17,843 matches
-
picioare. Tuciuriul se prăbuși la pământ icnind greu. În timp ce se zvârcolea cu mâinile între picioare, strângându-se covrig și urlând de durere, Romelia o rupse la fugă pe mijlocul străzii, în direcția din care venea mașina. Un scârțâit puternic de roți făcu sângele fetei să-i înghețe în vine. Mastodontul se opri foarte aproape de ea, înțepenind. Sleită de puteri în urma șocului și a spaimei prin care trecuse, simțind că a scăpat de starea de pericol, dar realizându-i amploarea, urmările ce
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
PERON DE GARĂ Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 240 din 28 august 2011 Toate Articolele Autorului T ristă, pe-un peron de gară, Trenul vieții așteptând, Tragi adânc dintr-o țigară, Mai oftezi din când în când. Glasul roților de tren, Pentru-a nu știu câta oară, Este-al vieții sfânt refren, Că și viața e... o gară. Trenuri vin și trenuri pleacă, Cu iubiri de bibelou, Dar al tău nu vrea să treacă, R ugine ș te î
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
Spre satul fără porți și fără fum Pășesc acum cuprins de întristare - Din tot ce-a fost, cenușă e și scrum. Pe deal stau moții fără lumânare, Biserica-i ruină, în mijloc de cătun Miroasea liliac și a uitare O roată-mi râde știrbă din margine de drum. În vechi ogrăzi fântânile-s căzute Mai stă o cumpănă în așteptare, Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
Potcoavele pierdute sunt martori de hotare Dar moții sunt plecati spre lumi nemaivăzute. Sate pustii, crăpată-n pod covata, Doar stâlpii sunt rămași străjeri la porți, S-au dus bătrânii, pe dealuri azi stau toți, Se-nvârte a uitării neiertătoare roata. Nu-i clopot ca să bată,în clipa cea nătângâ La capul lor nu-i nimeni să tremure de dor, S-au dus bătrânii, cu ei și lumea lor, Săraci sunt Apusenii,n-au cine să îi plângă. Doar Domnul ține
SATUL DIN LACRIMĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364669_a_365998]
-
fum, subțire Cu galben de câmpie descântată Prin care știi c-ai mai trecut odată Și o desprinzi acum din amintire Halucinează bălți de nuferi albi Din care ursitoare ies bizare Ni s-au închis ieșirile la mare Zăpezile cad roată peste Alpi; Se cerne seara pe lambriuri joase O dublă confruntare ne pândește Din menghina ursitei ca un clește Suav teroarea ne-a pătruns în oase O sevă dulce timpuriu se lasă Pe ochii adormiți pe jumătate Se-aude vag
AMURG PE CAI de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364638_a_365967]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > POEMUL RĂDĂCINILOR Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 239 din 27 august 2011 Toate Articolele Autorului Cât înconjori pămantu, Loc nu îi ca Bihoru! Roată lumii,-oricât aș face, Nu-i ca Bihoru și pace! Nu fac un pas înainte, Că doru pă dată-l sîmte! Ca și-un iepure se-ntoarce Oricât aș fi de dăparte. Oriunde-aș umbla în lume Doru îmi calcă
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
deschide. În interior era, în schimb, o harababură de nedescris. Preșuri pătate de ulei și vaselină, resturi de mâncare, cârpe murdare, un cric și mai multe scule aruncate aiurea, o găleată de tablă murdară și turtită, saci de plastic, o roată de rezervă cu anvelopa pe jantă... Înghiți în sec și se hotărî să nu vorbească. Raportă scurt, aplecându-se pe portiera șoferului. - Este reparată, domnule agent șef-principal. Vă rog să mă scuzați! adăugă el după ce-și îndreptă trupul și
D ALE POLIŢIEI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349478_a_350807]
-
multă așteptare, mecanicul locomotivei se urcă la locul lui în cabină. Impiegatul din stație fâlfâi de două ori steagul lui, dând semnal de plecare. Trenulețul nostru, cu vreo patru vagoane-platformă pline ochi de copii și profesori, semnaliză plecarea, șuierând autoritar. Roțile începură să se învârtă, trenul se urni încetișor din loc. Nu-ți venea să crezi, chiar am început să ne deplasăm repede prin dreptul caselor de o parte și alta de cale ferată. Locomotiva șuiera mereu strident, începând să gonească
CU ŞCOALA LA PLANTAŢIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349487_a_350816]
-
nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i răpește tatăl spre a-l duce în răzbel: „Trinule, să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini ... Trinu-i trin, nu este
