2,957 matches
-
la vest un turn cu două deschideri în partea superioară și cu o intrare. Aceasta a dus la îndreptățita presupunere că și biserica din Leșnic ar fi avut un astfel de turn, asemenea celor de la Strei, Sântămărie-Orlea, Crișcior, Ribița, Roșcani. Săpăturile din pronaos nu au dus la descoperirea vreunei fundații longitudinale sau transversale, ori eventual a unui stâlp, care să fi aparținut unui turn. S-ar putea presupune existența unei clopotnițe de lemn la vest de naos care să fi fost
Biserica Sfântul Nicolae din Leșnic () [Corola-website/Science/321573_a_322902]
-
în Bălți a început să se amelioreze. Studiile arheologice demonstrează că primii oameni s-au așezat pe teritoriul actual al municipiului cu peste 30 000 ani în urmă, în epoca paleoliticului. De la începutul secolului XX în Bălți au fost efectuate săpături arheologice, în cursul cărora savanții au descoperit nenumărate vestigii ale culturii Cucuteni. Arheologii au descoperit în această zonă trei vetre de sate din epoca bronzului. Satele au fost locuite de agricultori și crescători de vite. O vatră de așezare umană
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
deschiderile (ferestrele și ușa au crestate și sculptate motive geometrice precum funia, rozete, dinți de lup), iar ultimele cununi de bârne ale pereților, cele de sub streașina largă, sunt prelungite în formă de „aripi” rotunjite. Fundația construcției a fost turnată în săpătură și a fost realizată din piatră și beton. Temelia a fost realizată din piatră de carieră și mortar în 1-10 rânduri, iar pardoseala construcției în scândură de brad în altar, naos și pronaos lespezi din piatră de carieră în pridvor
Biserica de lemn din Răpciuni () [Corola-website/Science/321664_a_322993]
-
naționalism", "antislavism" și "antiștiință", eliberat din funcția ocupată cu stabilirea interdicției privind implicarea de mai departe a cercetătorului în studierea procesului istoric medieval timpuriu din regiune. În același context, dlui Ion Hîncu i-a fost confiscat dreptul de a efectua săpături arheologice, iar monografia "„Populația și cultura Moldovei în secolele X-XIV”", aflată, atunci, în proces de editare, a fost retrasă din procesul tipografic și interzisă. Din cauza interdicțiilor și persecutărilor permanente, în anii 80 Ion Hîncu a fost impus să abandoneze cercetările
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
propagării patrimoniului istorico-arheologic. După obținerea independenței de stat a Republicii Moldova Ion Hîncu a patronat cel mai important monument arheologic din Republica Moldova - "Orheiul Vechi", elaborând un șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
șir de activități concrete în vederea menținerii acestui obiectiv de patrimoniu cultural. Ion Hîncu a condus săpăturile arheologice din așezările: Lucașeuca (1961-1962), Pohorniceni-Petruha (1962-1963), Brănești (1963), Thighina (1964), Hansca (1964-1977), Costești-Stânca (1973), Giurgiulești (1997), Orheiul Vechi (1993-1995). A participantul activ la săpăturile arheologice de Alcedar, Echimăuți, Orheiul Vechi, Cetatea Albă, Bocani, Krinicinoie, Mălăiești, Lopatna, Valea Adâncă (Ucraina) etc. Opera de viață a dlui Ion Hîncu rămâne a fi cercetarea arheologică a așezării Hansca, care constituie unul dintre cele mai reprezentative situri medievale
Ion Hîncu () [Corola-website/Science/321748_a_323077]
-
numărul celor care dobândesc astfel o experiență politică directă-în demi, în consiliul celor 500 sau în alte funcții colective, este infinit mai mare decât înainte. Reforma clisteniana a dus la o concentrare mai importantă de participanți la ședințele ecclesiei, de vreme ce săpăturile de pe colină Pnyx dovedește o amenajare sistematică al acestui spațiu de întrunire, liber de tradiția vechii agora din preajma sfatului arhaic de pe colină lui Ares, Areiopagul, și capabil să reunească 6000 de persoane. Clistene este și autorul ostracismului, o procedura destul de
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Buzău, este citat raguzanul Giacomo di Pietro Luccari, care face referire la această cetate într-un paragraf din "Copioso Ristretto de gli Annali di Rausa". Urme ale acestei cetăți medievale, datate secolul al XIII-lea, au fost descoperite în urma unor săpături în zona centrală a orașului. Gheorghe Petcu îl citează în monografia sa pe Gustav Treiber, despre care afirmă că, în "Siebenbürgische Vierteljahresschrift" scria că în secolul al XII-lea orașul era înconjurat de un zid cu patru porți în cele
