KorAP: Find »[drukola/base=română & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...247 >

6,157 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

divizibile pentru că ele se pot divide în entități atomice uniforme și egale (membri). Ele sunt numite grupuri, iar substantivele care le desemnează sunt numite colective (guvern, echipă, populație etc.). (iii) entități non-numărabile, non-atomice, denumite de substantivele masive. În general, în română ele au doar formă de singular (lapte, unt, fier etc.). Câteva au doar formă de plural (tărâțe, icre7). 3.4. Cazul Cazul unui GD nu este o trăsătură interpretabilă, spre deosebire de gen, număr și persoană (la pronume). El este impus substantivului-centru

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
2 Acordo GN 2 N' N Ceea ce diferă față de acordul subiect - predicat este direcția: de la stânga la dreapta în propoziție, unde specificatorul impune verbului acordul, și de la dreapta spre stânga în grupul nominal, unde nominalul impune specificatorului determinant acordul. În ce privește româna și celelalte limbi romanice, unde adjectivele se acordă (vizibil) cu substantivul-centru, pentru unificarea configurațiilor în care se poate realiza acordul, se poate propune ipoteza unei a două proiecții Acord în grupul nominal, pentru acordul modificatorilor. Așa cum la nivelul propoziției au

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
entități marcate cu trăsătura T și entități nemarcate cu trăsătura T. Entitățile marcate cu T sunt cele care satisfac presupoziția trăsăturii T. Pentru sintagmele coordonate, trăsăturile phi ale sintagmei sunt cele care sunt mai puțin marcate în acea limbă (în română, genul sintagmelor coordonate [+Uman] este masculinul, deci masculinul este mai puțin marcat). Trăsăturile phi pot apărea și în alte poziții decât centrul phi, iar în acest caz, ele nu sunt interpretabile, ci doar consecințe ale acordului pur sintactic. Aceste trăsături

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
distincția între cele două seturi de trăsături și observația bazată pe câteva limbi că acordul predicativ este de tip referențial nu este suficientă pentru a explica acordul predominant formal al substantivelor cu neconcordanțe între formă și sens din limbi ca româna. Totuși, există și în română anumite substantive care admit un acord hibrid. Este vorba de anumite substantive cu sens cuantificator: (42) a. Propunerea a fost discutată în ședință de consilierii Primăriei Municipiului București. Marea majoritate au votat împotrivă. b. Propunerea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de trăsături și observația bazată pe câteva limbi că acordul predicativ este de tip referențial nu este suficientă pentru a explica acordul predominant formal al substantivelor cu neconcordanțe între formă și sens din limbi ca româna. Totuși, există și în română anumite substantive care admit un acord hibrid. Este vorba de anumite substantive cu sens cuantificator: (42) a. Propunerea a fost discutată în ședință de consilierii Primăriei Municipiului București. Marea majoritate au votat împotrivă. b. Propunerea a fost discutată în ședință

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
4. Acordul sintagmelor binominale). Un alt domeniu în care trebuie verificată ipoteza CONCORD - INDEX este acordul sintagmelor coordonate. Exemplele de tipul a boy and girl și this boy and girl (Holloway King și Dalrymple, 2000: 69) nu sunt posibile în română: (43) *Acest băiat și fată au venit. Așadar generalizarea făcută de Holloway King și Dalrymple (2000) referitoare la modul cum se calculează trăsătura CONCORD a unei sintagme coordonate nu este valabilă și pentru română. Nu este un argument împotriva ipotezei

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
urmare, presupunând că în toate limbile colectivele de tipul guvern, familie, echipă etc., care în engleză se pot acorda la plural, au valoarea de număr INDEX [plural], rămâne de explicat de ce acordul la plural nu este posibil în limbi ca româna. Este de preferat să găsim o explicație sintactică, nu una care ține de conceperea diferită a entităților colective în română și engleză. (iv) trebuie să reajustăm cadrul teoretic în sensul că un element poate avea două trăsături sau două valori

