4,482 matches
-
poezii, destul de proaste, în Echinox. Nu-mi plac substanțele din care se filetează poezia: prea miros a eter, a ojă de unghii. Prea trebuie să mănânci din tine, ca Nastratin Hogea. Prozatorul adevărat mănâncă din alții. Doamne, nu mă mai satur de tine. Ne-am desprins din nou. Te ridici și te duci la baie. Pe tine ai doar o cămașă bărbătească până la pulpe. Zgomotul apei de la baie îmi bruiază orice fragment de gând. Tu ești docilă, ești blândă în momentele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sale. În tot acest timp, la aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care năclăiseră perna brodată din dormitor. Nu mai putea suporta cheltuielile nesăbuite ale soțului. Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând cu ochii. Abia la ora trei dimineața, frânt de foame și oboseală, intră pe ușa apartamentului și arhitectul Popescu. Înfulecă la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproximativ doisprezece metri deasupra solului, în apartamentul celor doi arhitecți, doamna Elena Popescu, născută Deleanu, plânsese cu lacrimi mari, care năclăiseră perna brodată din dormitor. Nu mai putea suporta cheltuielile nesăbuite ale soțului. Se săturase să alerge, să robotească, se săturase de viață și se gândea disperată că, fără îndoială, soțul ei înnebunea văzând cu ochii. Abia la ora trei dimineața, frânt de foame și oboseală, intră pe ușa apartamentului și arhitectul Popescu. Înfulecă la bucătărie, în picioare, ce găsi în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
descoperit al Maitreyiei, cu părul în ochi, cu brațele pe sâni, și o văd mișcând din picioare, cutremurîndu-se de râs, în cele din urmă repezindu-și papucii, cu o aruncătură de gleznă, tocmai în celălalt capăt al zidului. Nu mă săturam privind-o, iar acele câteva minute mi s-au părut nesfârșite. Nu știu ce spectacol sacru îmi apărea mie râsul ei și sălbăticia acelui trup aprins. Aveam sentimentul că săvârșesc un sacrilegiu privind-o, dar nu găseam puterea să mă despart de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
retrăgeam în odaia mea. Mă întrebam câteodată ce crede ea despre mine, ce fel de suflet ascunde sub expresia aceea atit de schimbătoare a feței (căci erau zile când se urâțea și zile când era frumoasă de nu mă puteam sătura privind-o). Mă întrebam, mai ales, dacă e stupidă ca toate celelalte fete sau dacă e, într-adevăr, simplă ca o primitivă, așa cum îmi închipuiam eu că sunt indienele. Și apoi, ca să nu mă las furat de gânduri inutile, scuturam
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vie, ce fel de dragoste e aceea? Dacă sunt convins că adevărul e pretutindeni, în toate credințele, de ce nu schimb în fapte convingerea aceasta? E foarte ușor să spun, ca orice misionar modernist, că toate religiile sunt bune. M-am săturat de vorbe. Vreau să-mi dovedesc mie însumi că hinduismul e tot atât de bun ca și creștinismul, dacă cred, într-adevăr, într-un singur Dumnezeu; după cum amândouă legile ar fi inutile, dacă n-aș crede. Când i-am spus Maitreyiei acest
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
îl lua, venea mașina, îl aducea. Probabil după astfel de indicii s-a ghidat și Muti atunci când a spus că n-o să mai treacă mult timp și-au să se mute. Șansa a fost casa cu lemne, de care se săturaseră. Li s-a oferit mai întâi cartierul Floreasca, dar Petruța a refuzat, pentru că la etaj îi era greu cu câinele. Când li s-a oferit apartamentul pe Roma, nu l-au mai refuzat. Și-ntr-o zi, incredibil ! S-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scara de serviciu ? Și oare cum de a ajuns pălăria de panama până în mijlocul grădinii ? Ce nepotrivit, o veche pălărie de pai și o pălărie nou-nouță de panama ! Ce caraghios ! Râde și râde, până îi dau lacrimile. Ah, s-a săturat într-atât de vacanța aceasta ! De-ar începe mai repede școala, să se plimbe cu Sévastie și Coralie prin curte, pe sub copaci, să prepare aluat la sala de gospodărie, să viseze, între arcadele de piatră, cu majolică portocalie și verde-albastră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cine