2,895 matches
-
195. Gorneanu Răzvan porcine Str. Nuferilor bl. M5, 1780706293127 Constantin sc. B, et. 1, ap. 19, �� Deva, județul Hunedoara 196. Munteanu Doina porcine Str. Manolești Deal 2660724070069 nr. 7, Botoșani, județul Botoșani 197. Necula Ciprian porcine Str. Morii nr. 2A, sătul 1800824174576 Daniel Pechea, comuna Pechea, județul Galați 198. Predescu Dan-Petru porcine Str. Smârdan nr. 2, 1671001352654 ap. 2, Lugoj, județul Timiș 199. Vrabie Gicu porcine Str. Zimbrului bl. 328, 1581024374071 sc. G, ap. 8, Vaslui, județul Vaslui ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. Numele Clasi-
ORDIN nr. 848 din 17 noiembrie 2004(*actualizat*) pentru aprobarea Listei cu clasificatorii autorizaţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271520_a_272849]
-
asigurat promovarea în Liga Bwin la finalul campionatului. În sezonul 2007/2008 a reușit pentru prima dată în istoria sa, prezența în a treia rundă de calificare a Ligii Campionilor. De asemenea, în fotbal iese în evidență Moreirense Football Club, sătul de Canoane de Moreira, care recent a concurat în primă divizie portugheză. Aceasta este bazată în special în următoarele activități: filatura și țesut din bumbac și lenjerie, tacâmuri, haine din piele, hardware și diverse alte activități (bijuterii, ceramică și broderie
Guimarães () [Corola-website/Science/297306_a_298635]
-
în contact în special în perioada serviciului, este una din țintele principale ale operei sale. De asemenea, interesul pentru tehnică și finețea documentării despre accidentele de muncă au influențat unele lucrări precum "Colonia penitenciară", unde mașina își devorează propriul operator. Sătul probabil de Praga, pe care o alinta încă din 1902 « mămică cu gheare », Kafka călătorește în Occident: mai întâi în Tyrol în 1909, apoi, împreună cu Max Brod, la Paris în toamna anului 1910 sau la Zürich, Lugano și din nou
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
visat.Prin combinarea acestor două cuvinte s-a ajuns la forma "Segarcea", adică "Pământul dorit", sau "Pământul mult visat" de acei fugari care rătăciseră mult prin păduri.Semnificația cuvântului "Segarcea" ar putea fi, deci: sat îndepărtat, sat al oamenilor fugari, sătul cel dorit, cel corespunzător dorințelor lor, având o poziție strategică și fiind înconjurat de terenuri roditoare.Prima formă a numelui localității întâlnită în documente a fost Segarcea. De-a lungul timpului localitatea a purtat diferite forme ale numelui Segarcea: Sigarcea
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
și un boier cu numele "Dragomir de la Segarcea". Existența unei moșii Segarcea, presupune și existența unei comunități umane care lucra pe această moșie, comunitate care a format un sat ce a luat numele acestei moși. Bătrânii spun că, la început, sătul se găsea în punctul denumit Valea Oanii.Pe moșia Segarcea s-a află un schit care, mai tarziu s-a transformat în mănăstire. Legenda spune că o boieroaica pe nume Sultănica ar fi construit pe locul de azi al mănăstirii
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
satul ar fi putut lua ființă numai în acest interval de timp.Principala ocupație a locuitorilor acestor locuri era creșterea animalelor, în principal a oilor, dar și a căilor și a cornutelor.În anul 1620, după afirmația lui Nicolaie Iorga, sătul Segarcea a fost dăruit, împreună cu mănăstirea Segarcea, patriarhiei din Alexandria.Până la sfârșitul secolului al XVII-lea pricipala cultură a fost meiul, iar odată cu introducerea porumbului în cultură, acesta a devenit pricipala plantă cultivata, folosită alături de grâu, pentru alimentație dar și
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
15 martie 1927. Vor locui într-o casă construită din banii familiei Gretei, pe Montmartre, până în 1937 când cei doi se vor despărți. Separarea se va oficializa însă abia în 25 octombrie 1942. În a doua parte a anului 1929, sătul de nihilism și distrugere, intră în activitățile mai constructive ale Suprarealismului. Și-a consumat mult timp pentru reconcilierea Suprarealismului cu Marxismul și a intrat în Rezistența Franceză în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și în Partidul Comunist Francez în
Tristan Tzara () [Corola-website/Science/297108_a_298437]
-
Cei 12 jurați au decis însă să-l achite pe Caion, tot scandalul fiind catalogat drept „o impertinență de copil”. Susținut puternic de Alexandru Macedonski, alergic și el la valori, Caion «descoperă» alte «două plagiate». Scârbit de umilința trăită și sătul de nedreptăți, Caragiale a decis să părăsească țara, mutându-se împreună cu familia sa la Berlin, în 1904, când a primit o mult așteptată și disputată moștenire de la mătușa sa, Ecaterina Cardini din Șcheii Brașovului (cunoscută ca Mumuloaia, după porecla Momulo
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
cea care nu mai are nevoie să-i omoare pe toți foștii "dușmani de clasă" sau să dinamiteze toate bisericile, cea care se instalează în confortul situației de "nomenclaturist" încercând să încremenească astfel regimul, cea ai cărei copii și succesori, sătui de lozinci vane și de controale paranoice, se vor întoarce cu poftă la forme de capitalism și de naționalism puțin interesate de bunăstarea și de drepturile popoarelor"). Leonid Brejnev s-a stins din viață la 10 noiembrie 1982, lăsând amintirea
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost capabile să înțeleagă că o țară umilită nu putea fi pol de stabilitate. Condițiile impuse Germaniei, ca reparații de război, nu aveau cum să fie acceptate de o populație flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situație, mișcarea nazistă, condusă de Hitler, a reușit să obțină un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate, până în 1932. Încă de la începutul carierei sale
Adolf Hitler () [Corola-website/Science/296715_a_298044]
-
(n. 16 iunie 1970, sătul Holercani, raionul Dubăsari) a fost Ministru al Apărării Republicii Moldova între anii 2009 și 2014. Acesta deține o vastă experiență în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, în care și-a început activitatea în anul 1992. Are studii militare în Republică Moldova, Statele Unite
Vitalie Marinuța () [Corola-website/Science/317192_a_318521]
-