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
două valori de gen: masculin și feminin (cf. GALR, GA2). Apare astfel o asimetrie între sistemul de gen al controlorului și cel al țintei. Existența genului neutru în limba română a fost contestată de unii lingviști, care au afirmat că româna are doar două valori de gen, masculin și feminin, neutrul fiind, de fapt, un ambigen (vezi cap. 7. Genul neutru din perspectiva acordului). Substantivele de genul neutru se disting de celelalte prin unele desinențe (desinența de plural -uri este specifică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
unui băiat înalt - masculin, singular, G/D e. niște fete înalte, niște băieți înalți - plural, N/Ac f. unor fete înalte, unor băieți înalți - plural, G/D Destul de frecvent în anumite situații, acordul în caz nu se mai face în româna actuală. O sursă importantă pentru observarea dezacordului în caz al adjectivului sunt monitorizările posturilor de radio și televiziune (cf. cap. 9. Acordul în limba vorbită). În toate perioadele de monitorizare, marea majoritate a contextelor în care s-a înregistrat dezacordul

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
babysitteră bun Pentru o serie de substantive cu genul formal masculin (ca ministru, doctor) s-au creat, în limbajul standard sau în cel colocvial, perechi cu sufixe moționale specifice limbii române: babysitteră, barmaniță, doctoriță, ministreasă, ministră etc., semn că în română se simte nevoia marcării formale a distincției masculin-feminin la substantivele [+Animat]. În limba vorbită sau în registrul foarte colocvial, se întâlnesc și exemple cu acord semantic al determinanților proclitici sau al adjectivelor. Astfel de exemple, rare, trebuie analizate fie ca

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
acești sute de mii de spectatori. (www.tariceanu.ro) b. ...prinse de alți milioane de fotografi înaintea mea. (www.fotografa.ro) 4. Acordul din perspectiva țintei. Particularități ale unor clase lexico-gramaticale 4.1. Numeralul 4.1.1. Numeralul cardinal În româna colocvială, numeralele compuse tind să devină invariabile, nemarcând acordul în gen. Este o tendință care ține de sistemul limbii actuale, în varianta ei colocvială, nu un fenomen de procesare a mesajului: (63) a. cincizeci și doi de mii (Radio România

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
deja pe cineva înaintea lor ... În engleză, the second children denotă setul de entități copii care sunt născuți "al doilea" în familiile lor, cu alte cuvinte, fiecare copil din acest set este al doilea copil în familia sa. Contrastul cu româna se explică prin diferența de trăsături dintre articolul românesc și cel englezesc. În engleză, articolul definit nu are trăsătura de număr, iar numeralul ordinal nu marchează morfosintactic (desinențial) trăsătura de număr. În consecință, combinarea cu entități +plural nu este blocată

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
În exemplul (84)b, al se acordă în caz cu substantivul-centru, marcând cazul genitiv sau dativ prin desinența -e (feminin, singular), de tip adjectival (desinența de tip pronominal fiind -ei). În general, acordul în caz al adjectivelor este marcat în româna actuală doar la feminin singular (unei prietene bune). Este și motivul pentru care se acordă în caz mea, care are și caracteristici de adjectiv (acordul în caz, gen și număr cu substantivul), și caracteristici de pronume (trăsătura de persoană este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a spus... - nepoliticos b. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Dânsai / dumneaeii / Domnia Eii / Domnia Sai mi-a spus... - politicos (în diverse grade) 4.4.2. Său cu valoare de plural în româna veche și modernă În limba română veche și modernă, până pe la începutul secolului al XX-lea (vezi TILR, III), formele de persoana a III-a puteau avea referent +plural, spre deosebire de limba actuală, când se folosesc doar pentru referenți +singular: (107

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de ibovnicie e cea mai mare osândă a sufletului săui (P. Maior, Procanon) b. unde vorbesc țiganiii între sinei (I. Budai Deleanu, Țiganiada) c. româniii [...] aduseseră cu sinei din prima patrie nește idei ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui posesiv de persoana a III-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
N, vs. tine - Ac, ție - D) b. Mergând eu la facultate, m-am întâlnit cu studenții care plecau la miting. c. Odată angajată ea, compania a prosperat. d. Tu ai de citit. Acest lucru arată că atribuirea cazului nominativ în română nu depinde de prezența flexiunii personale, deci de marcarea acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
consecință, are o formă nemarcată (engl. default), omonimă cu cea de persoana a III-a singular. 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat Verbele care acceptă subiect pot admite și nelexicalizarea acestuia, în anumite condiții. Cu alte cuvinte, româna este o limbă pro-drop44. Sunt mai multe tipuri de contexte în care subiectul nu este lexicalizat: (i) subiectul este recuperat anaforic Acest tip de subiect este numit în GALR și în gramaticile tradiționale "subînțeles". Uneori, subînțelegerea subiectului este impusă obligatoriu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
plâng. (cf. GALR, II: 357) d. O.K. Dacă e, îți mai dau un telefon după aceea. (cf. GALR, II: 357) e. - Nu vezi că mă evită? / - Cine? / - Ei, știi tu! (cf. GALR, II: 357) Capacitatea anumitor limbi (cf. latina, româna, italiana, catalana, albaneza, araba, chineza, japoneza, limbile slave) de a accepta nelexicalizarea subiectului a fost pusă în legătură cu morfologia bogată a verbului, care poate exprima suficiente informații despre subiect prin mărcile de număr și persoană. În română, mărcile de număr și

