KorAP: Find »[drukola/base=salva & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...109 110 111 ...886 >

22,145 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

știa pentru cine - o mare de oameni se replia spre oraș pe Podul de Fier. Țărănci cu coșuri pe cap, de unde se ițea câte o gâscă, porci înnebuniți, care scăpau printre picioarele mulțimii, urmăriți de băieți urlând (speranța de a salva ceva de la rechizițiile militare împingea familiile de la țară să împrăștie pe cât posibil copiii și animalele, trimițându-le care-ncotro), soldați pe jos sau călări, care dezertau de la unitățile lor, sau încercau să ajungă din urmă grosul forțelor dispersate, bătrâne doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
am nici o legătură cu asta? Reîncep să alerg, dau ocol casei, apoi îmi reiau drumul. Îmi pare rău pentru Marjorie asta, dar dacă s-a băgat în asemenea încurcătură e probabil implicată în cine știe ce istorii, și dacă încerc s-o salvez, nimeni n-o să creadă că n-o cunosc, s-ar naște un adevărat scandal, eu sunt profesor la o altă universitate, aici sunt visiting professor, prestigiul ambelor universități ar avea de suferit... Sigur, când o viață e în pericol aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
și-și înfige unghiile în obrajii mei. E prizonieră ca și mine? E prizoniera mea? Ea e oare închisoarea mea? Între timp s-a deschis o ușă. Apare Elfrida. — Știam de pericolul care te pândea și am reușit să te salvez, spune ea. Poate sistemul a fost puțin brutal, dar nu aveam de ales. Acum, însă, nu mai găsesc ușa acestei cuști cu oglinzi. Spune-mi, repede, cum pot să ies de aici? Un ochi și o sprânceană a Elfridei, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
cartea pe care o căutați. Într-o clipă îți faci planul. Ai o posibilitate să intri în contact direct cu Anatoli Anatolin; trebuie să câștigi timp asupra agenților lui Arkadian Porfirici, să intri în posesia manuscrisului înaintea lor, să-l salvezi de la confiscare, să-l pui la adăpost și să te pui la adăpost de tine însuți, atât de poliția ircanică, cât și de cea ataguitană... În noaptea aceea ai un vis. Ești în tren, un tren lung ce traversează Ircania

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

ea, în schimb, i-ar oferi atențiile care-i plac atât de mult, dar care-i sunt refuzate acasă. Toată lumea va fi fericită. Ea va obține ce-și dorește. O să-și păstreze locul de muncă. Domnul J.L.B. Matekoni va fi salvat din ghearele femeii aceleia, iar Mma Ramotswe va căpăta ceea ce merită. Totul îi era clar. Menajera se întoarse în bucătărie și începu să curețe niște cartofi. Acum că amenințarea venită din partea lui Mma Ramotswe se diminuase - sau se va diminua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

