3,443 matches
-
între patru plăcuțe perforate, cu care mă luptam chiar mai mult decât cu carcasele. Roșu de furie, trăgeam cu ciocanul de-a valma peste piese, doar-doar se va desface cadrul în care erau încorsetate. Când cadrul ceda, toate piesele se rostogoleau în pat, care-ncotro. Căci să ajungi la Mecanism nu era de ajuns. Și el trebuia desfăcut până la ultimele componente, până la atomii indestructibili. Aveam acum în 44 pumn o panglică de oțel cu care nu știam ce să fac, o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vesel. Un păstor se oprise la câțiva pași de el și-i urmărea cu un surâs. Copilul îl văzu și atunci îngrijorarea îi pieri. Zise numaidecât, arătând cu mâna spre păstor: - El a făcut-o. El e fratele meu! Auta rostogoli bila prin iarbă și strigă: - Prinde-o! Copilul alergă după bilă și apucînd-o cu mâinile i-o aduse. Acum nu-i mai fu frică de omul negru. Îl cercetă mai atent. Deodată întrebă: - De ce ești tu așa de negru? Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ieșiseră câțiva păstori și, lăsîndu-și munca, ascultau în tăcere. Deodată, cântecul se frânse tocmai când părea că începe din nou. - Nu mai cînți? întrebă copilul. - Cântecul s-a sfârșit. Copilul își căută bila. O găsi și câteva clipe se jucă rostogolind-o prin iarbă, apoi se apropie de Auta care ședea și acum tot cu genunchii strânși dedesubt și-i zise repede: - Tot nu mi-ai spus de ce ești negru. - Ți-am spus, poate tu n-ai înțeles... N-ai văzut
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
răsucesc șoldurile cu Îndemânare, Începând să-mi trimit unde trebuie și sperma mea. — Ce pizda măsii Chrissie... icnesc eu În timp ce ejacularea mi se diminuează ca pulsul unui muribund, iar mișcările mele de rotație se opresc. Mă prăbușesc pe ea, mă rostogolesc alături și ațipesc pentru o vreme. Mă trezesc primul și inspectez stricăciunile. Vasele de sânge din ochii mei s-au spart, iar pe gât am o urmă groasă. Sunt un ofițer profesionist din forțele de ordine. Trebuie să lucrez cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și ține-mă la curent. Capul sus! Ciao! Țopăim pe podeaua din cârciumă, strecurându-ne cu iscusință printre două scaune și, răsucindu-ne, Îi putem vedea gaura rotundă, Întunecată și neagră a gurii ei și zbiară ceva, dar noi ne rostogolim până la ușă, iar ea se ridică să ne urmeze, dar noi mergem grăbiți ca curu prin parcare către mașină, fredonând melodia pe care se derulează genericul din finalul emisiunii Benny Hill Show. Încă mai e pe urmele mele răcnind Brooosss
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
reda un cer, apa, liniștea unui oraș dimineața. "Așa ar fi trebuit să scriu..." În fața acestui camaieu aerian, roz-somon și albastru-ardezie, care-l străfulgeră ca o Judecată de Apoi, are această revelație: literatura lui n-a fost la înălțime. "Se rostogoli de pe canapea pe dușumea și toți vizitatorii și paznicii se năpustiră spre acel loc"*. De secole întregi furnicile verbului se târăsc pe sub carul de luptă al inventatorilor vizuali, care au, ca să spunem așa, triumful înnăscut. În fața eternității mute a "celui
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
valorizate astăzi sunt cele mai neașteptate, căci, constituind în mai mare măsură decât celelalte un eveniment, fac să se vorbească mai mult despre ele: să ambalezi Pont-Neuf, să-ți așezi șevaletul în fața unui rinocer la grădina zoologică de la Vincennes, să rostogolești o femeie goală pe o pânză pictată sau să plasezi un câmp de grâu în fața Arcului de Triumf înseamnă în primul rând să faci un bun jurnalism, producând echivalentul unei catastrofe feroviare. Reiese că tradiționalismul este o aberație mediatică (ca
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
curbura provocată de corpurile așezate pe foaie - reprezintă gravitația. Cu cât corpul este mai masiv, cu atât mai mult se deformează foaia, și cu atât mai mare este adâncitura din jurul lui. Atracția gravitațională seamănă cu tendința corpurilor de a se rostogoli în adâncitură. Curbura foii de cauciuc nu este numai o curbură a spațiului, ci și a timpului. Așa cum spațiul se deformează în apropierea unui corp masiv, la fel se întâmplă și cu timpul. Scurgerea lui este încetinită tot mai mult