a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). Din satul Igești descinde familia marelui martir al neamului, victima intrigilor politice interbelice, Corneliu Zelea Codreanu. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Igești a făcut parte din componența României, în Plasă Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
groaznice în Siberia, care au continuat până în 1953. Nu se cunoaște numărul exact al deportaților, dar el este de ordinul sutelor, dintre care mai mult de jumătate au rămas pe veci în pământurile Siberiei și Kazahstanului. Începând din anul 1991, sătul Igești face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.045 (2.549+31), adică 94,85% din populația localității. În sat
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 1.045 (2.549+31), adică 94,85% din populația localității. În sat, măi locuiau 117 ucraineni, 14 ruși, 4 poloni, 1 evreu și 4 de altă etnie . În prezent, sătul are 3.379 locuitori, preponderent români. Din anii 90 a început un nou val puternic de deznaționalizare a românilor, ei nefiind agreați că etnie, cultura, istorie de către autoritățile noului stat ucrainean independent. S-a restrâns drastic domeniul învățământului, mass media
Igești, Storojineț () [Corola-website/Science/315521_a_316850]
-
nimic altceva de făcut decât să plece cât mai repede: ceea ce și făcu. Filipa, din ce în ce mai îndrăgostită, nu mai vedea decât pe Andronic pe lume. El se sătură cel dintâi: fie că se temu de răzbunarea lui Manuel, fie că era sătul de amanta lui, el o părăsi destul de josnic și plecă la Ierusalim, ducând cu el banii ce-i strânsese în Cilicia și Cipru pentru împărat. Filipa, astfel părăsită, trebuia să aibă un sfârșit destul de trist. Zece ani mai târziu ea
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
numai română, 11 - română alături de cea germană, ruteana sau poloneză), iar școlile din Bănila Moldoveneasca, Broscăuții Noi, Broscăuții Vechi, Corcești și Davideni din districtul Storojineț aveau că limba de predare română . După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Bănila pe Siret a făcut parte din componența României, în Plasă Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din români. Satul avea o importanță industrială în județ, aici funcționând o fabrică de unt și una de mobilă
Bănila pe Siret, Storojineț () [Corola-website/Science/315525_a_316854]
-
reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Școală cu predare în limba română din satul Bănila pe Siret a fost închisă de către autoritățile sovietice după cel de-al doilea război mondial. Începând din anul 1991, sătul Bănila pe Siret face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 467 (449+18), adică 12,58% din populația localității . În prezent
Bănila pe Siret, Storojineț () [Corola-website/Science/315525_a_316854]
-
Bănila pe Siret face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 467 (449+18), adică 12,58% din populația localității . În prezent, sătul are 4.012 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Bănila pe Siret era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%).
Bănila pe Siret, Storojineț () [Corola-website/Science/315525_a_316854]
-
parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Storojineț (în ). În 1786, se stabilesc la Crasna Ilschi câteva familii de agricultori germani, care au format colonia Huța Veche. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Crăsnișoara Veche a făcut parte din componența României, în Plasă Flondoreni a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din germani (aproape în totalitate). Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la
Crăsnișoara Veche, Storojineț () [Corola-website/Science/315544_a_316873]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componență României în perioada 1941-1944. Bucovina de Nord a fost reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Crăsnișoara Veche face parte din raionul Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, majoritatea populației era de etnie polona (426), în timp ce numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 182 (181+1), adică
Crăsnișoara Veche, Storojineț () [Corola-website/Science/315544_a_316873]
-
al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, majoritatea populației era de etnie polona (426), în timp ce numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 182 (181+1), adică 26,38% din populația localității . În prezent, sătul are 745 locuitori, preponderent polonezi. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Crăsnișoara Veche era vorbitoare de polona (%), existând în minoritate și vorbitori de română (%) și ucraineană (%).
Crăsnișoara Veche, Storojineț () [Corola-website/Science/315544_a_316873]
-
denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Șipotele pe Siret a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Șipotele pe Siret a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o mică comunitate evreiască. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost
Șipotele pe Siret, Vijnița () [Corola-website/Science/315581_a_316910]
-
Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940. Bucovina de Nord a reintrat în componență României în perioada 1941-1944, fiind reocupata de către URSS în anul 1944 și integrată în componență RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, sătul Șipotele pe Siret face parte din raionul Vijnița al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 8 (7+1), adică 0,59% din populația localității . În prezent
Șipotele pe Siret, Vijnița () [Corola-website/Science/315581_a_316910]
-
Șipotele pe Siret face parte din raionul Vijnița al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 8 (7+1), adică 0,59% din populația localității . În prezent, sătul are 1.304 locuitori, preponderent ucraineni. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației localității Șipotele pe Siret era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi.
Șipotele pe Siret, Vijnița () [Corola-website/Science/315581_a_316910]
-
cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Lucavăț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, făcând parte din districtul Vijnița (în ). După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, sătul Lucavăț a făcut parte din componența României, în Plasă Răstoacelor a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și comunități importante de români și de evrei. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]