12,281 matches
-
scrisă În stilul tău. Citind printre rânduri, Îmi imaginez că logodna cu fata aceea Îți produce nefericire și văd că ți-ai pierdut tot elanul romanțios pe care-l aveai Înainte de război. Comiți o mare eroare crezând că poți fi romantic fără ajutorul religiei. Uneori Îmi spun că pentru noi amândoi secretul succesului (atunci când Îl găsim) constă În elementul mistic din noi: prin noi curge o sevă care ne sporește personalitatea, iar când se scurge din noi, personalitățile noastre se chircesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
obligatoriu să am un suflet, a protestat Amory. Nu pot fi rațional... și nu doresc să fiu molecular. Ea s-a aplecat Înspre el, cu ochii arzători nedezlipiți de ochii lui, și i-a șoptit, cu un fel de implacabilitate romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Înspre el, cu ochii arzători nedezlipiți de ochii lui, și i-a șoptit, cu un fel de implacabilitate romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de ochii lui, și i-a șoptit, cu un fel de implacabilitate romantică: - E așa cum m-am gândit, Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory.) - Calambururi. Eu plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Juan, așa cum m-am temut: ești sentimental. Nu semeni cu mine. Eu sunt o micuță materialistă romantică. - Nu sunt sentimental - sunt la fel de romantic ca și tine. Înțelege, ideea e că o persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory.) - Calambururi. Eu plec acasă, a zis ea tristă. Să coborâm de pe căpiță și să mergem până la răscruce, iar dacă de-acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
călăreau acum pe drum, cam la cincisprezece metri În stânga ei. - Știi, fiecare trebuie să aibă un fel de mantie pe care s-o arunce deasupra lui. Intelectele mediocre, din categoria a doua, după clasificarea lui Platon, folosesc rămășițe de cavalerism romantic, diluate cu sentimentalism victorian. Noi, care ne considerăm intelectuali autentici, Îl mascăm pretinzând că este o altă latură a noastră, fără legătură cu creierele noastre sclipitoare; pretindem că, prin faptul că suntem conștienți de prezența lui, scăpăm de soarta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu-i decât mizerabilă. E cel mai urât lucru din lume. În esență, e mai curat să fii bogat și corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși o scenă a cărei semnificație Îl impresionase cândva: un tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
deziluziei sau a unei limpezimi de gândire naturale, evadează din țarc și caută labirintul. Există unii, ca Wells și Platon, care posedă, aproape inconștient, un straniu conformism ascuns, neacceptând pentru ei Înșiși decât ceea ce putea fi acceptat pentru toți semenii - romantici incurabili, care, În ciuda eforturilor proprii, n-ar putea intra niciodată În labirint ca niște suflete goale pușcă. Pe de altă parte, există personalități gen vârf-de-lance, pionieri Într-un domeniu, ca Samuel Butler, Renan, Voltaire, care Înaintează mult mai lent, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
face din lumini și umbre reprezentări ale lui Dumnezeu. Lumea se simțea În siguranță În preajma sa. Din tentativa de sacrificiu a lui Amory nu se născuse decât Înțelegerea deplină a dezamăgirii sale, dar din Înmormântarea lui Monsignor se născuse elful romantic ce avea să-l Însoțească În labirint. Găsise un lucru pe care-l dorea, pe care Îl dorise tot timpul și-l va dori mereu: nu să fie admirat, cum se temuse, nici să fie iubit, cum se convinsese singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mira că mormintele Îi făceau pe oameni să considere viața ceva trăit În van. Cumva, el nu găsea nimic deznădăjduit În faptul de a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său va avea și el Înfățișarea a ceva făurit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cât are de‑a face scripca cu iepurele; ce i‑ar mai plăcea și lui Hans să care poveri și mai grele, atât de grele, încât toată lumea să‑l admire! Emoțiile de dinaintea plecării, de Rusalii, la o mânăstire veche și romantică, unde poți să te dedici exercițiilor spirituale și să regăsești ce‑ai pierdut, adică pe tine însuți; după aceea vei spune că atmosfera acelor zile de Rusalii nu poate fi descrisă. Elevii spun des că le lipsesc cuvintele ca să descrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