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
mai mare. Același lucru se întâmplă și cu masa. Pe măsură ce pătrunzi în regiuni de spațiu tot mai curbate, masele corpurilor cresc efectiv, producând fenomenul ce poartă numele de inflația maselor. Această analogie explică orbitele planetelor; pur și simplu Pământul se rostogolește, în adâncitura făcută de Soare în foaia de cauciuc. Lumina nu se deplasează în linie dreaptă, ci pe traiectorii curbilinii, în jurul stelelor - un efect pentru observarea căruia, în 1919, astronomul britanic Sir Arthur Eddington a plecat într-o expediție. Eddington
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
din articol era că vidul nostru poate fi un vid „fals“, într-o stare energetică nenaturală - ca o minge aflată în echilibru precar pe coasta unui deal. Dacă îi dăm vidului un bobârnac destul de puternic, ar putea începe să se rostogolească în josul pantei - ajungând într-o stare energetică inferioară - și nu l-am mai putea opri. Am scăpa de sub control un balon uriaș de energie, care s-ar mări cu viteza luminii, distrugând totul în urmă. Ar putea fi atât de
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
acțiunile colective de reapropriere a patrimoniului natural și construit sunt susținute de către autoritățile comunale și intercomunale, care se bazează pe Carta peisagistică, pe Carta teritoriului etc. Eforturile trebuie asociate cu preocuparea de a crea efectul bulgărului de zăpadă (care se rostogolește și antrenează ce-i iese în cale). După unificarea Germaniei, numeroase sate din zona Seelow (Brandeburg) și-au propus să facă proiecte de relansare a economiei locale. Susținută de autoritățile landului, comuna Wulkow a optat pentru un model de "dezvoltare
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
tunând și împroșcând, de promontorii și de stânci. Iar marele avânt poate rupe totul în cale-i ca un râu umflat de ploi, dar și scădea până la urmă, ca elanul unui bolovan uriaș rupt de torente dintr-o stâncă și rostogolindu-se năprasnic până când, pierzându și avântul, se oprește în câmpie. Iar războinicul întâmpină uneori o putere mai mare ca a lui și se oprește, ca în fața unui râu ieșit din albie, înspumat și crâncen, peste care nu poate trece și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și nizamul împărțeau același palanchin montat pe spinarea unui elefant. La un moment dat, un tigru a sărit în spatele pachidermului. Animalul, speriat, s-a scuturat atît de tare încît curelele care susțineau palanchinul au cedat și prețioasa încărcătură s-a rostogolit la pămînt. Atunci tigrul s-a năpustit asupra prințului de Wales. Din fericire, nizamul nu s-a pierdut cu firea și, scoțîndu-și fulgerător pumnalul de la brîu, a spintecat burta tigrului. Felina rănită a dispărut în tufișuri, iar vînătoarea a continuat
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
dramatică, în care prezintă imaginea sa în raport imediat cu ceilalți. (...) Forma lirică este cel mai simplu veșmânt verbal al unui moment de emoție, un strigăt ritmic asemănător celor care odinioară îl însuflețeau pe bărbatul ce trăgea la vâsle sau rostogolea pietre către vârful unei pante. Cel care scoate acest strigăt este mai conștient de momentul emoției sale decât de el însuși pe cale de a încerca această emoție. Forma epică cea mai simplă se naște din literatura lirică atunci când artistul întârzie
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Nu știți cine sunt! le strigă bietul poet. Eu sunt Victor Hugo, membru al Academiei Franceze. Eu am scris despre voi, despre gingășia voastră, iubiți copii, și așa mă răsplătiți, cutre nemernice?? Dar copilașii nu se sinchisiră. Victor Hugo se rostogoli din copac ca scroafa. Îl întovârășiră hohote de râs și "fructe"".194 Putem observa astfel că scrierile de tinerețe ale lui Eugen Ionescu, ale căror incipiente motive vor înflori în dramaturgia prestigioasă de mai târziu, oferă un material abundent, de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
