3,881 matches
-
textului dialogal definit ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să se răspundă la salutul A1 printr-un salut B1 conferă unor astfel de perechi așa
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ca cea mai mare unitate dialogală la unitatea constituentă, trebuie ca mai întâi să definim schimbul ca fiind cea mai mică unitate dialogală. Vom spune că perechile elementare: A1 Bună ziua! B1 Bună ziua! Sau, mai mult: Ax La revedere. Bx La revedere. sunt schimburi care prezintă o secvență fatică de deschidere și o secvență fatică de închidere elementare. Faptul că este imperativ necesar să se răspundă la salutul A1 printr-un salut B1 conferă unor astfel de perechi așa zise "perechi adiacente
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
propun următoarea descriere ierarhică a acestui text conversațional elementar: Această descriere, mai completă decât cele precedente, ne permite sublinierea mai multor fenomene deja menționate: * Se notează mai întâi absența schimburilor fatice ritualice de tipul "Bună ziua" (A0 și B0) și "La revedere" (A4 și B3). Dar această absență este înlocuită printr-o intervenție pe care o putem numi fatică, de intrare în contact [A1-a] care, sub forma unei scuze, încearcă foarte clar să deschidă o interacțiune, atenuând efectul de invadare a lui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
problema la matematică?; Vii pe la mine azi? etc. 3. Formule elementare de încheiere a dialogului: a)formule de încheiere : Scuză-mă, te rog, dar...; Îmi pare rău, dar...; Nu face nimic... b)salutul după încheierea dialogului : Salut! (Pa! sau La revedere!); Pe mâine! 4.Adecvarea răspunsului la tipul de întrebare : -Vrei să sărim coarda sau șotronul? -Hai să sărim șotronul! -Recunoști personajul din această ilustrație? -Nu.Nu-l recunosc. (răspuns de infirmare) -Da. Îl recunosc. E Donald, rățoiul! (răspuns de confirmare
ÎNVĂŢAREA SCRIERII CORECTE ÎN CICLUL ACHIZIŢIILOR FUNDAMENTALE (Clasele I – II) by IOANA CHICHIRĂU () [Corola-publishinghouse/Science/1291_a_1944]
-
identic, cu diferența că prietenul naratorului propriu-zis (nemaifiind scriitor, ca Leon, ci pictor) nu "citește" dintr-un jurnal, dar relatează prin viu grai (cu o "străină gură") o poveste de dragoste petrecută cândva, în trecut, și revenită în memorie o dată cu revederea unei femei frumoase în care recunoaște pe Bianca, iubita de altădată. Fără să stea mult pe gânduri, artistul (pe nume Tullio) dă frâu liber confesiunii, în speranța dezlegării "enigmei" sau măcar a vindecării de remușcări, adică de amintirea privirii încărcate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
regula și prefigurează profilul îndrăgostitului care nu iubește decât într-un singur mod și numai un anume gen de femeie. Fără să fie tulburat de larma sălii ("nu se auzeau decât pe dânșii"), Andrei își mărturisește emoția resimțită cu prilejul revederii acelui colț de stradă "în care avusese prima zguduire în fața frumuseții feminine" și a geamurilor memorabile "înaintea cărora tremurase o iarnă întreagă", pentru ca, subsecvent, să dezvăluie lucidei partenere de dialog (Lulù nu uită o clipă unde se află și nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
toți și dănțuie zeițele. Femei puternic bat în tamburine pentru ea, Îi toarnă vin, ulei i-aduc și-n aur capu-i încunună. O, cît ți-e chipul de frumos și cît ne-nveselești cînd vii!. Este un cîntec „de revedere”, la fel de entuziast și de exploziv ca o cunoscută evocare a Primăverii din lirica folclorică românească: Primăvară, mama noastră, Ia zăpada de pe coastă... Dar textul românesc se arată mai puțin spectacular din următoarele motive: în primul rînd, pentru că nu aparține mitologiei
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o veritabilă divinitate. Apariția nu produce numai bucurie în suflete, dar și transformarea și renașterea întregului univers vegetal, animalier, uman. Ambele texte, cel românesc și cel egiptean, diferă ca informație strictă și ordine compozițională. Le unește, însă, suportul sentimental, bucuria revederii uneia și aceleiași ființe suprafirești, unanim îndrăgite. Ca și Primăvara, zeița egipteană pogoară ca o divinitate, adică vine de sus și de peste tot: Venit-a, a venit Tefnut Cu Șu întru acest ținut, Din Bigeh făcînd cale-întoarsă, Și-a pogorît
