții sunt lipsite de importanță. — Insinuezi că eu n-aș fi atent la emoțiile mele? replică Ted. — Dacă crezi că emoțiile nu sunt importante, nu, nu ești atent. — N-ați putea lăsa controversa asta pentru mai târziu? interveni Barnes. — „Orice lucru e... numai după cum Îl face Închipuirea noastră“, cită Ted. — De ce nu spui de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
conferință științifică. Nu e nici satul de vacanță subacvatic, unde să puteți face ce vă trece prin cap. Este o operațiune militară și trebuie să vă conformați regulamentelor militare. E clar? Asta e o operațiune militară? Întrebă Ted. — Acum este, replică Barnes. — Un moment. Așa a fost tot timpul? — Acum este. — N-ai răspuns la Întrebare. Pentru că dacă este o operațiune militară, cred c-ar trebui s-o știm și noi. Eu personal nu vreau să fiu implicat Într-o... — ...Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
s-a Întâmplat cu mult timp În urmă, nu-i așa? — Chiar la asta mă gândeam și eu, spuse Norman. — Asta Înseamnă că ne trăim viața la intensitate maximă? — Eu cred că Înseamnă că ne aflăm În primejdie de moarte, replică Norman. De ce te interesează așa de mult banda asta? — Pentru că n-am altceva mai bun de făcut și dacă nu mi-aș găsi o ocupație aș Începe să țip și să fac scene. Deja m-ai văzut Într-o asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
aici. — Da, domnule. Marinarul plecă. Norman se ridică și strigă: — luhuuu! Suntem salvați! — Cel puțin, n-a fost o iluzie, spuse Norman, privind țintă ecranul. lată-l pe monitor, În carne și oase. — Da, așa este. Dar unde a dispărut? replică Beth. Timp de o oră scotociseră prin tot habitatul: nici urmă de marinar. Nici un semnal de la vreun submarin de afară sau de la vreo navă de suprafață. Balonul trimis sus Înregistrase un vânt de optzeci de noduri și valuri de nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
noi trei. — Tu, eu și Harry? Exact: tu, eu și Harry. Harry dormea liniștit pe podea, Între cușete. Norman se aplecă, Îi ridică o pleoapă, Îi lumină pupila. Irisul se contractă. Ăsta nu poate fi raiul, spuse Harry. — De ce nu? replică Norman. Îi lumină și cealaltă pupilă: și aceea se contractă. Pentru că ești aici. Psihologii nu au voie să intre În rai. Zâmbi fără vlagă. — Poți să-ți miști degetele de la picioare? Mâinile? — Pot să-mi mișc orice. Am urcat aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
UMBRA Beth se ridică din patul ei din laborator și privi mesajul pe care i-l dăduse Norman. — Oh, Doamne Dumnezeule! Își dădu la o parte șuvițele de păr negru de pe față. — Cum e posibil? spuse ea. — Totul se potrivește, replică Norman. Ia gândește-te: Când au Început să apară mesajele? După ce a ieșit Harry din sferă. Când au apărut prima dată calmarul și celelalte animale? După ce a ieșit Harry din sferă. — Bine, dar... — ... la Început au fost calmari mici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
indiferent dacă și le recunoaște sau nu, acestea există. Astfel că „umbra“ Îi Îndreptățește temerile, creând lucruri care-i dovedesc că acestea sunt justificate. — Vasăzică, acest calmar există ca să-i justifice frica? — Da, ceva de genul ăsta. — Nu știu ce să zic, replică Beth. Se lăsă pe coate, ridicându-și capul; lumina Îi cădea pe pomeții obrajilor. Arăta ca un manechin: elegantă, frumoasă și puternică. — Eu sunt zoolog, Norman. Vreau să pipăi lucrurile, să le ating cu mâinile mele și să mă conving
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zi petrecută aici, devine mai frumoasă. — Și eu am remarcat asta, spuse Norman cu un zâmbet. — Cred și eu c-ai observat. O femeie Îndrăgostită. Norocosule! Harry se Întoarse către Beth: — De ce te holbezi așa la mine? — Nu mă holbez, replică Beth. — Și tu la fel. — Harry, nu mă holbez, se apără Norman. Cred că pot să-mi dau seama când cineva se holbează la mine, ce Dumnezeu! — Harry... — ... Vreau să știu ce-aveți de vă uitați la mine În felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mi-ar displăcea să-l omor, spuse Beth. — Și mie. De fapt, nici n-aș ști de unde să Încep. Poate că nici nu trebuie să-l omorâm, spuse Norman. — Poate că nu trebuie să-l omorâm până când nu Începe ceva, replică Beth, clătinând din cap. La naiba, Norman, pe cine păcălim? Habitatul ăsta nu mai rezistă la un alt atac. Trebuie să-l ucidem. Numai că nu vreau ca eu să fiu făptașul. — Nici eu, zise Norman. Am putea să folosim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu reușește să-l manipuleze? Tu, Norman. Numai tu. — Nu se poate, spuse Norman. Mintea i se Învârtea. Se căzni să găsească o contradicție și reuși: Nu se poate să fiu eu - pentru că nu am pătruns În sferă. — Ba da, replică Beth. Numai că nu-ți mai amintești! Se simți lovit, izbit fără Încetare. Nu reușea să-și regăsească echilibrul, iar loviturile continuau să curgă. Așa cum nu-ți amintești că te-am rugat să cauți codurile pentru lansarea baloanelor, spunea Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