care se putea admira vederea panoramică asupra Tokio-ului? Nu ne făceam griji din pricina aceasta. Însă nu puteam Îngădui să scadă tensiunea care ne anima. El Îi spusese odată că, pe măsura ce se apropie de moarte, oamenii devin din ce În ce mai romantici, iar ei nu-i displăceau frazele pompoase de genul ăsta. Keiko Kataoka era o femeie care putea să-și dea seama de aspectul penisului unui bărbat și de modul de ejaculare doar uitându-se la mâinile sau la chipul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
a te bucura de tine însuți. Hedonismul nu presupune egoismul, și nici măcar bucuria răutăcioasă, ci construirea de sine ca o cetate, o fortăreață de necucerit. Lucrețiu utilizează metafora castelului construit pe un pisc stâncos - persistență a sublimului și a posturii romantice! Și Nietzsche va recurge la piscuri: locul bătut de vântul tăios al lucidității nu suportă aglomerația și, din înaltul acestei fortărețe intelectuale, poți vedea jos, asemeni unui zeu epicurian, ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
avem instalată o cameră TV. — Are o bucătărie frumoasă, zise în treacăt Felix S 23 uitându-se la un ecran din colț. — Dar cu banca asta ce este? întrebă Getta 2, arătând spre alt televizor. — Profesorul e o fire mai romantică. Îi place să stea în parc o jumătate de oră după cursuri, răspunse inspectorul. — Care a fost proporția lecturilor lui luna trecută? vru să știe pedagogul. — 17% autori francezi, 20% ruși, 13% germani. 18% americani, 9% englezi și 30% sud-americani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
pâlpâia și cald, în poale Ca pânzele alcoolului, în ceașcă. Pe butură, nebunul tău cu scufă Ochi inegali grozav de triști rotea, Și mâna ți-a sucit, cum storci o rufă, Și-a rupt și gâtul păsării, care bătea. PARALEL ROMANTIC Numisem nunții noastre-un burg, Slăvit cu ape-abia de curg - Ca un dulău trântit pe-o labă, Vechi burg de-amurg, în țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nunții de-altădată! Zorește, iar pe faldul ușor de hiacint Îmbracă-ntîi armura, și vechea ta mândrie Se-nalță spre uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumini. - Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei să zici: vechile curente, mă îndreaptă d-l I. Bar-bu. În măsura în care au însemnat o revenire la imaginativ și romantic - tot binele. În măsura în care au însemnat obraznică insurecție, confuziune pederastă, reclamă dezmățată - tot răul. Poezia e contrariul stării permanente de revoluție, cum o definea mai deunăzi unul din acești esteți. E o lirică dezordine rezolvată în liniște. - Credeți că mediul nostru
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
pe floarea lui Novalis, albastră. Întrebările cunoașterii, înțelegerea muzicală a lumii dădeau perspective nesfârșite versurilor lui, bătute: ca niște punți peste primejdii. Ce înseamnă Eminescu pentru noi, se măsoară numai opunând nobilului său romantism, formele depreciate ale celui francez. Valul romantic germanic, derivat și rotunjit un moment în poezia de lac perfect sub eclipsă a lui Gérard de Nerval, e captat definitiv de furioasele turbine retorice, vociferatoarele genii ale cenaclului Ch. Nodier. La noi, în poezia lui Eminescu, același val de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cealaltă parte, odată cu stelele Scorpiei, răsăritul unui sens tragic și nou, pentru această Vale. Ultima oră, 1 mai 1929 SALUT ÎN NOVALIS (Al. A. Philippide - Stânci fulgerate) Urmând un vechi protocol al curților, poezia noastră delegase către etajele subpământene ale romanticei, un foarte tânăr ambasador, să încercuiască inima luminoasă și îngropată a lui Friedrich von Hardenberg, cu o nouă alianță. Sunt zece ani de atunci. Muzicile acestor nunți thuringiene le-am auzit, curgând misterios, în marele Arbor al Aurului, în derivațiile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