zicea ? Lumea, femeile din mahala, ce știa ele ! Ce știa ele, ce știam io, copil de unșpe ani ! Că să fi știut câte zile mai avea de trăit biata mămica, nu m-aș fi dezlipit de lângă ea, să se sature de stat cu mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se duce ! Haidi, zi-nainte ! După cum vezi, mondenități sunt destule pe aici. Dar numai dacă ieși pe stradă și te distrezi, că nu cred să existe pe lume oraș mai frumos. îl parcurgem uneori seara cu mașina și nu ne săturăm să privim combinația de lumini și mai ales construcții de piatră (case sau biserici) luminate savant. De Crăciun însă, cum ți-am scris, a fost cea mai mare splendoare, căci aici Crăciunul are o mare importanță. Era splendid, și noi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
omu ! Noaptea vine ăia. Și dacă e poarta încuiată, sare gardu !... Bine, haidi, haidi, lasă ! Lasă astea, vorbim altele, vorbim ce trebuie... C-acu zice ăștia să pleci, și noi nici n-am apucat să vorbim ! Și nu m-am săturat și io de tine ! Da ca să vezi ce-i veni iar să mă-ntrebe ! Eee, cui ! Păi, noi de cine vorbeam ? De Nebunu ! Stam așa, singură cuc, toți, grămadă, cu-ai lor. La mine la pat - nimeni... Și-așa mă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fie mașina de tocat la locu ei ? Haidi, lasă ! Lasă astea, să vorbim mai bine ce-avem de vorbit ! Să vorbim ce trebuie, să vorbim ale noastre, c-acu vine ăștia și te dă afară... Și nu m-am săturat și io de tine... Dosar de presă este unul dintre cele mai bune romane apărute în ultima vreme : bogat, chiar stufos, profund, „adevărat“ până în cele mai mici amănunte, modern în construcție și scris cu finețe. Să adaug și că are
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
undeva pe Mureș, dar bătrînu’ credea că e bine să mergem spre sud și mai departe, așa că În loc să ajungem la Baia de Aramă am ajuns Într-un sat care se cheamă Grozești, Între Țicleni și Filiași. Era deja sfîrșitul lui martie, ne săturaserăm de mers, două luni prin ploi și noroaie. Ne-am adăpostit pe moșia unui boier, Gărdăreanu, undeva Între niște dealuri. Avea pămînt și animale și n-avea cu cine să-l muncească, că bărbații erau la război. Așa că i-au
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Cristian nu se grăbea, așa că noi am avut timp să ne băgăm tot ce era de băgat În tot ce era de băgat (și În ăștia de aici, dar mai ales În ăia de acolo). Pentru că Începem să ne cam săturăm. Cristian era supărat, eu eram supărat. I-am povestit aventurile din spital, i-am povestit cum au fost alegerile (În concediu, la oraș), i-am povestit ce am aflat despre mineriadă. El, la fel (ei au votat În comandament, nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
putea fi când doctoral, când amuzat, sardonic, uneori frivol, trântindu-se pe spate în atitudini de total abandon; pentru ca dintr-odată să se zbenguie nebunatic, exprimând prin întreaga-i făptură concentrată cea mai pură dintre bucuriile pure. Când Adam se sătură să conducă Rollsul, o zbughi pe pajiște, spre Papuc, care era, firește, încuiat, așa încât se mulțumi să se uite pe geam. Fusese el și înăuntru, dar nu prea des. Îi plăcea însă mai mult să se uite de afară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mâna acestuia. Vă scrieți cartea cea mare, vreau să spun cartea finală? Nu. — Mă rog, n-am vrut să spun ultima carte, nu sunteți atât de bătrân, presupun. Dar sper că scrieți filozofie. Nu. — Ce păcat! De ce nu, v-ați săturat de filozofie? M-am întrebat de multe ori dacă o să vă plictisiți vreodată de ea și o să renunțați cu totul. — Nu. Uitați-vă ce-i, sunt o mulțime de chestiuni pe care aș dori să le discut cu dumneavoastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci când cântau împreună, simțeau o comuniune mai elevată și mai satisfăcătoare decât orice altă legătură de prietenie. Numai că, în ultima vreme, Emma începuse să pună cu severitate la îndoială valoarea și viitorul talentului său. Nu era vorba că se săturase de cântat. Continua să se simtă transportat de bucuria fizică a acestui exercițiu, iar senzația de putere pe care i-o