multe ori și probabil că ar putea să o reconstituie, derulând-o În minte. Cum fusese? Își reaminti scena: Beth și Tina mâncând câte o felie de prăjitură. Apoi Tina spusese ceva despre depozitarea benzilor În submarin. Iar Beth Îi replicase ceva. Pe urmă Tina ieșise din cadru, dar spusese: „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“, iar Beth Îi răspunsese: „Poate. Nu știu“. Moment În care sfera se deschisese. De ce? „Crezi că vor deschide vreodată sfera?“ Întrebase Tina. Răspunzând la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o sută optzeci și trei... Priviră În josul submarinului. Undeva, departe, abia se mai distingeau luminile habitatului, ca niște vârfuri de ace. Beth tuși. — Deja e prea târziu, spuse Harry. Am știut de la Început că n-o să reușim, — Ba o să reușim, replică Norman. — Zece secunde, anunță Harry. Nouă... opt... Ține-te bine! Norman o trase pe Beth la pieptul său În momentul În care explozia zgâlțâi submarinul, răsucindu-l ca pe o jucărie, săltându-l cu botul În sus, Îndreptându-l apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de proporții, costisitoare; șase oameni au murit și două habitate au fost distruse. Vor dori să afle răspunsuri și vor continua să ne Întrebe până când le vor obține. Am putea refuza să vorbim, spuse Beth. — Asta n-are nici o importanță, replică Harry. Nu uita că Marina deține toate benzile. — Exact, benzile! exclamă Norman. Uitase de benzile pe care le aduseseră la suprafață cu submarinul. Zeci de benzi care Înregistraseră tot ce se Întâmplase În habitat În timpul petrecut de ei sub apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Întocmai, spuse Harry. — Pentru că realmente sfera constituie o oglindă pentru noi. — Și fiindcă am ajuns aici, spuse Harry, mai există și o altă posibilitate. S-ar putea să nu fie câtuși de puțin extraterestră și să fie construită de oameni. Replica Îl găsi pe Norman complet nepregătit. Harry explică: — Să considerăm o astronavă din propriul nostru viitor care traversează o gaură neagră, pătrunzând Într-un alt univers sau Într-o altă zonă a universului nostru. Nu ne putem imagina ce consecințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știu, murmură Harry, clătinând din cap. Dacă ne hotărâm să uităm sfera... Atunci aceasta va dispărea, spuse Norman. Beth privea țintă masa. — Era bine dacă puteam cere părerea altcuiva, spuse ea În cele din urmă. Nu avem cui cere părerea, replică Norman. — Dar putem oare uita cu adevărat? spuse Beth. Vom reuși? Urmă o pauză lungă. — Da, spuse Harry, Într-un târziu. Fără doar și poate. Și cred că deja avem dovada că vom uita. Asta rezolvă o problemă logică ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Și dacă uităm... Și vom uita, spuse Norman cu hotărâre. — Să știi că are dreptate, spuse Harry. Dacă uităm, cum ne vom descurca cu toate amănuntele care ne vor da de gol? — După părerea mea, asta nu e o problemă, replică Norman. Așa cum am văzut, subconștientul are puteri creatoare formidabile. De amănunte se va ocupa subconștientul. Este ca atunci când te Îmbraci dimineața. Nu te gândești neapărat la fiecare detaliu, curea, ciorapi și celelalte. Noi luăm doar decizia generală În privința felului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
puterea de a face ca lucrurile să se Întâmple numai prin forța gândurilor? Amândoi Încuviințară din cap. Brusc, Beth deveni agitată, foindu-se În scaun. — Dar cum vom proceda exact? — Pur și simplu Închide ochii și poruncește-ți să uiți, replică Norman. Beth spuse: — Și totuși, sunteți siguri că trebuie s-o facem? Sunteți cu adevărat siguri? Era la fel de agitată, mișcându-se cu nervozitate. — Da, Beth. Trebuie să... renunți la putere. — Atunci va trebui s-o facem Împreună, spuse ea. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Bărbații tineri cîntă și mîngîie femei. Alături, lîngă mine Netzahalcoyotl recită: „-Ni-e soarta veșnicia beznei/și doar o scurtă clipă lumina 3.” Numai durerea îți dezvăluie strălucirea clipei de sănătate, temeinicia vieții ca grînă. „-Ai înnebunit la abatoare, acolo”-îmi replică Doctorul și mă miră că tocmai el vorbește așa, ca o domnișoară oripilată de un cuvînt grețos. „-Te-a drogat mirosul de sînge și acum visezi crezîndu-te supraom.” Cum poate vorbi așa? „-Moartea ne sperie prin urîțenia agoniei și mirosul descompunerii
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
inutilității răului și a propriei vanități ai perfectă dreptate.” Și eu rîd gesticulînd fericit de jocul gîndurilor: „-Scăparea e să poți iubi. Exact ce eu nu mai pot. Aici sînt iremediabil pierdut.” Celălalt mă privește încruntat pe sub ochelari și-mi replică: „-Ar fi o nenorocire ca delirul pe care impotența asta ți l-a dezvoltat să fie realitatea. Caută, totuși, să iubești. E ultima ta șansă. Să vrei s-o faci. Cîntecul tău de lebădă. Iubești, poate, total, abia în moarte
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]