5,291 matches
-
Prada de pe Madison. Am auzit că Jazz era multitalentată: vestită pentru faptul că face cumpărături de la Prada în timp ce, simultan, vorbea cu consilierul ei în materie de cumpărături, trimis la Barneys. Am sunat-o imediat. Bună, sunt Jazzy! mi se prezentă robotul ei telefonic. Dacă vreți să mă contactați între douăzeci și douăzeci și trei ale lunii, mă găsiți la numărul 011 39 2 77 0 88, la hotelul Four Seasons din Milano. Între douăzeci și trei și douăzeci și opt voi fi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
fiica dumneaei. —Și eu aș vrea să vorbesc cu fiica mea. Dacă dai de ea, poți să-i spui, te rog, să mă sune? mi-a spus, după care a închis. Am încercat mobilul cu număr de Europa. A intrat robotul: „Bună, sunt Jazzy. Dacă nu răspund, vă rog sunați-mă pe mobilul cu număr de SUA, la 917 555 3457. Am sunat la numărul cu 917. Robotul de pe acesta m-a redirecționat spre apartamentul din New York. Fetele din Rândul Întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
după care a închis. Am încercat mobilul cu număr de Europa. A intrat robotul: „Bună, sunt Jazzy. Dacă nu răspund, vă rog sunați-mă pe mobilul cu număr de SUA, la 917 555 3457. Am sunat la numărul cu 917. Robotul de pe acesta m-a redirecționat spre apartamentul din New York. Fetele din Rândul Întâi sunt la fel de negăsit ca și supermodelele. Am format din nou numărul din New York. Cineva mi-a răspuns. Ce noroc pe capul meu. Imediat am devenit atentă. —Jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
suficient. Unele fete din New York s-ar întâlni cu Patrick fie și numai pentru spațiul suplimentar din debara. Dar, „practic gata divorțat“ suna a „însurat“. Pe tipul ăsta l-am tăiat de pe listă chiar dinainte să ajungă pe ea. Ν Robotul telefonic este echivalentul modern, american, al picăturii chinezești. Jazz sărea douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru de pe un telefon fix pe unul mobil și invers. A doua zi i-am lăsat din nou câteva mesaje, sperând c-o să mă sune. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
imagine. Ciudat, dar pînă și ultimele reziduuri de remușcare erau pe ducă În Estrella de Mar, se evaporau În soarele milostiv precum pîcla dimineții de deasupra piscinelor. Am sunat-o pe Paula la clinică și i-am lăsat mesaj pe robotul telefonic să luăm masa Împreună la Clubul Nautico Înainte de a pleca spre Malaga. După ce-am făcut un duș, am ieșit pe balcon să mă uit la jucătorii de tenis care-și dădeau sufletul pe terenuri, supravegheați ca Întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foc la mașină, să știi. — E posibil. L-o fi pus pe individul ăla, Mahoud, sau pe Sonny Gardner. Focul ăla n-a fost ce crezi tu. A fost un gest jucăuș, ca atunci cînd Înregistrezi un mesaj aiurit pentru robotul telefonic. — Un gest jucăuș? (Făcu o grimasă, privindu-mi gîtul.) Și strangularea? Asta cît de jucăușă a fost? Putea să te omoare. — Crezi că era Crawford? — Tu nu? mă Întrebă, apucîndu-mă de braț și scuturîndu-mă de parcă Încerca să mă trezească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
echipament sportiv plin cu biciclete, crosstrainere și dispozitive pentru ridicat greutăți, computere pentru monitorizare cardiacă și Înregistratoare ale respirației, toate dispuse Într-un aranjament Îmbietor, cu tot aspectul său metalic. — Zăngănit și gîndit..., am murmurat. Arată ca o familie de roboți venită În vizită. — Sau ca o cameră de tortură cu interfață prietenoasă, spuse Crawford, coborînd din mașină. Hai s-o luăm la picior, Charles. Tre’ să iei contact nemijlocit cu locul ăsta... Își aranjă ochelarii de soare pe nas și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cicatricile și când nu își plângea singur de milă, era să dez lege cuvinte încrucișate. De fapt, de zile întregi stă închis ca un huhurez și iese doar la doi pași de casă, pentru a face același drum, ca un robot, în fiecare zi, la tratament și înapoi - fără vreun progres vizibil. în rest... în rest se uită la televizor și rezolvă cuvinte încrucișate. Din ce în ce mai rapid, din ce în ce mai bine. La cuvinte încru cișate, da, face progrese remarcabile! Iar noaptea... își întoarce ochii
