11,781 matches
-
doar pentru diminuarea stresului ministerial, ar rezolva și problema unui zbor cu naveta spațială. Câți au socotit de exemplu, că folosind suma asta, nu mai puțin de 20 de angajați ai ministerului condus de Udrea ar putea zbura nonstop pe ruta București-Paris-București, timp de doi ani, cu o binemeritată pauză de două zile în noaptea dintre ani. Totul doar pentru modica sumă de 7.500.000 de lei (în monedă euopeană 1.800.000 de euro). Am putea la o adică
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
semn al duratei în care dorește să se înscrie familia Pinault începând din acel moment. Drumul județean care trece prin fața intrării principale a castelului comportă diferite neplăceri. Noul proprietar a propus o finanțare primăriei din Grosrouvre pentru a-i schimba ruta. Consiliul municipal s-a pronunțat împotriva a ceea ce i s-a părut a fi o ilegalitate și o hoție. François Pinault, adevărat prinț și zelos castelan învățăcel a finanțat totuși amenajarea celor paisprezece stațiuni ale via crucis din biserica satului
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
din puncte de vedere dominante (se constata ca peisajele clasate printre cele mai remarcabile sunt în majoritate caracterizate de vederi dominante - lungi/perspective, vaste, stimulante); mobilitatea observatorului: se distinge între percepția statică și cea dinamică (diferită în funcție de viteza parcurgerii, cadrajul rutei urmate/drumului, lizibilitatea/logica parcursului); factorii climatici care sunt determinanți pentru aspectul peisajului sezonier, diurn, nocturn etc. Unghiul de incidență are valori diferite în funcție de suprafață sistemului peisaj și determină percepția vizuală maximă în punctele unde formează unghiuri de 90˚ pe
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
a României de către forțele țariste"129. Mai mult de atât, o forță de gherilă ungară, de 1200 de ostași (conduși de Szekler Gábor Urgan și de colonelul Gábor Medhyanszki), fusese pregătită în secret, în Ardeal, pentru "a întrerupe aprovizionarea și rutele de transport din spatele liniilor românești". Și pentru ca România să fie prinsă ca în clește, un general maghiar, György Klapka, încheiase un acord cu marele vizir Midhat Pașa, pentru ca turcii să distrugă calea ferată și să poată ocupa Bucureștiul, ungurii dându
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
asemenea fatalitate: haosul din Orientul Mijlociu, creșterea Chinei și potențiala dezintegrare a Mexicului. America nu pare să stăpînească aceste tendințe, mai ales pe a treia, pentru care nu a făcut mare lucru, dar care o pot face să piardă controlul asupra rutelor cruciale din Caraibe. Or, declinul Americii, ar interveni crede Kaplan tocmai datorită neglijării învățămintelor geografiei. Starea de autosatisfacție omoară America, în primul rînd autosatisfacția față de rolul pe care l-a jucat și continuă să-l joace geografia." (p. 16) Ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
deținea controlul asupra strâmtorilor Bosfor și Dardanele. Și totuși, nu putem discuta de o izolare absolută în care să ne fi scufundat Dunărea. Pentru a ocoli cea mai mare parte a segmentului balcanic, dinspre Bosfor s-a putut dirija o rută, care a trecut prin spațiul românesc. Accesibilitatea, în acest caz, a implicat croirea unui drum spre Europa Orientală de-a lungul litoralului Mării Negre. Ajungând în Dobrogea, existau posibilități de a pătrunde în ținuturile noastre. Fie traversând vadul de la Isaccea (Noviodunum
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
-se prin organizarea socială avansată, rafina mentul artistic și ritualurile profunde. Așadar, ar fi util să acceptăm existența unei a treia direcții de difuzare a civilizației agricole pe meleagurile noastre: dinspre Caucaz spre Europa Occidentală, prin nordul Mării Negre. Cele două rute care leagă Mediterana de centrul, respectiv estul Europei, la care se adăuga și cea din Caucaz spre vestul continentului, au reprezentat fluxul de circulație pe teritoriul nostru al unor civilizații și în epoca metalelor, sub patronajul lui Hefaistos și a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
direcția unor regiuni mai slab locuite în timpul Antichității, aflate la miazănoapte de lumea greco romană. Devierea curentului migrator în nord a fost, în special, lucrarea Carpaților. Arcuindu-se, sub povara înfruntării coloșilor tectonici din adâncuri, Carpații au dirijat la suprafață rute complicate în această parte a Europei. Depozitarul celei mai însemnate părți a lanțului muntos, cu unghiul curburii așezat în centru, spațiul românesc avea să fie străbătut de drumuri ocolitoare. Astfel, Carpații au deviat direcția principalelor axe continentale pe la miazănoapte în raport cu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Antichitate. Însă nu atât evoluțiile socio demografice explică penetrarea barajului uman din Balcani, cât faptul că natura însăși nu i-a putut oferi o protecție absolută. A lăsat să se furișeze grave primejdii în ținuturile noastre. Zona umedă specifică rutei pontice nu a putut crea o barieră naturală impenetrabilă. A fost doar un filtru prin care s-au strecurat cu greu pe glia noastră năvălitorii stepelor. Am putea spune că a fost chiar o sită deasă care a cernut mărunt
