4,965 matches
-
cu poezia și metafizica. "Oamenii întâi cântă, apoi scriu. Cei dintâi istorici au fost poeți", spunea Bălcescu, în spirit romantic, pe când Kogălniceanu recomanda insistent ascultătorilor săi poema lui Homer ca pe o istorie. Fiindcă "ce este Iliada, se întreba el retoric, decât o istorie în versuri, cea mai veche și cea mai frumoasă din toate?" Tânărul dascăl de la Academia Mihăileană se gândea, firește, la funcția formativă și incitantă a scrisului istoric. "Cele mai înalte izbânzi, cele mai slăvite fapte nu vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cu timpul? "Oricare ar fi răspunsul spune Sontag ceea ce a lăsat "făcut" deja Nietzsche are consecințe de netăgăduit pentru Cioran. Acesta trebuie să ajusteze șuruburile, să facă mai puternic impactul ideilor enunțate. Să-l facă și mai dureros. Și mai retoric."47 De altfel, spune criticul, e tipic pentru Cioran să înceapă un eseu exact de unde îl termină alt gânditor, să înceapă cu concluzia și să continue de acolo. Cioran nu are nevoie să convingă, pentru că el se adresează unor cititori
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, că ea este în totalitate o greșeală, celebra fărădelege făptuita de om înfățișându-se că versiunea minoră a unei fărădelegi cu mult mai grave. De ce altceva suntem vinovați, daca nu de a fi urmat exemplul Creatorului? se întreabă el, retoric. Exegeții au intuit în Cioran un spirit religios de o originalitate aparte, văzând în negația să, de fapt, o credință. El nu crede în nici o morală care îl poate transforma pe om în acea ființă perfectă din ecuația Creatorului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
spunem că minte. Nu e nimic, Emil Cioran, tu minți. Dar poți să minți înainte. Eu te cred"58. Cioran judeca lumea și pe om inclusiv pe el însuși cu arma specifică revoltei luciferice, încât un cronicar francez se întreba retoric: "Est-il Cioran le diable?" Irina Eliade 59 spune despre André Malraux că "în viață acestui om insolitul se ivește mereu, ca un fulger pe un cer ce nu părea să fie acoperit de nori, în cotidian". În viața lui Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
România, "caz tipic de cultură minoră", "țară fără nici un trecut", căci "ce viziune în trecutul nostru ne-a exagerat rolul în lume?", care nu a făcut decât să apere și să păstreze latinitatea, dar "se cheamă acesta destin?", se întreabă, retoric, Cioran, pentru că știe răspunsul: "Națiunile mari au spintecat istoria în pornirea lor de a se afirma. După flăcările lor rămâne o dara de foc în lume, căci o cultură mare seamănă unei ofensive cosmice. Dar ce rămâne din defensivă unei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și tristețile ar întuneca izvorul luminos al ființei mele, deplasat în cine știe ce colțuri ale existenței mele. Prin orice pot cădea, numai printr-o mare iubire, nu."64 Însă, ca și cum s-ar fi "entuziasmat" nepermis de mult, Cioran se întreabă imediat, retoric: "Dar cine poate avea o iubire atât de mare?"65. Cioran spune că iubirea are atâtea fete, devieri și forme, că e greu să găsești un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii. Vorbind de iubirea dintre sexe, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nimeni altul în Europa, simte că timpul trece și că frustrarea tuturor viselor lui și moartea finală sunt epilogurile sale inevitabile. Sprijinit în coate pe masa din cafenea, printre pahare de vin prost și țigări ieftine, meditativ și patetic, întreabă retoric: "Îți mai aduci aminte, frate, / de vremurile alea?"170, sau, cu acreala, da sentințe: Se duce viața, se duce și nu se mai întoarce; / mai bine să profiți cât poți și să arunci / necazurile din tine"171. În textele existențialiste
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
l-a aplicat Cioran a fost "înnegrirea paginii", insă Cioran nu te lasă să vezi nici doză, nici efectele: "O carte, spune el, trebuie să fie un pericol."81 În ce sens, ne întrebăm. "La ce servesc cărțile?", se întreabă, retoric, desigur, pentru că Cioran știe bine răspunsul. Nu, pentru el, cărțile nu servesc actului învățării, "pentru asta, nu trebuie altceva decât să te duci la scoala". Continuă Cioran: "când scriu o carte, ideea mea e să trezesc pe cineva, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sentiment de inferioritate, "îmi este rușine, deci exist" -, că totul se datora percepției urâțeniei sale de către ceilalți. "Nu este asta concepția unui om obsedat de corpul său, înfricoșat în fața sentimentului de inferioritate pe care îl are față de ceilalți?" se întreabă, retoric, Sábato80. Sartre, spune Sábato, a fost un copil teribil de urât, până la punctul de a se descrie pe el însuși că "fiind urât că un broscoi" în una din paginile sale autobiografice. Fiind corpul nostru cel ce provoacă și permite
