3,323 matches
-
vă reamintim l În 18 și 19 septembrie în Parcul Rozelor are loc Ruga Timișoarei. Sâmbătă, 18 septembrie, de la ora 16,30, în Parcul Rozelor va avea loc spectacolul susținut de Ansamblul „Hora Timișului“. La ora 18 se deschide Jocul Rugii, cu participarea renumiților soliști acompaniați de orchestra „Timișul“. Duminică, 19 septembrie, de la ora 10, va avea loc slujba religioasă la Catedrala Mitropolitană, iar la ora 12,15 primarul Timișoarei va depune o coroană de flori la Monumentul Crucificării. Nașul Rugii
Agenda2004-38-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282901_a_284230]
-
Rugii, cu participarea renumiților soliști acompaniați de orchestra „Timișul“. Duminică, 19 septembrie, de la ora 10, va avea loc slujba religioasă la Catedrala Mitropolitană, iar la ora 12,15 primarul Timișoarei va depune o coroană de flori la Monumentul Crucificării. Nașul Rugii va da binețe goștilor la ora 16,30, în Parcul Rozelor, înaintea spectacolului pe care îl va susține Ansamblul „Timișul“ l În perioada 20 septembrie-19 noiembrie, în mersul trenurilor din zona noastră de interes intervin modificări ca urmare a executării
Agenda2004-38-04-stiri () [Corola-journal/Journalistic/282901_a_284230]
-
figurilor de balet remarcându-se printr-o plastică de mare frumusețe. Potrivit concepției coregrafului, baletul său devine o parabolă a condiției omului modern, într-o perpetuă „fugă" în periplul său existențial de fiecare zi până la momentul meditației metafizice sacrale a rugii din final, care încheie partitura într-o stare de profundă emoție. Dansatori de primă mână ai companiei, Corina Dumitrescu, Laura Blică Toader, Monica Alexandra Petrică, Bianca Fota, Adina Tudor, Adela Crăciun, Alin Gheorghiu, Ovidiu Matei Iancu, Vlad Toader, Gigel Ungureanu
Eveniment la Opera Națională București – pentru prima oară, Balanchine! by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6345_a_7670]
-
fatală a întâlnirilor cu ea. Un text din 1994, Căpriiism, mă-ntreb de ce cu trei de i? "Îndură-te, Durată, și curmă-a mea durere,/ Să-i uit privirea fă-mă, e tot ce am a-ți cere/ O nemaispusă rugă învață-mă, de știi,/ Pentru credința-mi nouă în gemeni zei căprii.// Aș vrea ca să-i înduplec să fie pieritori,/ Făcându-i a se crede cu Crist aducători./ Un ciob de clipă numai să-i plec din semeție,/ C-apoi
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13967_a_15292]
-
în cîmpul căreia "glonțul libertății" (al viziunii) e asasin în înțelesul că "ucide" viața de la care pornește și pe care o reprezintă, chiar prin transpoziția ei în lumea ficțională: "ieri erai mișcarea unui frig,/ o liniște bătrînă tremurătoare./ ca o rugă arzînd o spînzurătoare/ în paradisul clipei nașterea îți strig./ fiindcă-ai venit din anotimpuri azi./ nevăzut de nimeni timpului văzut./ inventează existența ca o zi de vînătoare/ și de glonțul libertății în tine liber să cazi" (Opt versuri despre libertate
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
acestea se așeză pe genunchii lui Pomponescu și-l sărută pe buze. Dar apoi se ridică curând în picioare. În purtarea ministrului era o stânjeneală solemnă (așa i se păru) care o intimida. Pomponescu avea gust de muzică și o rugă pe Indolenta să-i cânte ceva. Aceasta deschise pianul și vocaliză Elegia lui G. Călinescu Massenet cu atâta impeto, cu toată reținerea vocii, încît ministrul înțelese că toată pasionalitatea femeii se exprima sonor. Singura cale adecvată de a convorbi în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iarăși de mâncare, fără a întreba nimic, de vreme ce nu i se spunea nimic. Ceva mai târziu, Hangerliu telefonă din nou lui Suflețel, rugîndu-l să-i comunice invitatului că putea să se ducă în locul dorit, în acea seară, la opt. Necunoscutul rugă pe Suflețel să revină la șapte jumătate și să-l conducă afară din instituție în modul cel mai discret cu putință. Când Suflețel se prezentă, necunoscutul, ras proaspăt, părând ciupit de vărsat, ședea în haina lui de piele pe marginea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zgomot. Invitații nu apăreau. Smărăndache nu comitea niciodată asemenea incoveniențe