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
a fost îngrijită de soțul ei, a putut participa în iunie la Jubileul de Aur al reginei Victoria de la Londra. Victoria a fost interesată de știință și a desenat detaliat hărți geologice ale Maltei și de asemenea a participat la săpături arheologice atât în Mallta cât și în Germania. Ea personal a predat lecții copiilor și le-a prezentat idei și invenții noi. În 1906, a zburat într-un zeppelin și chiar mai îndrăzneață, a zburat mai târziu într-un biplan
Prințesa Victoria de Hesse () [Corola-website/Science/315329_a_316658]
-
Românești era păstorită de preotul paroh Vasile Suciu (născut în 1894). În perioada 1997-1999 s-a întreprins o cercetare arheologică de un colectiv condus de prof.dr. Mircea D. Matei și compus din Florin Hău, Monica Gogu și dr. Paraschiva-Victoria Batariuc. Săpăturile au fost efectuate pe latura de sud și pe latura de vest. În afară de vestigiile construcției anterioare din lemn, s-a descoperit că contraforții din zona zidului despărțitor al pronaosului, de pe laturile de nord și de sud, au fost adăugați ulterior
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
Apostoli Petru și Paul" din Răducăneni este o biserică romano-catolică construită în perioada 1914-1931 în satul Răducăneni (județul Iași), aflat la o distanță de 42 km de orașul Iași. Ea se află situată pe strada Principală nr. 1353. După cum atestă săpăturile arheologice, teritoriul actualei localități Răducăneni a fost locuit în secolele X-XII, fiind descoperite urme pe care unii le atribuie pecenegilor. Pe la începutul secolului al XIX-lea, hatmanul Răducanu Rosetti a întemeiat așezarea Răducăneni pe moșia sa. Satul este situat pe
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
construcție au început în vara anului 1914, când pr. Felix Raffaeli (paroh de Huși) și pr. Benvenut Wiener (administrator parohial la Răducăneni) i-au adus aici pe meșterii italieni Luigi și Pietro del Zotto. La 10 iulie 1914 au început săpăturile pentru temelia bisericii, iar o săptămână mai târziu (la 17 iulie) s-a pus și s-a sfințit piatra de temelie a noului lăcaș de cult. Cu aceel prilej, s-a semnat actul comemorativ al sfințirii și s-a pus
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul din Răducăneni () [Corola-website/Science/317496_a_318825]
-
cu șanț exterior, relativ bine conservata, amplasată în estul orașului Pâncota (județul Arad). Situl arheologic aferent este monument istoric, cu și cod RAN . Situl a fost cunoscut încă în secolul al XIX-lea, când au fost efectuate o serie de săpături amatoricești care au scos la iveală, în interiorul cetății, ruinele unei biserici, incinta acesteia și peste 60 de morminte din cimitirul exterior. În urma acestor intervenții au fost realizate câteva desene sumare, din care rezultă mai multe variante planimetrice ale unui lăcaș
Cetatea Pâncota () [Corola-website/Science/317494_a_318823]
-
detaliilor constructive și artistice, a avansat ipoteza că biserică de la Pâncota are analogii perfecte în arhitectură sud-dunăreană din secolele X-XI, reprezentând astfel o importanță verigă în transferul acesteia spre Europa Centrală. Între anii 2000-2006 au fost efectuate cinci campanii de săpături arheologice în urma cărora a fost redescoperit planul bisericii arhidiaconale cu o parte a cimitirului din jur, iar în ultima campanie a fost secționat valul de pământ, care a conservat doar urme medievale. Colectivul care coordonează săpăturile este format din Dana
Cetatea Pâncota () [Corola-website/Science/317494_a_318823]
-
efectuate cinci campanii de săpături arheologice în urma cărora a fost redescoperit planul bisericii arhidiaconale cu o parte a cimitirului din jur, iar în ultima campanie a fost secționat valul de pământ, care a conservat doar urme medievale. Colectivul care coordonează săpăturile este format din Dana Marcu-Istrate - responsabil științific, Ioan Fedor Păscu (SC Damasus SRL), Zsuzsanna Heitel (Institutul de Istoria Artei București), George Păscu Hurezan, Florin Mărginean și Zsuzsanna Kopeczny (Complexul Muzeal Arad).