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
ca oscilația între acordul semantic și acordul formal al verbului-predicat cu subiectul realizat printr-un substantiv colectiv să se fi redus ca urmare a fixării acestor norme de exprimare, norma impunând acordul formal. Numeroși factori influențează acordul substantivelor colective în româna contemporană. Dintre cele trei categorii de substantive colective, doar cele din clasa B admit două posibilități de acord. Cele din clasa A, puternic referențiale, impun întotdeauna acordul, iar cele din clasa C, non-referențiale, nu pot impune acordul, din cauză că nu au

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
se face lexical. Se poate presupune și că propoziția conține un pronume personal de persoana I nelexicalizat, iar substantivul (subsemnatul) are mai degrabă un statut de apoziție. Verbul poate fi la persoana I deși nu este lexicalizat pronumele personal subiect, româna fiind o limbă pro-drop, care admite nelexicalizarea pronumelui subiect datorită morfologiei verbale bogate: (81) Eu, subsemnatul / subsemnata, [...], mă angajez să restitui sumele primite cu titlu de bursă... 2.7. Termenii inclusivi Prin termen inclusiv se înțelege un nominal aflat în

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
dar și măsura (în tranzacții comerciale), frunză și rază pot exprima forma, dar și partiția etc. Substantivele generice (fel, gen, tip etc.) nu sunt cantitative, le vom discuta separat. Conform lui Tănase-Dogaru (2007), substantivele din poziția N1 în limbi ca româna, engleza, olandeza, greaca etc. (limbi în care există plural morfologic), au un rol asemănător clasificatorilor din chineză. În chineză, unde nu există plural morfologic, se folosesc clasificatori pentru a număra entități. Conform lui Cheng și Sybesma (1999, via Tănase-Dogaru, 2007

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
forme nemarcate, așa cum se întâmplă în franceză, unde este utilizat masculinul; b) alegerea genului unuia dintre cele două nominale, pe baza unei proeminențe pragmatice sau semantice (vorbitorii au liberă alegere, fiind influențați de diverși factori contextuali), așa cum se întâmplă în română (vezi mai jos): (149) a. Un munte de femeie a fost transportată / *transportat cu ambulanța la spital. b. O bijuterie de automobil a fost expus / expusă de Renault la Salonul auto de la București. Vișan (2004) a efectuat o anchetă lingvistică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
II-a au prioritate în fața persoanei a III-a, iar pluralul are prioritate în fața singularului. Un subtip aparte de structuri copulative specificaționale sunt cele cu scindare și pseudoscindare (engl. clefts, pseudo-clefts)86 - vezi infra, 4., pentru structurile cu pseudoscindare din română. 2.2. Structurile identificaționale În structurile identificaționale, unul dintre nominale specifică identitatea entității desemnate prin celălalt nominal. Structurile identificaționale au în comun cu cele specificaționale faptul că unul dintre nominale este mai puternic referențial (cel care specifică identitatea). În aceste

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
camera(DEF) " Cauza incendiului au fost lumânările aprinse din sufragerie." (Heycock, 2009) O analiză a acordului în structurile copulative de tip N1 sg. + copulativ + N2 pl. ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: (i) De ce în structurile specificaționale și identificaționale din română în care avem un nominal la singular și unul la plural, verbul-predicat trebuie să fie la plural? (ii) Care este diferența dintre română (italiană, portugheză etc.) și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
copulativ + N2 pl. ar trebui să răspundă următoarelor întrebări: (i) De ce în structurile specificaționale și identificaționale din română în care avem un nominal la singular și unul la plural, verbul-predicat trebuie să fie la plural? (ii) Care este diferența dintre română (italiană, portugheză etc.) și engleză, astfel încât, în română acordul se face întotdeauna cu termenul cel mai marcat pentru trăsăturile phi, iar în engleză, acordul se face cu nominalul postcopulativ? 3.2. Ipoteze anterioare 3.2.1. Ipoteza lui Moro (1991

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]