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de vârstă, avea cu 4 ani mai mult ca mine. Poate că din această cauză ne-am simțit mereu aproape, căci eram nu numai frați, ci și prieteni. Ne completam reciproc sufletește și ori de câte ori ne întâlneam, simțeam în suflet bucuria revederii. Aveam mereu să ne spunem câte ceva nou. Ne caracteriza entuziasmul tinereții, le vedeam toate din jurul nostru optimist și nu credeam că va veni și vremea când vom plânge unul după altul. El a lăsat aici, pe pământ, setea aprigă de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar, totuși, n-am îndrăznit. - Apropo, uitam, i-am spus, îmi spuneți cumva în ce direcție o luăm spre Gorgova? - Na-ți o hartă. Cum ieși de la mine, o luați înapoi și apoi prima la dreapta. - Mulțam fain, și la revedere, domniță. Mi-a făcut mare plăcere. - Mie-mi spui? Făcu ea și, nu știu de ce începu să râdă tare, cu poftă. Să vii și să mă săruți și la anul, îmi promiți? - Bineînțeles. Am făcut o plecăciune cam caraghioasă și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am uitat ceva și oftând, ne-am luat rămas bun de la dragul nostru loc de pescuit. Apoi am urcat în bărci și am luat-o spre Sulina. Când am ajuns la groapa cu somni uriași, am strigat toți trei „La revedere, Șontea!” și-am cotit spre canalul cu nuferi. Simțeam în suflet o părere de rău pentru ce-am lăsat în urmă, o frântură fericită din viața noastră, și cu gândul de a reveni la anul neapărat. Am ieșit din canale
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Acronime Semnificația în engleză Semnificația în română AFAIK as far I know din câte știu eu AFK away from keyboard nu sunt la tastatură BBL be back later mă întorc mai târziu BF boyfriend prieten BFN Bye for now la revedere BTSOOM beats the [stuffing] out of me habar nu am ce vrei să spui BTW by the way apropo FYI For your information pentru informarea ta GR&D grinning, running, & ducking rânjind, alergând și ghemuindu-se IC I see înțeleg
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
să te îngrijorezi, să prinzi ură pe prozatorul... să-l ții minte și să-l înlături. Altfel nu vei avea niciodată o casă. Ne aflam la Capșa, în anul debutului meu în volum și ne întîlnisem să ne luăm la revedere, plecam pentru mai mult timp la Sinaia. Beam cafea filtru, un truc pe care nu-l cunoșteam, și pe care el îl reînnoia de câte două, trei ori, mereu nemulțumit de calitatea lui. Avea un prieten printre chelneri, ilegalist, care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cutremurului. Stau la Nilă. - Bine... Deci era bine! Puteam să mă duc. M-a condus până la tramvai, m-am urcat și i-am făcut un semn nedefinit cu mâna, adică n-o să ne mai vedem... sau poate... cine știe... la revedere... Dar nu era bine deloc. Urmărind-o cu ochii prin geam am văzut cum, rămasă singură în stație, deodată o spaimă bruscă i-a acoperit chipul. Nu se mai gândea la mine, mi-am dat seama, dar rămăsese cu ea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
rest, hm! S-a îmbolnăvit omul și a murit... Asta o să ni se întîmple la toți și nu scrie nicăieri că o s-o pățim chiar ca Ivan Ilici. Am pus mâna pe umărul lui și l-am zgâlțâit de bucuria revederii. - Codrine, ce faci tu aici? - Bine, tu ce faci? În ultimul an, 39, îmi petrecusem vacanța de Crăciun la el. Scrisese acasă din timp și părinții lui îi răspunseseră că da, mă puteau primi, dacă eram așa de sărac și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la un ziar și a scris. - Bine, Codrine și tu ce faci în București? - Sunt pedagog într-un internat. Nu l-am întrebat unde. Știam că îl puteam găsi acolo seara la cantină... Ne-am despărțit, ne-am spus la revedere și am plecat. Am revenit, câteva zile mai târziu, să-l revăd, dar nici atunci și nici în zilele următoare n-am dat de el. Plecase la Brașov, după taică-său? Sau câștiga destul de bine și renunțase la cantină? Îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era al lui, avea să vină Veta să le ia. Dar al cui era patul? Al proprietarului. Și Nilă mi-a întors spatele și a luat-o cu pas vioi spre poartă. Credeam că o să revină să-și ia la revedere, fiindcă plecase fără să-mi spună un cuvânt mai mult, fără un gest, fără o privire care putea ține loc de