inspira, dăinuise. Cântatul, creația sunetului printr-un exercițiu disciplinat al minții și al trupului, este poate punctul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plăcintă cu carne de vițel și costiță, biscuiți marinărești, cașcaval cedar, brânză de Gloucester, tarte cu cremă de vanilie și banane. Cum Ruby și Gabriel nu se consultau niciodată în prealabil asupra cantităților, fiecare dintre ele avusese grijă să-i sature pe toți, așa că era mâncare din belșug. Emma își împlini dorința de a avea o discuție cu George. La masă, se așeză lângă el și începu să-i pună întrebări în legătură cu Inelul din Ennistone și cu muzeul. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și dea seama că-l purta Alex. Se înfășură în fulgarinul lui Gabriel. Ruby începuse să împartă căni cu ceai fierbinte din termosurile de picnic și fiecare stătea sau ședea fără să scoată o vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața desfigurată, uitându-se la mare. Refuză cana de ceai. Alături de ea, Adam era ghemuit tot, cu fața invizibilă, împuținat de parcă s-ar fi preschimbat el însuși într-un mic animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
că am sărutat o fată? Ai rubedenii nedorite de mine. Mi-am pierdut încrederea în dumneata. Regret. Dar nu am făcut nimic, nu înțelegeți, nu ne-ați lăsat să vă explicăm, a fost pur și simplu un ghinion... M-am săturat de minciuni, și nu doresc oameni ghinioniști în slujba mea. Dar după atâția ani nu mă puteți înlătura brusc... — E mai bine brusc, e mai bine pentru Harriet. Nu, e nedrept... Îmi imaginez că-ți pare rău să pierzi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
plin fiecare secundă, până și filmul idiot pe care l-au oferit în avion și... oh, Tom, ce bine e să-ți văd din nou mutra, numai că ești foarte palid. Ia te uită ce bronzați suntem noi! Ne-am săturat de atâta soare. Ia privește! Își suflecă mâneca rochiei și își expuse brațul bronzat. — Trebuie să plec, spuse Tom. — Ba n-ai să pleci, trebuie să rămâi aici în noaptea asta... Greg, nu-i așa că trebuie să doarmă noaptea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bogați, a unui pol al destinderii și luxului cum nu am mai văzut până acum. Cred că sumele ce se cheltuie într-o zi pe această coastă franceză (și am parcurs doar o mică parte din ea), ar putea să sature întreaga populație înfometată a planetei, sau măcar a întregii Africi. Marea este plină de iahturi sau bărci cu vele iar plajele sunt întro ordine și curățenie exemplare. Restaurantele sunt pline, pe șosea vezi nenumărate mașini decapotabile, iar eu mă mișc
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
parterul cărora se află restaurante, baruri, magazine mici cu tot felul de produse. Cătunul acesta este cu totul diferit de localitățile de la câmpie sau deal. Are o frumusețe arhitecturală și a peisajului înconjurător care mă fascinează și nu mă mai satur să-l admir. Este plin de turiști și aproape că nu ai pe unde să treci fără să te freci de ei. De la oficiul de turism aflu și de posibilitățile de cazare, și acestea nu-s prea multe. Voi încerca
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
alert spre Saint Jean. Aici ajung spre prânz și-mi cumpăr de mâncare de la un magazin. Intreb pe doamna de la tejghea și pe fiul ei dacă nu cunosc un loc unde aș putea mânca o supă, căci tare mam mai săturat de sandvișuri. Imi răspund că în sătucul lor nu se găsește așa ceva, dar fiului îi vine o idee: imi indică trei borcănașe cu supă pentru copilași pe care apoi mi le încălzește și îmi fierbe și un ou. Câtă amabilitate
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
nici sac de dormit, nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă resemnez și să rămân aici. La singurul bar și restaurant din sat apar și cei doi canadieni și cele două tinere franțuzoaice, lamentându-se că s-au săturat să respire aer fierbinte și că s-au copt de căldură. Le aprob tacit, căci și eu sunt la fel ca și ele. Mă cazez la hanul pentru pelerini gestionat de primărie, la fel și ceilalți cu care m-am
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]