5,495 matches
-
e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși, asemeni lui Raymond Aron (evreu ateu și după Auschwitz), Bloom s-a plasat ideologic și politic în continuarea marii gândiri liberale continentale, pe care aș defini-o cel mai bine situând-o în jurul lui (înainte, în timpul și după
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
în Ravelstein cu minime schimbări, dar într-un montaj care-i răstoarnă sensul. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații nefondate, precum și tonul general de dispreț, condamnare și calomnie. În opinia mea, e destul de rău că Eliade a avut rătăciri legionare juvenile, e poate și mai rău că nu s-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
generos, poate ușor ridicol; esticul genial, care putea în fond avea unele bizarerii, chiar unele idei suspecte. Dosarul politic al lui Eliade rămâne deschis, încă mai așteaptă judecata dreaptă a posterității. Toate acestea fiind spuse, mă întorc la ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow: diabolizarea lui Eliade. „Grielescu”, aflăm când de la „Abe”, când de la „Chick”, a fost „nazist”, „fascist”, „hitlerist”, a fost cineva (nu e clar ce anume) la Lisabona, tocmai sub Salazar - acest din urmă detaliu nu înseamnă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
istorismul (Historismus), reprezintă, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, tentative ceva mai apropiate de soluția liberală - sau, oricum, nu i se opun -, căutând modalități de reinstituire a rădăcinilor comunitare printr-o privire îndreptată înainte, nu îndărăt (cum li s-a reproșat). Victoria liberalismului „la orașe și sate”, nesigură și incompletă chiar la începutul secolului XXI, a rămas puțin plauzibilă până la jumătatea secolului precedent: organicismele radicale de dreapta (corporatismele, autoritarismele, populismele, fascismele și nazismul), ca și mesianismul de stânga (leninism-stalinismul), precum și derapajele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
legături și raporturi mult mai complexe; faptul că poziția socială e încă puternic legată de atribute fizice marcate valoric dă o notă foarte proastă democrației americane. Tot printre contradicțiile și ambiguitățile lui Etzioni, pe lângă cele de mai sus și cele reproșate virulent de liberalii americani, asupra cărora nu mai revin, se numără și partizanatul său politic, uneori exprimat fără ocol22. Ca orice alt autor, Etzioni nu este responsabil pentru citarea sa de către mai mulți politicieni, de la Bill Clinton și vicepreședintele său
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
regulă retrospective și adesea tardive, sunt până la urmă ineficiente, nu doar partizane și parțiale: pentru a fi critic în mod veritabil, prima operație intelectuală este reconstruirea empatică a poziției și contextelor „obiectului”. Vorbind despre studenții americani, Bloom are multe de reproșat. Nu neapărat studenților înșiși, pe care-i învăluie cu o generozitate pedagogică uneori de-a dreptul tandră (malițioșii au explicat asta prin atracția fizică pe care o simțea profesorul pentru efebii Lumii Noi). Bloom deplânge în stilul unui moralist clasic
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tren militar oprit, undeva, În ploaie, În care soldații Își bolesc sufletele, gândind la moartea fără noimă ce-i așteaptă; farsa unei parăzi războinice În curtea cazărmii. Și el are de lămurit ceva cu tovarășii săi de breaslă cărora le reproșează prea Îndelungile «așteptări pe peroanele unei imaginare gări unde nu mai sosea nici un prieten, nici o scrisoare». Comparând materialul pe care ni-l oferă cei trei poeți putem observa un fenomen Îmbucurător. A fost o fază În dezvoltarea liricii noastre tinere
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
zvonuri să semene neîncredere În tehnică. (Ă). Pentru că Petru Dumitriu este un scriitor care urmărește să realizeze un tablou complet, o «cronică», cum bine s-a spus, a satelor noastre, ne găsim, justificați, din acest punct de vedere, să-i reproșăm unele omisiuni, care provin din caracterul incomplet al prezentării faptelor. Astfel, legătura tractoriștilor cu oamenii din sat este insuficient prezentată. Și legătura cu localnicii lipsește. Nu este de Închipuit că o echipă de tractoriști pornește să are ogoarele fără să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