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
sunt de-a dreptul maltratate. Echilibrul se sparge, vraja se rupe. Autobuzul devine un spațiu stresant, iar călătoria un calvar. Tinerii sunt prea tineri, bătrânii pre mulți, drumul duce spre iad. Dulcea izbăvire aduce cu sine părăsirea incintei pe patru roți. Dar, în fond, fără autobuz, ce ar fi diminețile în București? O suavă trecere de la somnul nocturn la agitația diurnă. Jos cu zonele intermediare! Ne-am urcat în autobuz, am pătruns brusc și fără menajamente în probleme. Și apoi, cui
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
vagonul de dormit, pentru că, moș Ene, nu a venit repede pe la gene, ca eu, copil cuminte și ascultător, de altfel, să mă las purtată de vise spre casă,las gândul să măpoarte departe în timp, la evoluția căilor ferate. Glasul roților de tren e o șoaptă cu suspine pe care gândurile ce mă inundă o acopere încetul cu încetul. Acest drum de fier atât de lung pe care l-am străbătut de atâtea ori, mă face să-mi aduc aminte de
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
pentru care alegem călătoria pe „drumul de fier”: costuri scăzute, indicatori superiori de siguranță, protejarea mediului înconjurător și bineînțeles, profesionalismul cu care se lucrează în acest sector. Sunt în tren. Trenul meu pleacă și eu voi merge cu el. Glasul roților de tren se pierde în noapte.Și poate că ne vom întâlni o dată la răscrucea celor patru puncte cardinale. Poate!... Vacanțe! Vacanțe!... Fragmente din Vacanțe, vacanțe... Romanie, plai de dor... Referință Bibliografică: VACANȚE, VACANȚE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... / Rodica Elena
VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349516_a_350845]
-
nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i răpește tatăl spre a-l duce în răzbel: „- Trinule,să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini...Trinu-i trin, nu este
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
nu odihnesc nici eu,/ Așteptând copilul meu”. Și, deoadată, note grave îmi prevestesc un blestem ce-l adresesază un copil trenului care-i răpește tatăl spre a-l duce în răzbel: „- Trinule, să nu mai poți/ Să alergi mereu pe roți!/ O! să n-ai tip de odihnit/ Și să-mi rămâi părăsit!/ Suflet n-ai și nu te doare/ De-a mea mamă iubitoare./ Milă n-ai, n-o să suspini/ Că-mi duci tata prin străini... Trinu-i trin, nu este
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > CÂND MĂ CULC... Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 102 din 12 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului Când mă culc... Eu când mă culc îmbrățișez pe Dumnezeu, Îngerii se-așează roată lângă mine, S-audă câte rugăciuni le spun, Rugându-i pentru toți și pentru mine. Chiar dacă sunt un martor pe pământ Cu un destin confuz, în asprele peceți, Eu văd ecouri sufocate în mormânt, Și un copil tăcut uitat între
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
sosire Tulcea, spre Sulina, Chilia sau Sfântul Gheorghe (n.aut.) [ii]Juvelnic = unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac (DEX) [iii]Zbat, zbaturi = pală metalică sau din lemn, montată la periferia unei roți, care constituie propulsorul unei nave cu aburi, destinate navigației pe ape interioare cu adâncime mică.(DEX) [iv]Provă, proră = partea din față a unei ambarcațiuni (DEX) [v]Aval = în sensul de curgere a apei spre vărsare. (DEX). [vi]Teugă = construcție
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
Stihuri > Anotimp > PRIMA ZĂPADĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1806 din 11 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului PRIMA ZĂPADĂ Astăzi a-nghețat pământul Și-au venit în goană norii, Apoi s-a oprit și vântul, S-a oprit și roata morii. Și în foșnet de mătase, În totală armonie, Au căzut din cer pe case Bucățele de hârtie. Și-au căzut și în ogradă, Și-n livadă, și-n grădină; Șoriceii ies să vadă Dacă nu-i cumva smântână. Unul
PRIMA ZĂPADĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349636_a_350965]
-