probleme psihologice, un eseu asupra celor mai bune condiții de receptivitate a operei în versuri: un fel de metodologie lirică. În analiza lui, Edgar Poe ajunge la concluzia existenței exclusive a poemelor scurte. El opune short poem-ul lungilor tirade romantice bântuind pe vremea aceea. Totuși, ca un bun romantic, profesează, în privința formei, electismul, și recomandă amestecul indefinit al metrilor. Dar atunci când cere subordonarea tuturor detaliilor operei compuse unui anumit efect preconceput, se comportă ca un clasic. Insistăm, totuși: Poe nu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de receptivitate a operei în versuri: un fel de metodologie lirică. În analiza lui, Edgar Poe ajunge la concluzia existenței exclusive a poemelor scurte. El opune short poem-ul lungilor tirade romantice bântuind pe vremea aceea. Totuși, ca un bun romantic, profesează, în privința formei, electismul, și recomandă amestecul indefinit al metrilor. Dar atunci când cere subordonarea tuturor detaliilor operei compuse unui anumit efect preconceput, se comportă ca un clasic. Insistăm, totuși: Poe nu explică, sau se explică rău, când definește domeniul poeziei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de purism. Pentru Moréas, matca oricărei poezii este lira; nu lira materială, ci o anumită atitudine rapsodică. O dată evocată, din această liră originală derivă un anumit număr de operațiuni aedice, de rituri proprii aedului, care constituie domeniul poeziei. Efectele orgii romantice sau ale orchestrei simboliste sunt exilate din această strictă întocmire. Mai trec doar adierile compatibile cu dublul tetracord al stanței papadiamantopoline. Cu Hilbert geometria îl regăsește pe Euclid: cu Moréas, poezia se întoarce la Alceu. Dar această revenire e întărită
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ducele Ferdinand de Braunschweig, căruia îi sunt dedicate Disquisitiones arithmeticae. Aceasta, despre mentalitatea lui politică. Despre gusturile sale literare, avem de asemenea unele indicații. Era cititor al lui Rousseau (mai mult al poetului naturii decât al scriitorului social) și al romanticului Jean Paul Richter. Anumite pasagii din scrisorile către Joahanna Osthoff, din timpul logodnei lor, sunt înfiorate de o simțire adevărată, curioasă la acest om reputat îndepărtat și rece - accente pe care retorica sentimentală a timpului nu izbutește să le falsifice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Arthur Rimbaud, unul din incendiatorii Comunei, de la 1870. Ceea ce ne reține în Galois e alăturarea patetică, făcută să izbească imaginațiile, a unui mare matematician și revoluționar. Cu cât mai cuceritoare este această apariție, căreia finalul duelului îi adaugă un colorit romantic, decât figura celuilalt matematician, contemporan al lui Galois, la fel de stăpânit de patima politică, legitimistul Cauchy, a cărui esență se scurge prin academii sau în exiluri somptuoase, ca profesor al fiului lui Carol al X-lea (la Turin, la Viena și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ne vom îndrepta spre incantațiile din Domnișoara Hus sau spre largile sale poeme de pitoresc balcanic. Nu este hazardat să-l privim pe d. Barbu paralel cu valoarea sa de poet al ideii, ca pe un baladist, ca pe un romantic colorist, așa cum apare în Riga Cripto și lapona Enigel, în Nastratin Hogea la Isarlîk și chiar în Domnișoara Hus. În poemele sale, construite retoric, pe figurație conturată, poezia nu mai captează esențe, satisfăcîndu-se într-un pitoresc nostalgic; la baza acestui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]