și madam Pomponescu își explica nevenirea lor prin faptul că nu înțeleseseră bine ziua și ora, ceea ce Pomponescu excludea. Până la două, ex-ministrul refuză să se așeze la masă, după aceea rugă pe cele două femei să prânzească, în vreme ce el, reclamând numai o cafea, se retrase în birou. La ora trei, Smărăndăchioaia ceru scuze telefonic, sub cuvânt că a fost la Gaittany, la Casa de Artă, o recepție foarte interesantă, pe care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Scoală-te! spuse ea brutal. El se ridică încet și începu să se îmbrace. Gura îi atîrna la fel de prostește. O dată sau de două ori se opri și privi cu asprime podeaua, dar ea-l grăbi. Simți că amețește, și o rugă: — Permite-mi să stau jos puțin. — Nu-mi pot permite să risc, o auzi spunînd cu o voce mai blîndă. — Nu-i ce crezi. Nu-i contagioasă și nici infectată. Scoase trei lire din buzunarul din spate și le puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de roți ruginite. Haide, e o pantă. S-o urcăm. — De ce? Mă doare spatele, și ziceai că ești obosit. Dincolo de ciuperci, drumul se pierdea sub un taluz excesiv de înalt. Lanark se cățără și Rima îl urmă bodogănind. Urcară printre grozamă, rugi și ferigi, iar el se simțea fericit că au hainele care-i apărau de frig. Ceața albă se risipi pînă ieșiră într-un întuneric luminos, sub un cer imens înstelat. Se aflau lîngă o autostradă cu zece benzi, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
furiei, Radoslav lovi cu pumnul în chipul sculptat al Sfântului Augustin cel Nou și apoi se prăbuși la pământ. Aproape că leșină din cauza vorbelor pe care le rostise. Se ghemui ca un foetus pe pardoseala rece și începu să bolborosească rugi. Se aștepta ca mânia divină să se pogoare din cer și să îl trăznească acolo, pe loc. Ecourile se stinseră însă precum toate celelalte, și Abatele începu să creadă că doar durerea pe care o simțea în pumnul cu care
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Propriei mele existențe Cu-o mască pe suflet, Cu inima sfâșiată De gheare înghețate, Găsită și abandonată În milioane de secvențe, Iubire, ură și păcate... Pasul îmi este incomplet, Poate că sunt o întâmplare Sau doar un bocet indecent... Și ruga îmi geme a iertare. În jungla Propriei mele existențe Sunt un argument Plin de ...coincidențe. Realitate sau coșmar Același gust amar Și fără diferențe! ILUZIA UNEI IUBIRI Simt în mine o flacără Care îmi dă Iluzia unei iubiri. Dacă flacăra
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
Aud un ritm de marș funebru Să-mi știu păcatele iertate Și umbrele să nu-mi mai fie Ănegru! Blestemul e rostit, s-a împlinit Când la răscruce timpul bate ora O clipă a rămas și s-a oprit Cu ruga mea și-a tuturora. Un înger cu aripa frântă Blestemul la mal se descântă Și vântul adie-n fuioare Șoptește în van: “DE CE OARE”?! ANATEMĂ Te blestem în gândul meu Și-n lacrimile răstignite Pe urma pașilor mereu Să calci
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
umbra ta, lumina mea să cadă ! ZBOR VISAT Visul din mine se-nalță ușor Cuprind cer în palme și aflu că zbor Îmi cresc aripi în norii departe Dar visul din mine, de noi ne desparte. Zborul spre ceruri e rugă curată Și-n visul din mine un înger se-arată. În ochii adânci se vede luminaă Adâncă-i privirea, pustie e tihna. E-atât de șoptită privirea din noi Am fost numai eu, acum suntem doi Și visul din mine
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
prin focurileăstinse! Ne este dor de tot ce nu mai știm Și plângem lacrimile plânse. Uităm că încă mai putem să fim Nu doar cuvinte-n fraze strânse. Ne îndoim de noi și de idei Și-nvălmășim durere, plâns și rugă Ne transformăm prietenii în zei Ca cei ce ne urăsc să nu ne-ajungă. MÂINI Memoria îmi este anesteziată De focuri ce-mi cuprind făptura Blesteme și orgolii în sonată S-alunge-n ape tulburateăura! Mi-e amorțită mâna dreaptă Ce mângâie
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