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în mod firesc, asta o datorează unei scăpări a cerului: el se situează deci în afara ordinii universale, nu era prevăzut în nici un plan divin, nu e deloc clar care-i e locul printre ființe, nici măcar dacă este ființă. Se întreabă, retoric, daca omul nu e cumva, de fapt, doar o năluca. Este și aici tributar concepției lui Schopenhauer despre lume, pentru care Dumnezeu, dacă a făcut această lume așa cum este, "eu n-aș vrea să fiu Dumnezeu; mizeria acestei lumi mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
textos, p. 50. 54 Idem. 55 Convorbiri cu Cioran, p. 20. 56 Ibid., p. 159. 57 Julio Rafael Rattia, Emil Cioran: El arte de la conversación, publicat în Internet, http://usuarios .iponet.es/casinada/25cioran.htm, în care autorul se întreabă, retoric, cum e posibil ca un scriitor să deteste să scrie? Răspunde el însuși: " Da, acesta este Cioran, cel mai ilustru metec al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
p. 113. footnote>. Chiar dacă nu ne propunem să studiem elementele elocvenței sale, totuși nu este cu neputință să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului, care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și frumoase asemănări, măreția expozițiunii, mereu amplă, bogată, mereu nouă și cu toate acestea, mereu accesibilă și instructivă. Ioan știe să profite de orice ocazie și orice mișcare pentru a trage învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători. Caracteristica
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
footnote J. Tixeront, op. cit., pp. 265-266. footnote>. Bogăția, profunzimea, logica și vioiciunea ideilor sale, cunoștințele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală și precizia în citarea și interpretarea Scripturii, precum și descoperirea bogățiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumusețea și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudă eleganța limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiți ai epocii moderne, U
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
păgână. Literaturii clasice grecești îi atribuie un rol mult sub cel deținut de Sfânta Scriptură, dar nu interzice utilizarea sa în scopuri educaționale. Studiul scriitorilor antici poate fi valoros, dacă se realizează o selecție judicioasă din operele poeților, istoricilor și retoricilor, excluzându-se tot ceea ce ar putea fi periculos pentru sufletele elevilor. Într-o astfel de literatură, precum albina în flori, tinerii trebuie să caute mierea și să evite otrava. Astfel, tânărul creștin al Cezareii ar putea găsi numeroase exemple de
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
o altă caracteristică a schimbării de atitudine ce a avut loc este următoarea: cu cît analiza se îndepărtează de realitate și slăbește elanul militanților, cu atît subliniază instaurarea socialismului ca o soluție a tuturor problemelor. Invocarea este de ordin pur retoric, fără conținut sau credibilitate. În Franța, timp de trei săptămîni, cel puțin, domnește ceea ce Thorez numește în notele sale confuzia politică, ce traduce dificultățile, dar și reticențele conducerii PCF. Ziarul "Monde" ce apare la Bruxelles sub conducerea delegatului IC pe
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
p. 113. footnote>. Chiar dacă nu ne propunem să studiem elementele elocvenței sale, totuși nu este cu neputință să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului, care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și frumoase asemănări, măreția expozițiunii, mereu amplă, bogată, mereu nouă și cu toate acestea, mereu accesibilă și instructivă. Ioan știe să profite de orice ocazie și orice mișcare pentru a trage învățăminte de utilitate spirituală pentru ascultători. Caracteristica
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
footnote J. Tixeront, op. cit., pp. 265-266. footnote>. Bogăția, profunzimea, logica și vioiciunea ideilor sale, cunoștințele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală și precizia în citarea și interpretarea Scripturii, precum și descoperirea bogățiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumusețea și atracția stilului, figurile retorice, expresiile surpriză, actualizările neașteptate, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta. Isidor Pelusiotul (Ep. 5, 2) laudă eleganța limbajului, iar unul dintre cei mai mari erudiți ai epocii moderne, U
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