Leonard Bernstein Limes Maria-Gabriela Constantin, Laura celor o sută de cuvinte Horia Gârbea, Fratele mai deștept al lui Kalașnikov Tatiana Dragomir, Cara aurită Mariana Gorczyca,Cadență pentru marș erotic Radu Mareș, Când ne vom întoarce Horea Porumb, Ca spițele unei roți. Povestiri aproape adevărate Lumina Liviu Popescu, Universul ca teatru - romanesc Marineasa Aquilina Birăescu, Tovarăși, cultura Ștefan Ehling, Profesor Hübner Cornelia Fodor, Scrisoare fără răspuns Doina Megheți, Căpitan Lili, prizonier de lux Dan Negrescu, Mehala din ceruri. O mitologie pentru cunoscători
2011 de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349603_a_350932]
-
Anotimp interior”). Vi s-a spus vreodată că o paralelă între aceste versuri ale Vavilei Popovici și cele ale lui Ion Barbu din “Riga Crypto și lapona Enigel” (Mă-închin la soarele-nțelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână./ La soare, roata se mărește,/ La umbră, numai carnea crește/ Și somn e carnea, se dezumflă,/-- Dar vânt și umbră iar o umflă...”) este absolut normală? Cum se autodefinește lumea spirituală
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
versuri ale Vavilei Popovici și cele ale lui Ion Barbu din “Riga Crypto și lapona Enigel” (Mă-închin la soarele-nțelept,/ Că sufletu-i fântână-n piept/ Și roata albă mi-e stăpână/ Ce zace-n sufletul fântână./ La soare, roata se mărește,/ La umbră, numai carnea crește/ Și somn e carnea, se dezumflă,/-- Dar vânt și umbră iar o umflă...”) este absolut normală? Cum se autodefinește lumea spirituală a Vavilei Popovici în lumina soarelui, adeptă al cărui tip de cunoaștere
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
în vălvoiala ce stătea să se abată asupra oamenilor „din lagăr”, eu eram „surd și orb” la astfel de încercări mocnite în subteranele bârfei și deriziunii, nimic nu părea să mă contrazică, eram imperturbabil încredințat că totul merge ca pe roate în cea mai bună dintre lumile posibile și iscodite și „bazate” pe himerele corifeilor vizionari ... Utopiile „lor” căpătau configurația șlefuirii „diamantine” la care aburcam cu nepicotită osârdie, poleiam ca totul să (a)pară „cum n-a văzut ... Kremlinul!”. Și mai
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
din abis, Prin dragostea din Paradis. Eu nu-ți promit eternitatea, Și nu îți stric virginitatea, Pe chestiuni pur efemere, Pe bani, pomeni, trabuc, himere. Deci spiritul și libertatea, Iubirea și fraternitatea, Ne vor scăpa de un blestem, De glasul roților de tren. Referință Bibliografică: Dacă pleci / Andrei Toader : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2273, Anul VII, 22 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Andrei Toader : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
DACĂ PLECI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350276_a_351605]
-
fata. "Am un mic apartament în centru. N-ai vrea să ne continuăm discuția acolo?". Oh, ba da, firește... Hai să mergem". În goana taxiului, fiecare privea într-o altă direcție, ca și cum ar fi căutat ceva tocmai în partea opusă. Roțile rulau egal, monoton, către o destinație unică. Atât de precisă... ar fi putut spune fata cu vioara, din motive numai de ea știute. Sau, în fine, nu numai de ea... Într-una dintre acele reviste, citise despre o aventură a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (III) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350228_a_351557]
-
a Scumpei. - Să mergem pe dig, Scumpo! Spune bunica și bea apă minerală cu aromă de piersică dintr-o sticlă din plastic. Mami, bunica și Scumpa merg pe dig unde se opresc în fața instalației cu ceas în formă de cadă. Roți propulsate de apă marchează ora și jumătatea. Mami, bunica și Scumpa merg printre mame îmbrăcate în culori de azur cu privirea pe copii lor care înghit apă carbogazoasă refrigerată sau mănâncă înghețată și chicotesc. Tați și bunici epuizați stau tolăniți
PLATFORMA JAPONEZA DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350288_a_351617]
-
mai estic al Angliei Coloane de șezlonguri Intrerup tumultul torid al litoralului Ce ondulează în culorile mării Dantela roză face modele, Pescăruși cascadori taie aerul Traversând razele soarelui Pe chei, ceasul în formă de baie Sună ora întreagă și jumătatea - Roți se rotesc cu apă din mare. Nu-i răgaz pentru mămicile îmbrăcate În culorile azurului și al fructelor coapte - Răsfățații se ghiftuie cu apă minerală la ghiață Epuizați pe șezlonguri deschise Bărbați, femei și copii se dedică siestei - Bolta cerească
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]