3,007 matches
-
oponenților lor, mult mai bine înarmați. JNA, ca armată națională a Iugoslaviei, era încă desfășurată pe tot teritoriul Croației și era văzută ca o amenințare majoră a secesiunii republicii de Federația Iugoslavă. De asemenea, era acuzată că sprijină activ rebeliunea sârbă din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei proprii de armament greu, guvernul croat a ordonat, pe 14 septembrie 1991, un
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
făcut rapid schimbări majore, integrând trupele paramilitare în structura de comandă a JNA și realizând un singur lanț de comandă, cu el la vârf. Recruții slab motivați au fost înlocuiți, acolo unde acest lucru a fost posibil, cu voluntari naționaliști sârbi. Ministerul Sârb de Interne a jucat un rol cheie în acest sens, organizând rețele de voluntari din partea partidelor și cluburilor naționaliste sârbe și trimițându-i în Slavonia de Est. Deși cu puțină pregătire militară, ei compensau acest lucru cu o
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
schimbări majore, integrând trupele paramilitare în structura de comandă a JNA și realizând un singur lanț de comandă, cu el la vârf. Recruții slab motivați au fost înlocuiți, acolo unde acest lucru a fost posibil, cu voluntari naționaliști sârbi. Ministerul Sârb de Interne a jucat un rol cheie în acest sens, organizând rețele de voluntari din partea partidelor și cluburilor naționaliste sârbe și trimițându-i în Slavonia de Est. Deși cu puțină pregătire militară, ei compensau acest lucru cu o dedicare pentru
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
simultan. Așa cum a prezis generalul Panić, apărătorii nu au mai reușit să respingă un astfel de atac. Pe 3 noiembrie, Armata Populară Iugoslavă a lansat un asalt amfibiu peste Dunăre pentru a face joncțiunea cu paramilitarii sârbi din Garda Voluntarilor Sârbi ("Tigrii lui Arkan"), conduși de notoriul Željko Ražnatović ("Arkan"). În timpul acestei operațiuni, generalul JNA Mladen Bratić a fost ucis de o rachetă antitanc lângă suburbia Borovo Naselje, pe 4 noiembrie. Asaltul amfibiu a fost încununat de succes și a împărțit
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
din Belgrad. Eșecul campaniei de recrutare a avut drept rezultat faptul că elemente importante ale ofensivei plănuite de JNA împotriva Croației au trebuit abandonate din lipsă de personal. În ciuda acestui eșec, autoritățile municipale din Novi Sad, conduse de Partidul Radical Sârb, au decis în 2007 să redenumească unele din străzile orașului cu numele unor militari care participaseră la asediul Vukovarului. Consilierii opoziției au părăsit Consiliul Municipal în semn de protest, însă restul Consiliului a sprijinit totuși redenumirile. În Bosnia și Herțegovina
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
au blocat în zona orașului unele din cele mai bune unități ale JNA, inclusiv două brigăzi de tancuri și șase brigăzi mecanizate - care reprezentau o parte substanțială a forței de asalt mecanizate a armatei iugoslave - lucru care a redus presiunea sârbă pe celelalte fronturi din Croația. Această pauză de trei luni, în timpul căreia JNA s-a concentrat pe înfrângerea unei singure brigăzi croate de infanterie, a permis Croației să-și termine mobilizarea generală începută în octombrie. Pe durata bătăliei, Croația și-
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
a fost achitat de acuzația de exterminare, iar Radić a fost achitat. Slavko Dokmanović a fost de asemenea acuzat și arestat pentru rolul său în masacru, dar s-a sinucis în 1998, cu câteva zile înainte de anunțarea procesului. Liderul cetnicilor sârbi, Vojislav Šešelj, a fost inculpat pentru crime de război, inclusiv pentru câteva capete de genocid în legătură cu masacrul de la spitalul din Vukovar, în care „Vulturii Albi” conduși de el au fost acuzați de implicare. În plus, Croația a încercat inculparea unui
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
a rămas în continuare sub controlul Serbiei. În ciuda deciziei din 1991 a Comisiei de Arbitraj Badinter, Serbia a refuzat să returneze Croației insula Vukovar și insula Šarengrad, aflată în aceeași situație, pe motiv că acestea sunt mai apropiate de malul sârb al fluviului, deci aparțin Serbiei. Ocupația militară a insulelor s-a terminat când armata sârbă a predat în sfârșit activitățile de control al frontierei poliției sârbe, spre finele anului 2006, dar nu înainte ca armata să fie implicată într-un
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