despărțire. Nu s-a mai întors niciodată, regimentul lui 5 Dorobanți din Giurgiu intra în foc și Nilă avea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să ducem la bun sfârșit cele necesare pentru o Înmormântare creștinească... La patruzeci de zile, la aceeași oră din noapte a sunat iar telefonul... l-am ridicat și am auzit o ușoară suflare, un oftat, ca și cum cineva Își lua la revedere... A doua zi era parastasul, eu ocupându-mă de pregătirea acestuia. Parastasul de un an a căzut În Postul Paștelui și hotărâsem cu unchiul Zaharia ce să pregătesc: sarmale de post, fasole bătută, salată de primavară, plăcintă cu dovleac și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
și o livadă cu pomi fructiferi În care mă cățăram În fiecare zi În câte unul să culeg fructe Încă necoapte și În care Îmi agățam de fiecare dată, rochia. Pășesc pe drumul care duce spre ulița copilăriei cu bucuria revederii locurilor natale...parcă inima Îmi iese din piept datorită emoțiilor. Nu știu, de fiecare dată mă simt parcă mai timidă când pășesc pe strada căreia Îi spuneam „valea plângerii”datorită noroaielor și gropilor pline cu apă. Acum poartă numele pârâiașului
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
sora cea mare cu soțul ei care sunt la pensie și cărora le place foarte mult aici. Mă Întâmpină amândoi În curte, la masa așezată sub un nuc (doar unul a mai rămas din cei trei) și se bucură de revederea cu mine. Las bagajele jos și inspectez toată curtea. Livada cu pomi fructiferi, grădina cu legume, via. Câțiva pruni și corcoduși Încă mai aveau fructe pe crengi, merii, gutuii, plini de fructe.. Merg să văd pârâiașul din spatele grădinii de legume
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a suferit mult. I-a părut rău că a fost bolnavă În aceea perioadă, Încât nu a putut să meargă la Înmormântare. - Știi că am visat-o Înainte să moară? Îmi spunea să vin În București, să-și ia la revedere de la mine! Mama este o femeie credincioasă; spune rugăciuni În fiecare zi, dimineața și seara, se spovedește și se Împătășește la toate sărbătorile religioase, ține post miercurea și vinerea și face tot posibilul să nu greșească cu vorba, cu fapta
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
din cauza muzicii prea puternice, nu auzeai ce vorbește cel de lângă tine. Au stat aproximativ două ore așa cum hotărâse Diana. Lucas le-a condus pe Diana și colega ei spre hotelul unde erau cazate iar prietenul lui și-a luat la revedere de la ei și s-a Îndreptat spre hotelul unde locuia. Era o noapte aidoma nopților albe din iunie de la Sankt Petersburg; cerul era senin și plin de stele iar luminile de pe străzi erau toate aprinse. Ieșiseră de la semiîntuneric la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
nu mai merge, pentru că În week-end va pleca din oraș, la o prietenă care locuiește În afara Bucureștiului, dându-i de Înțeles că nu l-a plăcut. Gigilică, a lăsat-o În urmă, spunându-i În pas grăbit un “la revedere” și “eu nu o să mai insist” și a plecat mai departe. Stella s-a bucurat că a scăpat de el și și-a văzut de drum.Gigilică Își caută și acum perechea pe site-urile matrimoniale... Toamna, Întotdeauna mă pregătesc
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
REGIM A FOST INSTALAT ÎNTR-UN STAT STĂPÂNIT ÎN PREALABIL DE COMUNISM TIMP DE DOUĂ SUTE DE ANI ESTE ÎN MOD SIGUR UNUL DIN REZULTATELE CELE MAI UIMITOARE ALE RĂZBOIULUI." Își scutură capul enervat și încheie: \ În fine, vom vedea. La revedere. IEȘI, ÎNCHIZÂND UȘA DUPĂ EL. ERA ORA MESEI, ADICĂ TIMPUL DE A AFLA PLANURILE DICTATORULUI. 10 Din avion, Marin privea în jos, spre metropolă: o vedea nu așa cum era, ci așa cum și-o închipuia, așa cum o știa din filmele vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
curge sângele tău. Marin fu uluit să constate că, acum, el era cel care se simțea stânjenit. În lipsa unui răspuns mai bun, își înclină din nou capul, apoi o luă pe Delindy de braț și se îndreptară spre ușă. \ LA REVEDERE, DAVID, SPUSE EL PESTE UMĂR. Înăuntru își scoase batista și își șterse fruntea. \ Așa cum probabil ai observat, nu prea sunt obișnuit să discut cu tinerii. PENTRU ASTA TREBUIE SĂ TRĂIEȘTI ÎMPREUNĂ CU EI DE LA ÎNCEPUT, RĂSPUNSE EA CALM. EU SUNT FOARTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]