16,244 matches
-
dispăruseră și gravurile vechi care împodobiseră pereții salonului ei din cartierul Ashley Gardens; camera aceasta strălucea de culori fantastice, orbitoare, și mă întrebam dacă ea știe că nuanțele variate pe care i le impusese moda se datorau visurilor unui pictor sărac dintr-o insulă din Mările Sudului. Răspunsul mi-l dădu chiar ea. — Vai, ce perne minunate aveți! spuse dl Van Busche Taylor. — Vă plac? întrebă ea încântată. Știți, sunt de Bakst . Și totuși, pe pereți erau reproduceri în culori după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se oprea Într-o zidărie fără mortar, dincolo de care se găseau podgoriile. Nori de muște zumzăiau peste excrementele cu care caii În trecere acoperiseră noroiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
îi fugea pământul de sub picioare. S-au auzit pași pe scări, lenți, penibili, dureroși, pașii mai multor oameni: Barbe și Gravul, care-l conduceau pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească consultația când mergea la oamenii săraci, iar la noi aproape toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
oameni: Barbe și Gravul, care-l conduceau pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească consultația când mergea la oamenii săraci, iar la noi aproape toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe doctorul Hippolyte Lucy. Un doctor bun, uscățiv și slab ca un băț, omenos și foarte sărac, calități care merg împreună, fiindcă rareori cerea să i se plătească consultația când mergea la oamenii săraci, iar la noi aproape toți sunt săraci. „Mă veți plăti mai târziu“, spunea mereu cu un zâmbet sincer. „Nu sunt chiar în mizerie“, adăuga bombănind. Totuși, mizeria l-a ucis, în ’27. „Mort de foame!“ a decretat Desharet, tâmpitul lui de coleg, puțind a usturoi, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
bolovan care, dacă s-ar fi desprins, dărâma trei case, așa era de mare, fata asta dormea ca o găină, făcută ciuci, el se uita la fetița aia cu buze roșii și cu părul galben, tuns castron, copilă de oameni săraci, foarte săraci, în familia ei erau vreo optsprezece persoane, aveau o singură cameră, nici nu pot să-i spun cameră, era un bordei săpat în coasta muntelui, și acolo dormeau toți, soț, soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dacă s-ar fi desprins, dărâma trei case, așa era de mare, fata asta dormea ca o găină, făcută ciuci, el se uita la fetița aia cu buze roșii și cu părul galben, tuns castron, copilă de oameni săraci, foarte săraci, în familia ei erau vreo optsprezece persoane, aveau o singură cameră, nici nu pot să-i spun cameră, era un bordei săpat în coasta muntelui, și acolo dormeau toți, soț, soție, bunic, bunică și copiii, cum i-o fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
asta n-ar vrea-o, el nu știe de ce, începe să-i cânte cald, ușooor, înceeet: Liuliu, liuliu, lângă tine/ Somnul cum de nu mai vine?/ Ce-ți tragi mâna mititică/ Somnul fraged când ți-e frică?/ Nani, nani, pui sărac,/ Cu ce cântec să te-mpac?/ Nani, ochișorii tăi/ Cât timp nu știi viața ce-i... / Naaa-ni (și-l rupe pe „na-ni” în două atât de măiestru, că ți se rupe inima), bucuria mea/ Na-ni, ochi de albăstrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Băgai la cuptor pieptul și copanele. Octavăăă!, uitai în cuptor copanele!, vai de mine și de mine, ce făcui??? Femeia deschide cuptorul și mirosurile se ridică arse, cerurile cad pe bătrână, mă ținu drumul la poartă, că nu mai veneai, sărace bine, ce rău te-așteaptăăă!!! — Pune tot ce-a rămas acolo, e mai bun ars, face bine la stomac, nu-ți mai face atâtea griji. — Mă, tu te ții de glume. Nu, de ce?, mănânc tot, așa cum e, nu vezi ce burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
celor Îndrăgostite de Roma, pe care Amory a plăcut-o imediat. Pe urmă a primit Într-o zi o scrisoare de la Monsignor, cu următorul PS: Știai că verișoara ta de gradul trei, Clara Page, văduvă de șase luni și foarte săracă, locuiește la Philadelphia? Nu cred că v-ați cunoscut, dar aș dori s-o vizitezi, de dragul meu. După mine, este o femeie admirabilă, cam de vârsta ta. Amory a oftat și s-a hotărât să meargă, ca o favoare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că nu rămâne mult timp nemăritată. — Bine, dar nu trâmbița. N-are ea nevoie de sfatul tău. — Așa-i că-i frumoasă? (Intră un șef de raion. Tăcere până când ajunge În prim-plan, rânjind.) — Damă de societate, nu? Da, dar săracă acuma, cred. Așa se zice. — Uf, fetelor, grozavă copilă! Iar Clara le lumina pe toate cu bunătatea ei. Amory era Încredințat că vânzătoarele Îi făceau reduceri, cu sau fără știința ei. Constatase că se Îmbrăca foarte bine, că avea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îmi las batistuța să cadă, cavalerul meu mă va suna la telefon zilnic, timp de o săptămână. CECELIA: Cred că-i foarte stresant. ROSALIND: Partea proastă e că singurii bărbați care mă interesează sunt cei total ineligibil. Dacă aș fi săracă, m-aș dedica scenei. CECELIA: Da, n-ar strica să fi, și plătită pentru cât teatru joci. ROSALIND: Uneori, când simt că frumusețea mea radiază mai puternic, mă Întreb: de ce să risipesc atâta splendoare pe un singur bărbat? CECELIA: Deseori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fi... un sprijin. AMORY: Dar nu-l iubești. ROSALIND: Nu, dar Îl respect. Este