poziție atrăgătoare, găsește nimerit ca preludiu un scurt comentariu la adresa "murdăriei" și "mârșăviei" femeii. Crezându-se insultată, Polixeni comite eroarea de a cere îndurare, deconspirându-se. Scena este de un comic enorm și de acum, "bulgărele de zăpadă"107 se rostogolește năvalnic: soțul furios se năpustește în odaia pretinsului "doctorand în drept", pe care un sfânt Andrei neinvocat îl îndemnase să plece să-și caute țigări chiar în timp ce, dezmeticită din șocul mărturisirii, Polixeni verifică dacă există urme ale infidelității și se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gol, se repezi cu pușca, afară, în ceardac. Lupul, mare aproape cât un vițel, sări peste ceardac fără să-l atingă, și din câteva copci se îndreptă spre lizieră. În grabă, fără să ochească, trase în direcția lui. Lupul se rostogoli în fugă, de câteva ori și, șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit!... ninsoarea o stat, o să-i iau urma!“, își zise el și intră nerăbdător în casă la fetiță. O luă în palmele lui mari, simțindu
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
numărând clipele. Dangătele lor nu mai erau bătaie de clopote, erau tremur în carne. Iarnă aspră și geroasă cum demult n-a mai fost. Fumul din hogeag, învăluit de vântoasă, părea să-l bage înapoi în vatră. Norii grei fugeau rostogolindu-se pe cer, în straturi tot mai goase, dinspre miazănoapte, aducând zăpezi. Gheorghe TESCU 60 Clopotele au amuțit dintr-o dată, aerul însă continuă să vibreze, făcând punți lungi peste văi. Bătrânului Chiuariu, i se făcu frică, acum îi era chiar
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dinspre răsărit drept în față, spulberând zăpada. O liniște dureroasă plutea în jur... o liniște care înfiora. Deodată, un scâncet ca de copil se auzi, și din lăstăriș se ivi un pui de lup, poate, de 1-2 săptămâni, sur-argintiu, se rostogolea prin zăpadă, vrând să meargă, încă aproape orb, se târa căutându-și mama... căutându-i țâța... Anton, cu ochii ficși la mărgelele albastre de pe zapadâ și la făptura aceea mititică, orfană... simți în inimă un junghi. Îi omorâse mama. Primul
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
teamă de moarte îl cuprinse; își închise ochii strâns așteptând... și, zvâcni. Totul se petrecu într-o clipită... o clipă, cât o bătaie de inimă grăbită. Un trosnet surd de os sfărâmat... un icnet subțire, jalnic, și frumosul animal se rostogoli în vale, întinzându-se moale, nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Își ridică geanta de pe jos, dând să o așeze pe birou. Dar tresări simțind greutatea neobișnuită a acesteia și o scăpă din nou pe covorul cenușiu, lăsând să se împrăștie tot conținutul. —Rahat, făcu, încercând să înhațe rujul care se rostogolise la un metru în față. —Încă ești aici? Neil Lomond stătea dinaintea ei, privind-o cum își ridica rujul de pe jos. Da, încă sunt aici, spuse. Dar tocmai mă porneam înspre casă. Atunci te-am prins la fix. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
n-ar rămâne la birou după ora șase. Poate că eu nu sunt întreagă la minte. Cuvintele îi ieșiră pe gură înainte să le poată opri, dar încercă să afișeze un aer nonșalant în timp ce ridica vreo două Tampax-uri care se rostogoliseră și ele pe jos și le îndesa în geantă. —Dă-mi voie. Neil începu și el să culeagă lucrurile de pe covor. Îi înmână cheile și alarma personală de securitate pe care o mai avea în geantă. —Te aștepți la atacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Făcându-mi haină din tăcerea ta. Ne vom iubi printre dureri acute Și ne vom consola prin rugăminți, Din noi vor crește lumi necunoscute, Iar Dumnezeu ne va vorbi prin sfinți. 26 mai 2011 Lacrimă o lume pregătită să se rostogolească bulevardul agonizează înghițit de noapte tramvaiul îl spintecă de la un capăt la celălalt în intersecție s a oprit o mașină fata de la volan are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
are părul lung galben și mătăsos (îmi imaginez) fumează fumul se înfășoară în jurul gâtului șarpe albastru toxic mușcătură letală semaforul clipește în urma ei nu rămâne nimic nici măcar fumul doar o lacrimă cât o lume la colțul intersecției pregătită să se rostogolească din gând în gând 28 mai 2011 Cu sufletul pe urmele mele orizontul nălucea în coasta pădurii fugisem din propria viață după ani întregi de evadări nereușite se înfigeau maci în ochii mei iar pleopele încercau să tragă cerul sub
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]