interpreți Înflăcărați ai maselor populare”. Eugen LUCA51: „În ultimul număr al revistei Viața românească s-a publicat sub semnătura lui Radu Petrescu o recenzie a antologiei poetice Luptăm pentru pace. Recenzentul de care ne ocupăm nu se mulțumește numai să reproșeze noii noastre poezii că e «combativă și mobilizatorică cu excese», ci se străduiește să demonstreze că poezia noastră de astăzi Își trage seva din putregaiul poemisticismului lui Blaga, din ermetismul lui Barbu sau din «mucigaiurile, bubele și noroaiele» lui Arghezi
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
luptei popoarelor Împotriva ațâțătorilor și organizatorilor unor noi războaie, Împotriva imperialiștilor anglo-americani, prin participarea activă a poeților la această luptă. De aceea poezia noastră «e combativă și mobilizatorică cu excese» spre marea deziluzie a d-lui Petrescu. Că R. Petrescu reproșează poeziei noastre faptul că e combativă și mobilizatoare, nu ne miră deloc. D-sa, de altfel, se situează pe o poziție de defensivă În fața dușmanului de clasă, a dușmanilor păcii. «Pacea» - spunea el - «este un lucru concret, exprimat În triumful
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
electorale, poeții noștri au făcut să se perinde prin fața noastră o oaste Întreagă de bătrâni, fie pentru a ne spune cum au fost alegerile altădată, fie pentru a vota. În aceasta nu ar fi nimic rău. Nu vârsta Înaintată o reproșăm personajelor, ci o anumită comportare bătrânească, o anumită lâncezeală, lipsă de vigoare, un anumit aer de resemnare și o sfătoșenie răsuflată, toate aceste Însușiri aparținând blajinilor, și săracilor cu duhul țărani semănătoriști. Adeseori, voind să-și „umanizeze” eroii, ca să nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fi exemplare, sunt mai mult decât hilare, ba chiar plicticoase, prin proliferarea fără precedent a șablonului, a locului comun, a Îndrumătorului crâncen, Întunecat, veșnic vigilent ori dimpotrivă a veșnicului vesel-aed, și-apoi lucrurile se cam știu - mi-ar putea reproșa vreun urmaș al acelui Îndrumător sau rapsod care, nițel mai bemolizat vreme de vreo 30 de ani, a ținut aceleași hățuri În cultură ori Învățământ, le mai ține Încă și mai are șanse vreo zece ani. Îi spun aceluia și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu pasiune paginile unei cărți, subliniind și propagând ceea ce este valoros, explicând și combătând neajunsurile, ci un judecător sever care aruncă asupra recentului volum al lui Baconsky, de pildă, imputarea că poetul nu scrie satire antiimperialiste, iar Luciei Demetrius Îi reproșează că, În Vadul nou, nu scrie despre Întreceri. El judecă operele nu În legătură cu felul și gradul În care slujesc lupta poporului muncitor, ci cu Îndeplinirea anumitor „condiții” mai mult sau mai puțin „eterne” ale artei. Un exemplu e articolul Cunoașterea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Philosophy, Prometheus Books, New York, Amherst, 2000, îndeosebi p. 213 și p. 148. 12. Vezi Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 8. Iată și răspunsul dat de Kant, îmtr-o notă de subsol a „Prefeței” sale la Crp, unui recenzent care îi reproșa că „nu a stabilit un principiu nou de moralitate, ci numai o nouă formulă”: „Dar cine ar voi să introducă un nou principiu al oricărei moralități și oarecum s-o descopere el cel dintâi? La fel ca și cum înaintea lui lumea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
doua îndatoriri trebuie să i se dea prioritate. (Vezi Op. cit., p. 177.) 28. Încercarea lui Hofmeister de a face față unor asemenea întâmpinări susținând că dacă Constant a înțeles greșit punctul de vedere al lui Kant asta i se poate reproșa chiar lui Kant, care ar fi omis să precizeze că deși folosește aceleași cuvinte ca și Constant - minciună, veracitate - el le acordă semnificații diferite (Op. cit., p.367), nu mi se par convingătoare. 29. Vezi J. Vuillemin, „Kant and Benjamin Constant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în locul baronului von Zedlitz, protectorul lui Kant. Iritat de ceea ce a auzit despre noua scriere a lui Kant, regele i-a cerut ministrului său să intervină. În octombrie 1794, a fost promulgată o ordonanță de Cabinet în care i se reproșa filosofului lipsa de respect pentru religia statului și i se cerea în mod imperativ să renunțe la a se mai pronunța în public și în scris în această materie. Demersul ministrului constituia, fără îndoială, o gravă ofensă adusă lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
este o conștiință individuală. Marea problemă pentru noi este să înțelegem știința pe baza conștiinței din urmă, conștiința individuală, iar nu pe baza conștiinței în genere.”64 Contestând în principiu legitimitatea unei abordări transcendentale a explicației posibilității științei, Motru îi reproșează lui Kant renunțarea la cercetarea științifică a originii și evoluției conștiinței. Aceasta este o afirmație surprinzătoare deoarece, așa cum se știe, Kant a distins în mod programatic problemele filosofiei transcendentale de cele ale științei empirice. Renunțarea la cercetarea „originii și evoluției