un om bun și puternic. AMORY (cu năduf): Da, e așa cum spui. ROSALIND: Bine, uite un mic exemplu. Marți după-amiază am găsit la Rye un băiețaș sărac și, oh, Dawson l-a ridicat pe genunchii lui și a vorbit cu el și i-a promis un costum de indian, iar a doua zi și-a amintit și i l-a cumpărat și, o!, a fost o situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de mult de pe cer și nu mai rămăseseră decât micile răbufniri suspinate ale vântului și tăcerile dintre ele... Dar sufletele dezgolite sunt Întotdeauna sărace și el s-a Îndreptat curând spre casă, lăsând lumini noi să-i pătrundă În suflet o dată cu soarele. O POEZIE TRIMISĂ DE ELEANOR LUI AMORY DUPĂ CÂȚIVA ANI „Aici, copii ai pământului, peste a apei cântare duioasă, Ce-și susură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau un anumit dezgust pentru femeile trudite și sărace. Era ceva mai murdar decât orice câmp de bătălie văzut de el, mai neplăcut de privit decât orice nenorocire reală constituită din murdărie, sudoare și pericol, o atmosferă În care nașterea și căsătoria și moartea erau lucruri josnice și secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu-i decât mizerabilă. E cel mai urât lucru din lume. În esență, e mai curat să fii bogat și corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși o scenă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu-i decât mizerabilă. E cel mai urât lucru din lume. În esență, e mai curat să fii bogat și corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși o scenă a cărei semnificație Îl impresionase cândva: un tânăr bine Îmbrăcat, privind afară de la fereastra unui club de pe Fifth Avenue și spunându-i ceva tovarășului său, cu o Înfățișare de profund dezgust. Probabil, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
probleme, care vor să „răzbească prin propriile forțe“. Dumneavoastră nu v-ar prinde bine niște bani câștigați fără trudă? - Bineînțeles că nu! a exclamat indignat secretarul. - Dar, a continuat Amory, neluându-l În seamă, cum În momentul de față sunt sărac lipit, contemplu socialismul ca pe o posibilă izbăvire. Amândoi bărbații i-au adresat o privire uimită. - Ăștia care aruncă bombe... Omul cel micuț și-a curmat brusc vorbirea, căci din pieptul celui solid au bubuit cuvinte aspre: - Dac-aș crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plată, că acum începe iar scandalul cu robinetul stricat de apă rece, și cum vine ea cu oalele de apă rece de la baie, și cum visează ea un filtru de apă de atâția ani, că filtru au și alții mai săraci, care n-au MaxiBar ca noi etc. - Lasă, dragă, că s-a stricat robinetul în lipsa ta. I-a lipsit și casei un bărbat, nu numai mie! Doamna Popa îi dăduse lecția de tact a vieții ei cu o naturalețe îngrijorătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
distragă învățăcelului atenția de la lucrurile esențiale pe care le aveau de discutat. Dar ce lucruri aveau ei de discutat? Până unde putea ajunge cu transformarea acestui om? De ce-și cheltuise banii și timpul pe el când existau atâția copii săraci, dornici de învățătură? De fapt Contesa ajunsese la concluzia că era și puțin masochism în alegerea ei. Ea însăși fusese o autodidactă, iar fuga ei de lume era mai degrabă rezultatul mizantropiei și al fricii. Și iată, acum, și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în repertoriul Bulandrei, unde avea să facă peste o sută de reprezentații cu săli arhipline în numai o stagiune. ― A murit Meșterul! spune Stelică Nistor și se pune pe plâns. Vestea ne-a copleșit pe toți, teatrul era dintr-odată sărac și amărât, nu mai avea nici un haz, nici un sens. ― Gata, am zis, vom avea vreme și de plâns, acuma repetăm. Cred că lui Tavi așa i-ar plăcea, să ne vedem de treaba noastră pe scenă, acolo unde avem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
o umbreluță diafană de dantelă. Văd și acum ceașca japoneză atârnată de firul salvator, mi se încețoșează ochii și, ca și atunci, fac efortul de a nu plânge. Dar este din ce în ce mai greu, căci toată tinerețea mea este acolo și este, săraca de ea, atât de departe și atât de singură. PAGINĂ NOUĂ MARCELINO La multe m-am gândit în clipa în care l-am privit pentru ultima oară pe Marcelino. Alergasem cu mașina prin București să găsesc cimitirul în care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în ninsoare, copiii râd cu gura până la urechi, bomboanele se sfarmă în dinți, oamenii cântă cu sfioșenie și credință, mai ales credință, când mama spune cu glasul ei cel dulce cum s-a născut Iisus în fân în ieslea-i săracă... peste toți plutește duhul sfânt și îngerii cântau în cor... Seara trece într-o căldură care vine dinăuntrul fiecăruia dintre noi; când totul se termină, o mie și ceva de oameni pleacă în tăcere, privind cu o lacrimă în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
pe Sophie în locurile care mai sunt descoperite, dar ea i se strecoară printre degetele și așa nu prea îndrăznețe ca nisipul. Un nisip foarte fin. Aflați încă în stația de tramvai, din care vor pleca apoi spre cartierele mai sărace, cei trei tineri discută despre modul în care urmează să atace și să jefuiască oamenii. Bineînțeles, nu pentru a se îmbogăți, ci pentru a se elibera odată pentru totdeauna. Definitiv. Hans încă nu e foarte convins că e cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]