Badinter, Serbia a refuzat să returneze Croației insula Vukovar și insula Šarengrad, aflată în aceeași situație, pe motiv că acestea sunt mai apropiate de malul sârb al fluviului, deci aparțin Serbiei. Ocupația militară a insulelor s-a terminat când armata sârbă a predat în sfârșit activitățile de control al frontierei poliției sârbe, spre finele anului 2006, dar nu înainte ca armata să fie implicată într-un incident în care militarii au deschis focul și l-au arestat pe primarul din Vukovar
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
orașului). Agenția Centrală de Informații estima pierderile croate la în jur de 4.000-5.000 de morți pe teritoriul întregii Slavonii Orientale. Luptele înverșunate pentru fiecare stradă au cauzat Armatei Populare Iugoslave pierderi semnificative, unul din generalii angajați în Ministerul Sârb al Apărării calificându-le drept „fără rost”. Estimările privind pierderile JNA sunt complicate de lipsa cifrelor oficiale. Fostul comandant al Garnizoanei Novi Sad, generalul în retragere Andrija Biorčević, nu și-a putut aminti câți oameni a pierdut, dar a declarat
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
crede că cifra depășește 1.500 de morți. Biorčević a explicat că în timpul asediului Vukovarului „majoritatea acțiunilor de luptă s-au desfășurat de la distanță și din tranșee fortificate”. Singurele cifre exacte ale pierderilor proprii în bătălia Vukovarului publicate de partea sârbă (făcute publice de Miroslav Lazanski, un purtător de cuvânt neoficial al JNA și un foarte cunoscut comentator militar de la Belgrad) includ 1.103 soldați și voluntari uciși, 2.500 răniți și 110 tancuri și transportoare blindate distruse. Două avioane au
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
încarcerării lor. Sârbii erau aduși mai ales din regiunea Kozara unde ustașii ocupaseră regiunea și capturaseră gherile de partizani. Aceștia erau aduși în lagăr fără vreun proces sau judecată, destinați practic lichidării imediate, accelerate cu mitralierele. Numărul estimat al morților sârbi se cifrează la câteva sute de mii de victime. "Jewish virtual library" estimează numărul sârbilor uciși de ustași la a fi între 330.000 și 390.000, cu 45.000 până la 52.000 de sârbi uciși la Jasenovac. Alți cercetători
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
000 și 390.000, cu 45.000 până la 52.000 de sârbi uciși la Jasenovac. Alți cercetători mai recenți, cum ar fi Tomislav Dulic estimează numărul morților de la Jasenovac la circa 100.000 (peste jumătate din victime fiind de origine sârbă) ceea ce face din Jasenovac cel mai mare lagăr de exterminare din Balcani și unul dintre cele mai mari din Europa. Lagărul a fost locul a circa 10% din numărul total de oameni uciși în toată Iugoslavia din timpul războiului. Un
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
cănd Austro-Ungaria a invadat Șerbia la începutul Primului Război Mondial, până la sfârșitul anului 1915, când a fost format Frontul din Macedonia. Frontul s-a întins de la Dunăre până în Macedonia, în care au fost implicate forțe din partea mai multor combatanți ai războiului. Armata Sârbă a fost diminuată foarte mult spre finalul războiului, scăzând de la punctul culminant de 420.000 la aproximativ 100.000 în momentul eliberării. Regatul Șerbiei a pierdut 1.100.000 de locuitori în perioada războiului (atât pierderi militare cât și civile
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
fost să reziste cât mai mult în speranța că rușii vor înfrânge pricipala Armata Austro-Ungară. Grijă permanentă a Șerbiei a fost ostilitatea Bulgariei, cu care s-a luptat de mai mulți ani, ultima fiind în 1913. La începutul războiului, armata sârbă avea aproximativ 180.000 de soldați, sub conducerea mareșalul (Vojvoda) Radomir Putnik. Cu toate acestea, el se află în stare precară de sanatate într-un spital din Budapesta. Guvernul austro-ungar l-a arestat la spital, dar mareșalul a fost ulterior
Campania din Serbia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321462_a_322791]
-
eliberarea Șerbiei. Austro-Ungaria a atacat Șerbia în august 1914, dar a reușit să înfrângă rezistență sârbilor. Odată ce Imperiul Otoman s-a alăturat Puterilor Centrale în război, factorul decisiv a fost poziția Bulgariei. Bulgaria a ocupat poziție strategică importantă pe flancul sârb, iar intervenția acesteia pe oricare parte va schimba schimba decisiv echilibrul balanței. Cu toate aceste, Bulgaria și Șerbia s-au luptat în două războaie din ultimii 30 de ani, primul în 1885 (Războiul Sârbo-Bulgar) iar al doilea în 1913 (Al
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
demonstrând tăria Forțelor Centrale, regele Ferdinand I a semnat un tratat cu Germania, iar pe 21 septembrie 1915 Bulgaria începuse să-și mobilizeze armata. În perioada anului trecut, sârbii au încercat fără succes să-și îmbunătățească condițiile de aprovizionare. Armata sârbă avea un total de 420.597 de oameni la începutul războiului (Campania din Șerbia (Primul Război Mondial)) și a fost considerată iscusita după victoriile acesteia în primul (1912) și al doilea război balcanic care s-a încheiat cu un an