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în a scrie niște scene „și apoi a încerca să le bage în poveste” (Wolfe, 1985, p. 57). Dimpotrivă. E suficient să-i parcurgi cărțile pentru a admira perfecta muzicalitate a construcției și inegalabila artă a potrivirii cuvintelor. A-i reproșa lucruri care nu țin de intențiile sale înseamnă a te deda la inutile răfuieli cu un scriitor care a contribuit la „democratizarea” genurilor literare mai mult decât au făcut-o mii de practicieni ai rigorii științifice, a căror morgă era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și în cazul Poodle Springs. Ar fi greu de susținut că pentru un scriitor obișnuit să încaseze cecuri cu multe cifre admirația pură ar fi putut fi declanșatorul unei proze de o asemenea întindere. Nu cred că i se poate reproșa lui Marlowe, așa cum apare el în paginile lui Robert B. Parker, că ar fi urmat un tratament geriatric - după cum susțin detractorii romanului. E drept că încercările de a-l „moderniza”, printr-un efort deloc ascuns de sincronizare epică și etică
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înșiră și alte metode de tortură folosite la Suceava: șocurile electrice până la leșin, înfigerea acelor sub unghii și bătaia cu creionul la testicule 5. În noiembrie 1948, Cobîlaș a intrat în conflict cu Bogdanovici din cauza inițiativelor ultimului. El i-a reproșat acestuia că este incorect și necinstit față de camarazii săi și față de regim, iar după această dispută nu și-au mai vorbit deloc 1. Tot în această perioadă, Bogdanovici și acoliții săi au început să intoneze cântece comuniste prin celule, ceea ce
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
aflate și ele în necunoștință de cauză. În plus, colonelul Nemeș fusese înlocuit de la conducerea Biroului de Inspecții, astfel că Pătrășcanu nu a mai avut ocazia să îl denunțe pe Livezeanu. Abia prin 10 octombrie 1950, când Șleam i-a reproșat lui Pătrășcanu că nu s-au ținut de cuvânt, acesta a realizat că Munteanu mințise când a spus că au acordul pentru aplicarea bătăilor. Munteanu, de altfel, s-a eliberat din închisoare pe 22 sau 23 octombrie 1950, la scurt
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
față de momentul în care i-a fost adresată întrebarea de către anchetator, motivând că nu și-ar fi amintit, ceea ce pare puțin probabil. În schimb, a încercat să se sinucidă pe 31 ianuarie 1954. Cu un cinism extrem, anchetatorul i-a reproșat că nu a așteptat terminarea anchetei pentru a-și lua viața: C.J.: Prin încercarea mea de a mă sinucide eu nu am căutat să ascund faptele mele și nici pe ale altor elemente împreună cu care am activat, și această încercare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
studenți din lotul Pitești (sosiți cu transferul din august), care au fost torturați și ei. Livinschi și Pușcașu i-au cerut lui Maxim să le vorbească celor din cameră pentru a-i demoraliza, dar acesta a refuzat și le-a reproșat celor doi că sunt victimele propriei păreri despre sine și că vor fi uciși de către cei care îi folosesc. Enervați, l-au supus unei noi runde de schingiuiri. Puterea pe care și-o arogau agresorii s-a vădit și atunci când
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de ani: S-a căsătorit imediat după terminarea liceului. S-a atașat foarte mult de familia socrilor, pe care îi consideră ca adevărați părinți (de fapt, și-a cunoscut viitorul soț prin intermediul mamei acestuia). Familia și soțul nu i-au reproșat niciodată că a fost la casa de copii. Cel mai mult a afectat-o moartea socrului. ● M.C., f., 32 de ani : Locuiește la părinții soțului. La început a avut o legătură de pe urma căreia a rămas însărcinată. Abia după 4 ani
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
cu „putrezii capitaliști”, denaturând foarte grav textul poemului. O modernizare excesivă a textului a cunoscut, de pildă, o ediție din corespondența lui Al. Papiu Ilarian realizată de Iosif Pervain și Ioan Chindriș, ediție căreia reputatul lingvist Liviu Onu (1995) Îi reproșa faptul că nu ne oferă posibilitatea să cunoaștem direct și să putem deci studia ortografia emitenților scrisorilor. Editorii au actualizat ortografia, fără să ne ofere o analiză detaliată a ei În nota asupra ediției sau Într-un studiu introductiv (p.
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]