General Nicolae Pălăngeanu, prefectul Poliției capitalei, supraveghează primirea oaspeților și îndeplinirea ordinelor, pentru această ceremonie la care defunctul, cu o modestie de adevărat soldat nu a vrut nici omagii, nici discursuri, nici ofrande de flori. Corul armatei dă răspunsurile la rugile înalților prelați. Trupele, aliniate în fața crângului, ascultă cu frunțile descoperite, cu armele întoarse cu baionetele spre pământ. Când ultimul ,,Aleluia” a fost rostit, sicriul este ridicat de pe catafalc de ofițerii superiori și cortegiul pornește spre micul cavou din poiana de pe
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
urmat de mareșalul Antonescu Ăfostul subaltern al generalului Prezan în războiul reîntregirii, care spre deosebire de ilustrul său înaintaș, era ,,ambițios, autoritar, încăpățânat și impulsiv...) În acorduri funebre, primul ierarh al țării pășește cel din urmă spre sicriu rostind ultimele cuvinte de rugă:,,Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească”. Este cea mai augustă slăvire a marelui mister această sobră și patetică despărțire de viață. Suveranul prezintă condoleanțe familiei îndurerate, în vreme ce mareșalul salută cu bastonul dând supremul onor fostului său comandant. Nu
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
plouă.” În folclorul nostru regional, paparudele sunt de fapt fete desculțe, cu părul despletit, împodobite cu flori de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de ea. Stinsese bucățica de lumânare, Își ștersese lacrimile apoi se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va face o minune cu ei. Așa cum promisese În fiecare seară, se retrăgea În magazie și-I amintea Domnului de necazurile lui și se ruga să-i ajute și pe ei. Văzând acestea mama
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
struguri Ionuț, dar a adus și o veste mare. O să ne mutăm la ferma unde a muncit vara asta. O să poți merge la școală și o să trăim și noi ca alți oameni. Se cade să-I mulțumim lui Dumnezeu că rugile tale au fost auzite și uite că ne trimite ajutor, prin fermierul din satul vecin. Hai să-i mulțumim amândoi mai spusese mama cu obrazul scăldat În lacrimi de bucurie de data aceasta. S-au dus În magazie amândoi, au
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
încăpere obscură. În mod normal, atunci când cel mușcat de șarpe va striga, îmblânzitorul ar deschide ușa și l-ar elibera pe celălalt, căruia baiadera i-ar deveni soție. Înainte de fi închis în hrubă, în compania fratelui său, tatăl meu o rugă pe baiaderă să mai danseze o dată în fața lui, să imagineze dansul sacru al templului. Ea consimți și dansă în sunetul flautului îmblânzitorului de șerpi, la lumina torței. Mișcările pe care le făcea mama erau armonioase, încărcate de o semnificație profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ție, Decebal, Ca tine ridicat fu din popor, Ca tine în fruntea armiei fu pus... Cred în destin... La pasurile lui Destinul a vorbit... Când era El [î]n război pleca[t] - tot poporul În Capitol s[-a] adunat la rugă. Murmurele se ridicau la Joe Și, tocmai când cântau Salve-Imperator, Poarta se dă în lături și Traian Apare. În van el în războaie haina schimbă, În van necunoscut vrea să rămâie, Amic și inamic îl recunosc. Se zice cumcă zeii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
E visu-inimei triste... icoana-i dureroasă E pentru mine sântă... o dulce rugăciune Etern șoptește-n sînu-mi cuvintele ei bune. N-o mai iubesc pe dânsa, nu mai iubesc femeia, Ci sufletul, lumina, ador într-însa zeea. Când îngenunchi în rugă la sântele altare Atuncea eu la dânsa că mă închin îmi pare. În fine, e-o părere, e-un vis, e o nălucă Ce inima învie, iară nu o usucă... E viața vieței mele. Ea de-ar fi a mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
vorbă ne înalță și ne scapă, Unde-i steaua să răsară călătorilor pe apă? " 2260 Eram tineri pe atuncea, eram singuri, eram șapte, Noapte era-n toată lumea, și la Putna era noapte, Se sfârșise și prohodul, se-ncheiase de mult ruga, Doar suna adânc și dulce și din vreme-n vreme Buga, Clopotul lui Ștefan Vodă, ce când vremile se schimbă, Mișcă neatins de nime, rar, profetica sa limbă. Pe atunci trecuse-un suflet peste-al morții jalnic vad, Cel din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]