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
doar un filtru prin care s-au strecurat cu greu pe glia noastră năvălitorii stepelor. Am putea spune că a fost chiar o sită deasă care a cernut mărunt. Popoarele migratoare care s-au încumetat a se aventura pe această rută nu au făcut-o decât pentru a-și continua drumul, de regulă, spre ținuturile mai uscate din miazăzi. Traversau fluviul, în galopul cailor, îndreptându-se spre Balcanii scăldați la capătul lor de apele calde ale Mării Mediterane. Nu întâmplător, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
SINGURĂTĂȚII a. Povara turco fanariotă Decuplați de lume, prin locurile noastre s-au așternut doar drumuri secundare care se conectau la magistrale, asigurând o conexiune între ele pe mai multe direcții de mers. Astfel, pământurile noastre au fost evitate de rutele prin venele cărora curgeau mărfurile și ideile între apusul și răsăritul Eurasiei. Destinul ținuturilor românești a continuat să fie marcat și după Evul Mediu de paradoxul geografic care îi influențase evoluția încă din Antichitate. Atât de aproape, din punct de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ascuțișul unghiului de la curbura munților. Pătrunzând dinspre est, contorsionarea Carpaților avea să-l înșele vizual, făcându-l să creadă că a ajuns în tărâmuri fără margini. Apropiindu-se de Carpați și ajuns la curbura lor, punct obligatoriu de trecere pentru rutele care se dirijează în spațiul nostru, străinul constata brusc că munții se îndepărtau cu repeziciune spre vest. Încumetându-se să-și urmeze drumul mai departe spre apus, înainta pe culoarul dintre Dunăre și Carpații Meridionali. Traversa o sumedenie de râuri
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
stăpânirea Pocuției a avut la bază profunde considerente strategice. Provincia era esențială pentru supraviețuirea politică și economică a Moldovei încă din zorii nașterii sale ca stat medieval. Asigura o frontieră naturală mai consistentă care securiza Moldova și o conecta la ruta comercială ce lega Cracovia de Liov și mai departe de Kiev. Secole de-a rândul, provincia a fost un spațiu intermediar, nici moldovenesc, nici halician, și cu o populație mixtă (românofonă și ucrainofonă)38. Pocuția a fost un vis încă
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
respectiv de a conecta Transilvania de Galiția. În realitate, Viena s-a folosit doar de un pretext, pentru că i-ar fi fost suficiente conexiunile transcarpatice pe care le controla cu mult înainte de a se năpusti asupra Moldovei. Ne referim la ruta care unea Maramureșul de Galiția prin trecătoarea Iaremcea, aflată în Carpații Păduroși, dar și la drumul, mult mai bătucit, care lega Transcarpatia de Galiția prin pasul Verecske, situat în Munții Beskizi. De altfel, odată înstăpâniți peste Bucovina lor, austriecii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de trecere dinspre Transilvania spre Banat. Depresiunea Hațegului, unde fuseseră amplasate Sarmizegetusele, făcea legătura nu doar spre Banat, prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, ci și spre Oltenia, care, la rândul ei, asigura contactul peste Dunăre cu Moesia. Existau două rute ce puteau fi accesate între Transilvania și Oltenia, respectiv: una de defileu, prin pasul Lainici, utilizată de romani, și alta de altitudine, prin trecătoarea Vâlcan, folosită de daci (și, dintotdeauna, de mocani și ciobani 42). Ceea ce explică importanța curburii carpatice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
râul Mureș, care leagă Transilvania de Panonia. Mureșul a fost principalul, dar nu singurul ax care facilita accesul în interiorul arcului carpatic din zona stepei panonice (pustei). Celălalt culoar a fost deschis de Crișuri și de Someș. Așa cum am văzut, ambele rute au fost exploatate încă din neolitic de primele civilizații agricole care s-au înrădăcinat în spațiul românesc. În Antichitate, pe fiecare din aceste culoare, romanii au întemeiat, în Podișul Transilvaniei și la adăpostul Munților Apuseni, două castre. Nu întâmplător, în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
adăpostul Munților Apuseni, două castre. Nu întâmplător, în perioada medievală și modernă, așezările respective aveau să devină capitalele Transilvaniei: Apulum și Napoca. Urbanizarea indusă de cucerirea romană a avut un caracter defensiv, prin dezvoltarea ei în interiorul Depresiunii Transilvane 43. Principalele rute se dirijau dinspre Depresiunea Hațegului spre valea Timișului, iar mai departe, prin Tibiscus și Dierna, spre Singidunum și Drobeta, pentru a conecta Transilvania la spațiul vest balcanic 44. În perioada medievală, regatul maghiar a colonizat Transilvania cu sași care au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