fusese trecut cu vederea: “Uniunea Europeană nu avea nici o putere de decizie în chestiunile care erau de competența Ligii Națiunilor. Și această chestiune nu este de competența Ligii Națiunilor când ea are dreptul să cunoască tot ce afectează pacea lumii ?” întreba retoric președintele forului genevez. În calitate de președinte al Adunării Generale a Ligii Națiunilor, Titulescu propunea rezolvarea imediată a două probleme, cu scopul atenuării efectelor crizei economice: vânzarea stocurilor disponibile de cereale din recolta anului 1930 și acordarea de credite agricole. Titulescu solicita
Titulescu și Liga Naţiunilor Trei momente semnificative by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1670_a_2912]
-
viață"345. Edvard Munch, Death in the Sickroom, 1893346 Imaginea reprezentativă a romnului este aceea unei săli ,,obișnuite de restaurant, vastă, înaltă, albă, cu perdeluțe la ferești și plante mari exotice în colțuri"347. Pe bună dreptate, personajul se întreabă retoric ,,cine imaginase în această încăpere aranjamentul acesta solemn și spitalicesc? Cine fusese regizorul acestui spectacol corect și halucinant?"348 pentru că, înșirați de-a lungul pereților, doi câte doi, la o masă, zăceau bolnavii întinși pe gutierele lor. S-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
clasice grecești, Sfanțul Părinte îi atribuie un rol mult sub cel deținut de Sfântă Scriptură, dar nu interzice utilizarea să în scopuri educaționale. Studiul scriitorilor antici poate fi valoros, dacă se realizează o selecție judicioasa din operele poeților, istoricilor și retoricilor, excluzându-se tot ceea ce ar putea fi periculos pentru sufletele elevilor. Într-o astfel de literatură, precum albina în flori, tinerii trebuie să caute mierea și să evite otravă. Pentru a ajuta pe tinerii creștini la acest {\footnote 75 Sf.
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
trecutului uitat, Camil Petrescu nu numai că îl suprimă, dar îl și discreditează moral, angajându-l într-o relație înjositoare (și inexplicabilă pentru mulți) cu Emilia. Dennis de Rougemmont își începea demersul analitic din Dragostea și Occidentul cu o întrebare retorică: Cine nu ar dori să asculte o poveste despre dragoste și moarte?". Dragoste și moarte înseamnă Patul lui Procust, după cum această anodină Emilia e mai mult situată în sfera Tanatosului decât în cea a Erosului. Simbolul ei este al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
morții, numele de Răchitaru își găsește simbolistica răchitei. O întrebare ne frământă totuși: ce l-a făcut pe scriitor să ezite atât de mult între numele Emilia Mogoleanu și Emilia Răchitaru? De ce a optat pentru ultima formulă? E o întrebare retorică. Capitolul al II-lea CÂMPURI MITICE ȘI ARHETIPALE Motto: ,,Cu adevărat mare nu poate deveni decât cel care are atâta imaginație încât să refacă, într-o intensitate egală cu a concretului, toate experiențele pe care le-a făcut omenirea până la
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cavaleri anacronici ce-și culcă la pământ semenii a căror orientare e funcție de bătaia vântului, de ce nu am accepta că, uneori, dimensiunea cristică devine repetitivă? De ce glosa Sfântul Augustin cu insistență pe marginea "Christosului din noi"? Nu sunt doar întrebări retorice! În chip fericit, viața lui Eminescu ne-a fost relatată în amănunt atât de către contemporani (Ioan Slavici, G. Panu, Iacob Negruzzi, I. L. Caragiale) cât și de alți biografi de excepție (G. Călinescu, Cezar Petrescu, Augustin Z. N. Pop ș. a.). Există
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
stereotipală. Noi ne formăm această atitudine în funcție de cunoștințele noastre, de experiența noastră nemijlocită, de gradul de inteligență, de stimulii care ne trimit spre anumite asocieri de moment. (Nici măcar retorica nu face excepție: "Metafora, metonimia, sinecdoca, paranomaza, hiperbola, ironia sunt mijloace retorice menite să amplifice forța persuasivă a verosimilului, nu a erorii"114, care, deci, rămâne). Toți acești factori sau doar unii dintre ei pot fi deficitari la persoanele cu nevoi speciale, ceea ce determină ca gândirea și limbajul să fie deficitar, convenția
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
atrag pe nataționalul scripturalnic iar diferențele dintre diversele categorii de suprafețe de apă (plan d'eau în hexagoneză) se (in)filtrează în mentalul instanței sale personale. O fi apa oglindă dar... se poate să te oglindești în apă tulbure? Întrebarea (retorică, evident) o pune Paisie Aghioritul 96. Nu trebuie să fii călugăr pentru a ajunge la ea iar dacă Luca Pițu n-a ajuns s-o formuleze, realitatea i-a aruncat-o în față. Sub forma aluviunilor bahluviene (de ce nu le-
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]