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Putnik a ordonat o retragere completă către sud și est prin Muntenegru și în Albania. Vremea era cumplită, infrastructura proastă iar armata a fost nevoită să ajute civilii care au decis să li se alăture. Doar 125.000 de soldați sârbi au ajuns la coasta Mării Adriatice și au îmbarcat pe navele de transport italiene care au transportat armata pe diferite insule grecești (mulți au fost duși pe Corfu) înainte de a fi trimiși la Salonic. Mareșalul Putnik a fost carat pe
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Drept consecință, calea ferata de la Berlin către Constantinopol a fost deschisă iar Germania a fost în stare să-și sprijine aliatul nevolnic, Imperiul Otoman. O greșeală a victoriei a fost că Aliații au reușit să salveze o parte din armata sârbă, care, deși era deteriorată, cu mult diminuată și aproape neînarmata, a scăpat de o distrugere completă iar după ce a fost reorganizata a fost în stare să reia operațiunile șase luni mai tarziu. Dar evenimentul cel mai devastator pentru Puterile Centrale
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
scăpat de o distrugere completă iar după ce a fost reorganizata a fost în stare să reia operațiunile șase luni mai tarziu. Dar evenimentul cel mai devastator pentru Puterile Centrale a fost că Aliații - folosind scuză morală de a salva Armata Sârbă - a reușit să înlocuiască imposibilul front din Șerbia cu unul ferm în Macedonia (cu toate că au încălcat teritoriul unei țării oficial neutre); un front care se va dovedi cheia către victoria lor finală după trei ani. Armata Austro-Ungară a atacat Muntenegru
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
Balcani aproape pierdut, Statul Major General Britanic dorea să-și retragă toate trupele din Grecia, dar guvernul francez s-a opus cu vehemență. Armatele aliate și-au fortificat pozițiile, devenind o tabără bine fortificata, primind porecla de „Gardienii Salonicului”. Armata sârbă (aflată sub comanda Generalului Petar Bojović după ce s-a odihnit și reorganizat pe insula Corfu, a fost trimisă de francezi pe frontul din Macedonia. Între timp, situația politică în Grecia era amestecata. Oficial, Grecia era neutră, dar regele Constantin I
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
au continuat pe tot parcursul lunii octombrie și în noiembrie, desi vremea era foarte rece iar zăpadă se așternuse pe dealuri. Germanii au mai trimis încă două divizii care să sprijine armata bulgară, dar din 19 noiembrie, armatele franceză și sârbă au capturat Kaymakchalan, cel mai înalt vârf al muntelui Nidže, obligând Puterile Centrale să cedeze Antantei orașul Bitola. Pierderile în această campanie a fost de cel putin 50.000 în tabăra aliaților și mai mult de 60.000 de bulgari
Frontul din Macedonia (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/321490_a_322819]
-
am să adun / o să adun" (registrul curent) - "oi aduna" (registrul familiar) - "voi aduna" (registrul elevat). Neconcordanța dintre timpul gramatical și timpul real este evidentă în unele limbi și în cazul formelor temporale folosite cu valoare relativă. De exemplu în limba sârbă, ca și în română, forma de prezent folosită într-o propoziție subordonată al cărei verb regent este la o formă de timp trecut, exprimă o acțiune simultană cu cea a verbului regent, deci de fapt acțiunea sa se petrece tot
Timp (gramatică) () [Corola-website/Science/316402_a_317731]
-
în Dalmatia. S-au stabilit astfel în zona numită "Servia", situată la vest de Salonic. Mai tarziu, s-au reașezat în ceea ce numim astăzi Croația, Bosnia și Herțegovina, Șerbia și Muntenegru (Păgânia, Zahumlje, Travunia, Diokletija, Raška, părți ale viitorului Imperiu Sârb din sec. XIV. Au devenit o adevarată forță în Balcani și s-au asimilat cu traci, daci, triburi de iliri nordici și greci bizantini, rezultând sârbii actuali. Sârbii greci au locuit în zona râului Bistrica (Aliákmon, Grecia), însă cu trecerea
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]
-
au locuit în zona râului Bistrica (Aliákmon, Grecia), însă cu trecerea timpului, s-au contopit cu grecii; totuși, cetatea pe care au construit-o acum 1400 de ani încă există și poartă numele "Servia", traducerea Șerbiei în limba greacă. Etimologia sârbă și limba au fost păstrate de descendenții acelor sârbi care doreau să se întoarcă în Șerbia Albă, pământurile din Polonia de azi de pe care au plecat, dar care s-au reașezat în Balcani, la țărmurile Mării Adriatice. Unii sârbi albi
Sârbi albi () [Corola-website/Science/316500_a_317829]