principal care lega Transilvania de Muntenia s-a situat mult mai la vest. Trebuia ferit din calea turbulențelor din sectorul estic al Câmpiei Române, Bărăganul, în special, devenit sediul mai multor triburi războinice (roxolani, goți etc.). Așa a ajuns preferabilă ruta dirijată prin valea Oltului, care, de la vărsarea în Dunăre, se continua în aval, din motive de siguranță, pe malurile sale (mai ales pe cel stâng). Primele capitale medievale, Câmpulung Muscel și Curtea de Argeș, au valorificat, prin poziționarea lor, cele două culoare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
târgurilor în bazinul Argeșului... Adică, să luăm în calcul doar vecinătatea lor cu Țara Făgărașului de unde s-a petrecut descălecatul dinastiei Basarabilor care a împlinit moștenirea politică lăsată de Seneslau. Totuși, să nu uităm că aceste capitale au apărut pe rutele ce legau Muntenia de burgurile înființate, nu chiar cu foarte mult timp înainte, de sași în Transilvania. Ca orice orașe comercial meșteșugărești prospere, atât Sibiul, cât și Brașovul aveau nevoie de un hinterland. Ca să ajungă la Dunăre, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
un hinterland. Ca să ajungă la Dunăre, pentru a se continua spre Constantinopol, prin vadul de la Giurgiu Ruse (Rusciuc), drumul de la Brașov traversa Pasul Bran, trecând prin Câmpulung Muscel, iar cel de la Sibiu, Pasul Turnu Roșu, în direcția Curtea de Argeș. Ulterior, deoarece ruta prin Brașov s-a dovedit mai importantă pentru economia Munteniei, capitala a fost stabilită la Târgoviște. Drumul prezenta avantajul că secționa pe o linie mediană Țara Românească. Totodată, față de Câmpulung Muscel, Târgoviște era plasat ceva mai la sud, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
bună chivernisire a treburilor țării. În acea perioadă, drumurile clasice, dinspre Transilvania spre Muntenia, erau cele care traversau pasul Bratocea, între Săcele și Măneciu, pe valea Teleajenului, dar mai ales culoarul Bran Rucăr, și coborau pe Dâmbovița. Această din urmă rută avea avantajul de a se putea direcționa fie spre Târgoviște București Giurgiu, fie spre Pitești Slatina Craiova. Principalul vad folosit pentru continuarea drumului spre Imperiul otoman era cel din zona Giurgiu Ruse, unde fluviul se îngustează considerabil. Peste Dunăre, la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Turtucaia, dar, situat într-o regiune deschisă, a fost socotit mult prea vulnerabil pentru a fi folosit regulat. Un alt vad important este cel de la Calafat Vidin, legând Sofia de Craiova. Avea și încă mai are capacitatea de a colecta rute dirijate în Oltenia fie dinspre Transilvania, urmând firul Jiului (prin Târgu Jiu) sau al Oltului (prin Râmnicu Vâlcea), fie dinspre Banat, pe culoarul Timiș Cerna. Să amintim în treacăt și de vadul care leagă Bărăganul de Dobrogea, unde a ființat
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
raialelor stabilite de-a lungul Dunării, în special a celei din Giurgiu. Totuși, afirmarea Bucureștiului s-a datorat unor avantaje geografice pe care le-a valorificat din plin. Localizat în proximitatea vadului de la Giurgiu Ruse, orașul a interferat cu ambele rute din Transilvania care treceau prin Sibiu, respectiv Brașov. Deținând o poziție centrală, se situa cu aproximație la jumătatea căilor de comunicație de pe direcțiile nord sud și vest est. Adică, devenise un punct de răscruce atât pentru drumurile care porneau de la
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a găsit o cale directă cu Brașovul, pe valea Prahovei, prin pasul Predeal 46. Implicit, drumul a ocolit fostele capitale, Târgoviște și Câmpulung Muscel, a căror evoluție a început să se înscrie pe o traiectorie descendentă. În epoca modernă, această rută directă a fost impusă de trasarea căii ferate spre Sinaia. Accesibilitatea a dictat traseul în condițiile în care ar fi fost mai dificil de construit o cale ferată prin zona Bran Rucăr, deoarece ar fi presupus un ocol până la București
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de asemenea, considerente politice, favorabile acestui proiect, dacă luăm în calcul domeniul regal de la Sinaia, unde, la faimosul Castel Peleș, suveranii se retrăgeau frecvent. Descoperirea în aceeași perioadă, în proximitatea axei de circulație, a rezervelor de petrol, a accentuat importanța rutei 47. Înființarea unor rafinării pentru prelucrarea lui a avut ca efect dezvoltarea pe traseu a Ploieștiului. Este un oraș care a crescut mereu în apropierea Bucureștiului și care a reușit să se mențină chiar dacă extracțiile petroliere s-au extins în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]