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în strânsoare cât de curând și să o sfărâme cu totul, luându-i orice suflare. Stinse țigara și se înapoie în pat, căzând într-un somn compact, fără vise. Când se trezi, era soare afară. Se îndreptă cu pași de robot spre baie. Rămase mult timp în fața oglinzii rotunde, privindu-se și pipăindu-se din nou. Cine era femeia aceea care se uita la ea cu răceală, chiar cu dispreț? își recunoștea atingerea, dar nu recunoștea sclipirea ciudată din pupile, care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am renunțat la corespondența cu Poliția Română, onorându-i cu câteva scrisori și pe cei de la Rutieră. Acestora le trimiteam lungi liste de mașini suspecte, În general conduse de persoane de sex feminin cărora, după cum ne pricepeam, le alcătuiam portretul robot. Iată ce ieșea: AR 01 XXX BMW serie 7 negru an probabil de fabricație 1999 doamnă vârstă probabilă 37-39 ani probabil unguroaică probabil blondă naturală piept voluptuos posibil 1,70 ochi verzi chip oval mulțumit de sine probabil matroană posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În gând Încă o dată, am fost chiar tentat să mă Întorc și să-i sărut, recunoscător și tandru, obrazul. N-am mai căutat-o, nici n-am mai apucat, când am Încercat s-o fac, de pe mobil mi-a răspuns robotul rețelei. Am aflat apoi că plecase din țară, se pare că definitiv, În Noua Zeelandă. I-am dus dorul, o vreme am suferit un pic, mi-era ciudă că, iată, avusesem o șansă și nu punctasem În mod decisiv. Reușisem, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
îndrepta mai mult spre lumea financiară decât spre inginerie. Japonia are însă și alte posibilități. Una din acestea constă în avansul pe care 1-a obținut în automatizare și robotizare. Ea deține în prezent 3/4 din numărul total al roboților din lume. Pe calea tehnologiei de vârf se poate obține o creștere a productivității muncii și compensa aspectele negative ale actualei tendințe demografice. Japonia poate astfel să facă față provocărilor viitorului prin angajarea sa într-o reutilare industrială de mari
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
aparatului de sudură sfâșiau tenebrele și decupau în același timp panoul din două părți: atunci când limbile de foc se întâlniră în partea de jos a obstacolului, doi dintre bărbați îl reținură pe cel de-al treilea pentru a-i permite robotului să împingă placa de metal cu o lovitură de picior. Calea era liberă. Interiorul aparatului era întunecat și tăcut. Un cablu de arîmare șerpuia pe jos și se întrerupea lângă ușa externă: extremitatea fusese ciopârțită. Apoi zăriră o luminiță slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
treacăt și auzi vreo două "salut". Era peste așteptările ei, dar nu de ajuns pentru a o liniști. Primul rang Vasquez se mulțumi să o măsoare din ochi când trecut pe lângă ea. Ripley avusese parte de priviri mai amabile din partea roboților. Femeia aceasta, care era și ea operatoare de criblor, nu clipi, nu zâmbi: păr negru, ochi și mai întunecați, buze subțiri, Ripley ar fi considerat-o seducătoare, cu prețul unui mic efort. Era nevoie de niște capacități speciale pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
va ieși în momentul în care aparatul de debarcare va atinge solul. Ocupanții lui vor fi zgâlțâiți, dar infanteriștii coloniali au văzut multe la viața lor. Ușile navetei se închiseră, o sirenă semnală depresurizarea buncărului de îmbarcare a lui Sulaco. Roboții fugiră în adăposturi. Clipeau o serie de semnalizatoare. Soldații erau așezați pe scaune laterale, separate de un culoar strâmt. Pe lângă acești militari încotoșmănați din cap până-n picioare, Ripley se simțea minusculă și foarte vulnerabilă. Peste salopetă nu avea decât un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fi fost inutilă... înainte. Dar, acum, de ce aveau nevoie ei? Vântul își râdea de el. Examină culoarul care se căsca înaintea lor, căutând răspunsuri și negăsind decât întuneric. ― Înainte! Vasquez reluă progresia cu mișcări mai mecanice decât cele ale unui robot. Țeava criblorului se balansa ritmic, măturând toată lărgimea culoarului în câteva secunde. Femeia coborî ochii, urmărind monitorul detectorului armei. Zgomotele pașilor răsunau în jurul ei, dar înainte, mai departe, domnea liniștea. Gorman bătea cu degetele pe consolă, lângă un butoi roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
droid, sau își va insera sămânța în android? Și în acest caz, embrionul va putea crește sau se va pomeni într-o situație neplăcută atunci când va încerca să se dezvolte în interiorul unui corp total lipsit de carne și sânge? Un robot, putea să aibă paraziți? Bishop auzi un zgomot de ușă și-și ridică ochii: Spunkmeyer împingea un cărucior încărcat cu materiale. ― Unde le pun? ― Acolo, făcu Bishop indicând cu degetul. În capătul mesei, va fi perfect. Spunkmeyer purcese la descărcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