Cetatea Pâncota () [Corola-website/Science/317494_a_318823]
-
est, situată la circa 0,2 km vest de pârâul Cigher, la limita de sud-vest a comunei Tauț, fiind trecut pe lista monumentelor istorice din județul Arad cu . Apariția volumului Biserici medievale în județul Arad a constituit preambulul începerii primelor săpături arheologice sistematice la Tauț, în punctul ”La Cetate”. În anul 1999 s-au făcut primele investigații la fața locului, tot atunci realizându-se și o primă ridicare topografică a sitului. Săpăturile au început în toamna anului 2002, iar cele patru
Cetatea Tauț () [Corola-website/Science/317495_a_318824]
-
medievale în județul Arad a constituit preambulul începerii primelor săpături arheologice sistematice la Tauț, în punctul ”La Cetate”. În anul 1999 s-au făcut primele investigații la fața locului, tot atunci realizându-se și o primă ridicare topografică a sitului. Săpăturile au început în toamna anului 2002, iar cele patru campanii arheologice care au urmat au permis dezvelirea unui ansamblu de clădiri orientat est-vest, care a aparținut unei biserici medievale construite în mai multe etape: prima biserică romanică suprapusă ulterior de
Cetatea Tauț () [Corola-website/Science/317495_a_318824]
-
ceramica lor se aseamănă cu cea găsită în Vietnam. În vara anului 2004, o echipă, de la Universitatea din Rhode Island, de la Universitatea din Carolina de Nord la Wilmington, și Direcția Indoneziană de Vulcanologie, condusă de Haraldur Sigurdsson, a început o săpătură arheologică în Tambora. Peste șase săptămâni, echipa a dezgropat prima dovadă a unei culturi pierdute care a fost ștearsă de erupția vulcanului Tambora. Situl este situat la aproximativ 25 km vest de calderă, adânc în junglă, la 5 km de
Tambora (cultura pierdută) () [Corola-website/Science/321903_a_323232]
-
și de dimensiuni medii. În ultima perioadă a bronzului timpuriu întâlnim tipuri vaste de podoabe (inele de buclă, brățări, coliere, pandantive lucrate special din cupru, aur, argint și în special bronz). ,Cultura” Verbicioara a fost identificată în anul 1949 prin săpăturile din stațiunea eponimă. La prima prezentare, foarte succintă de altfel, se considera că a avut o origine vestică, legată de complexele Periam-Pecica și Vatina, pătrunzând în Oltenia după grupa Glina III pe care o împinge către est. Referitor la înmormântări
Epoca bronzului pe teritoriul României () [Corola-website/Science/321904_a_323233]
-
rândul său, în Piazza del Popolo, în 1589. Din edificiu, n-a mai rămas, astăzi, decât elemente de zidărie (o mică parte din tribunele din colțul de sud-est al circului) și o largă întindere care marchează întregul amplasament al monumentului. Săpături arheologice sunt în curs, în partea de sud, în scopul degajării vestigiilor tribunelor descoperite recent. "Circus Maximus" rămâne, până în ziua de azi, cea mai vastă incintă sportivă pe care a avut-o lumea vreodată. Cele două obeliscuri există și astăzi
Circus Maximus () [Corola-website/Science/321912_a_323241]
-
de sobă, unele nesmălțuite și altele smălțuite. Cahlele au ornamentații diverse de la stema Moldovei, la cavaleri în armură sau motive vegetale și animale. În jurul ruinelor s-a construit un zid din piatră. În perioada 1998-1999 s-au efectuat aici noi săpături arheologice. Pe o secțiune lungă de 35 m pe direcția N-S, pornind din zidul sudic al curții, a fost descoperit un tezaur monetar format din peste 300 de piese, marea majoritate a acestora fiind sferturi de dinar (quarting) emiși
Curtea Domnească din Suceava () [Corola-website/Science/321938_a_323267]
-
a produs în secolul al XIX-lea, când localnicii au dărâmat-o pentru a folosi piatra la pavarea străzilor și la construcția de case. Până în anul 1907, aici s-a aflat depozitul de gunoi al orașului și oborul de vite. Săpăturile arheologice efectuate la Biserica Sf. Gheorghe din Hârlău în anul 2001, sub coordonarea prof. dr. arheolog Stela Cheptea, cercetător științific la Institutul de Studii Est-Europene Iași, au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
din secolul al XVIII-lea. În 1992, a avut loc o intervenție locală neautorizată asupra picturii murale a bisericii. Pictura a fost spălată cu apă și probabil detergent, determinând o estompare a culorilor. În anul 2001 s-au efectuat importante săpături arheologice, coordonate de arheologul Stela Cheptea. Cu acest prilej, s-au descoperit fundațiile și ruinele a două biserici mai vechi sub biserica actuală. Una dintre acestea datează din secolul al XIV-lea. În primul deceniu al secolului al XXI-lea
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
lui Cohen și au dus la crearea celebrului catalog în zece volume, "Roman Imperial Coinage", încheiat în anul 1994. A doua jumătate a secolului al XX-lea vede diversificându-se cercetările numismatice: multiplicarea șantierelor arheologice, folosirea detectoarelor de metale în timpul săpăturilor oficiale și, din nefericire, și clandestine, îmbogățesc masa descoperirilor. Studiul se lărgește cu domenii uneori neglijate, precum sunt numeroasele și diversele emisiuni monetare locale ori fabricarea monedelor din cupru. Informatica oferă puternice mijloace de inventariere, în timp ce tehnicile spectrografice permit o
Monedă romană () [Corola-website/Science/322356_a_323685]
-
ordonat ca acestea să fie mutate la Biserica Maicii Domnului de la Bruges, alături de cele ale fiicei sale Maria. În 1562, strănepotul său, Filip al II-lea al Spaniei, a ridicat un mausoleu splendid în stil renascentist timpuriu peste mormântul său. Săpăturile din 1979 au identificat rămășițele Mariei într-un sicriu de plumb dar cele ale lui Carol Temerarul nu au fost niciodata gasite. Moștenitoarea lui Carol a rămas Maria de Burgundia, fiica sa necăsătorită în vârstă de 19 ani. În mod
Carol Temerarul () [Corola-website/Science/322480_a_323809]