navetă. Dacă mai e nevoie de ceva, oricând. O nouă mișcare a mâinii. Spunkmeyer dădu din umeri și făcu stânga-mprejur. Bishop, ce om ciudat, își zise omul care pleca spre terenul de aterizare, împingând căruciorul prin culoarele pustii. Ce robot ciudat, Se corectă el zâmbind. Începu să fluiere și-și ridică gulerul. Vântul era moderat dar îi simțea mușcătura. Faptul că se concentra asupra melodiei îi ajută să nu se gândească la rezultatul dezastruos al expediției. Crowe, Dietrich, bătrânul Apone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
și obținu confirmarea că totul era operațional. Se uită la cadranele detectoarelor de mișcare ale armelor A și B. Semnalele luminoase pâlpâiau tot mai des până când rămaseră aprinse în permanență. În același moment, două puternice detunături făcură să vibreze solul. ― Roboții A și B urmăresc și distrug mai multe ținte, zise ridicându-și privirea spre Hudson. Ne-ai pus la dispoziție o putere de foc valabilă. Comtehul studia nenumăratele informații care le parveneau. ― Dacă am avea măcar vreo duzină de. aparate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sardelele, colo jos, le atrase atenția arătând spre cadranele din fața lor. Priviți contoarele: e ca un stand de tir. ― Și acidul? întrebă Ripley. Știu că armele astea sunt blindate, dar ați văzut cât de coroziv este fluidul lor vital. ― Dacă roboții mai trag, înseamnă că sunt neatinși, îi răspunse Hicks. Proiectilele RS-urilor au o forță de impact grozavă, iar dacă împing mereu îndărăt, acidul n-o să-i atingă. Se împrăștie pe pereți și pe jos, dar nu pe arme. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau secerați de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks.) Cincisprezece metri. Și încărcătoarele roboților C și D sunt practic pe jumătate goale. Ripley verifică deblocarea aruncătorului de flăcări. Printre salve auzeau înspăimântătoare urlete ascuțite. ― Numărul lor? întrebă Ripley. ― Imposibil de spus. Foarte important. Greu de știut câți mai trăiesc și câți au murit. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
spus. Foarte important. Greu de știut câți mai trăiesc și câți au murit. Își pierd membrele dar continuă atâta timp cât rafalele nu le-au tăiat în două. (Privirea lui Hudson se așeză pe un alt contor.) Încă douăzeci de muniții pentru robotul D. Zece... Zero. Brusc, cealaltă armă își încetă tirul și se instaură tăcerea. Un val de fum și unul de ceață se contopeau pe cele două ecrane. O lumină albă indica locurile în care trasoarele aprinseseră niște materiale inflamabile. Podelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
alaltăieri), dar pentru mine totul se dusese de râpă încă de când îmi alesesem meseria asta infectă. Nu mai aveam loc de vise și prostii de-astea. Eram un funcționar deștept, bine învățat să tacă și să-și ascundă sentimentele, un robot performant, pentru care Statul plătea jumătate cât pentru o femeie de serviciu de la „Electrica“. Mergeam înainte însoțit de cohortele de studenți pe care îi păcăleam anual (de fiecare dată alții, dar la fel de naivi) și nu rețineam decât partea plăcută, anestezică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mașinăriile funcționează autonom. Eu nu mai controlez nimic, rezultatul e nepredictibil, ca și modalitatea de calcul prin care s-a ajuns la el...“ „Algoritmi genetici și evolutivi...“, am remarcat eu, destul de surprins. Îi știam doar din auzite, din cărțile cu roboți pe care le mai citeam seara. Aș fi pus pariu că nu există cu-adevărat. „Nota zece, dom’ profesor! Sunt impresionat! Treizeci și doi de ani de prietenie și încă mai știi ce vreau să spun.“ Nu era o ironie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Nimeni nu știa dacă tipul exista cu-adevărat, și nici dacă sistemul lui chiar funcționa. Orice era posibil: în fond, îl urmărisem și pe bietul Petrișor mergând la vot, atârnat de brațul familiei, bâțâindu-se din tot corpul, ca un robot gata să sară din șuruburi. Oare cum aplicase ștampila pe buletin? Dar cine avea chef să riște? Mesajul suna clar, mi se sugera să fiu cu ochii în patru. Tot ce curgea seara pe ecranul meu îi apărea și-altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]