iese altfel. Excizia se mai practică în țările musulmane, cu lama trecută prin foc, fără nici o anestezie, iar femeile mai bătrâne cred că-i bună. Fidel a mai ținut un discurs împotriva imperialiștilor, cubanezii de pe-o plută au fost salvați în ultima clipă, readuși la viață, hrăniți să se întremeze și trimiși înapoi. La hochei câștigă întotdeauna ungurii, suntem slabi la tenis, am îmbulinat-o și la fotbal, pe stadioane s-a strigat să-și ia ciorile zborul, Nae a comentat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ratat ca tine... Ai crezut că de-acum ai vreo șansă? Așa ți-ai închipuit? O să-ți recunoască lumea meritele? Ha-ha-ha, n-ai... Noi niciodată, noi nu... De-acum s-a isprăvit... Vrei să te simți bine că m-ai salvat? Să faci o faptă bună? Să-mi arăți cât ești de bun? N-ai cum, Voievoade, n-ai cum... Două bucurii a avut tata în ’68... da’ i se duc... În ziua aceea, David a adormit. Dar tot a ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
nu țipă, mai dai și-o palmă, un pumn, că usturoi dulce și bărbat moale... Doamne ferește de ce-a făcut! Copiii îs în Centrală, le-a dat ceva să mănânce doamna Augustina, a fost asistentă... N-aveai ce să mai salvezi, i s-au scurs creierii în canal, i-am aprins o lumânare și-am aruncat pe ea cearșaful, trec ăia mici la școală, să nu vadă... A mai încercat o dată, am înțeles, dar a rămas pe sârmele de rufe și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
unde crezi?, chiar în luncă și s-a dus la stația de benzină, el știe de ce. Când s-a întors, ia mașina că nu-i. A-nceput să dea telefoane. Alertat, Andrei mă găsește tot pe mine, «Du-te și salvează omu’ de afaceri, că l-au lăsat fără mijloc de transport și face apoplexie-n drum. Trimit șoferul.». Ajungem, americanul stătea pe-o bornă, mai mare mila. «Hi», îi zic. Omu’ vrea să fie politic corect, «curul la mama la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
neam! Scrie și-n cartea lui Nostradamus! Eu am descifrat ce scrie, știu adevărul lui! Dumnezeu ne trimite semnele și noi ne bălăcim în necurățenie și minciună! Oameni buni - și-așază meșa care i-a alunecat - oameni buni, cine va salva România? Putrezim pe picioare ca o balenă bătrână care nu mai poate lupta cu poluarea! Dar trebuie să ne deșteptăm, trebuie să-nvățăm să facem din oasele ei un templu! Un templu! Altfel cine va salva România? Cine va salva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
oameni buni, cine va salva România? Putrezim pe picioare ca o balenă bătrână care nu mai poate lupta cu poluarea! Dar trebuie să ne deșteptăm, trebuie să-nvățăm să facem din oasele ei un templu! Un templu! Altfel cine va salva România? Cine va salva România? strigă plin de durere. Pentru numai 30.000 poți să cumperi Ora profetică. Ierarhii o afurisesc în mai multe comunicate. La Rediu s-au născut cinci gemeni într-o familie săracă. A mai fost respinsă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
salva România? Putrezim pe picioare ca o balenă bătrână care nu mai poate lupta cu poluarea! Dar trebuie să ne deșteptăm, trebuie să-nvățăm să facem din oasele ei un templu! Un templu! Altfel cine va salva România? Cine va salva România? strigă plin de durere. Pentru numai 30.000 poți să cumperi Ora profetică. Ierarhii o afurisesc în mai multe comunicate. La Rediu s-au născut cinci gemeni într-o familie săracă. A mai fost respinsă-n Parlament o moțiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

Bulucindu-se și căzînd din pricina lanțurilor prea scurte, cei patru bărbați veniră Într-un suflet, Într-o alergătură tragicomică În care săreau cu picioarele apropiate, ba chiar mergeau În patru labe, iar Oberlus Înșfăcă unul dintre bicele pe care le salvase de pe fregată și arătă spre norvegianul care ajunsese ultimul. - Culcă-te la pămînt! Îi porunci cu un gest autoritar pe care celălalt Îl Înțelese imediat. Repede! Îi dădu cele zece bice promise pe spinare și Îi făcu semn lui Mendoza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
de spumă, care se Încovoia foarte Încet, acumulînd forță; o forță de neconceput, titanică, Înrobitoare, capabilă poate să șteargă de pe fața mării mărunta insulă stîncoasă. Înțelese că nu avea vreme decît să ajungă pe culme pentru a Încerca să se salveze În interiorul insulei, și se cocoță cu disperare, uitînd de pietrele care cădeau, agățîndu-se, ca și cum degetele lui s-ar fi preschimbat În gheare, de protuberanțele stîncilor, de gropi sau de rădăcinile pe care le cunoștea atît de bine. Din cînd În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
cu stînci mormîntul improvizat, supărat numai pentru faptul că nu mai avea cu cine să se consulte cînd avea Îndoieli legate de semnificația cîte unui cuvînt sau a unui pasaj din vreo carte. Această moarte a fost cea care, probabil, salvase deocamdată viața căpitanului de pe María Alejandra, care rămăsese, cu mîinile legate, pe malul mării, căci deși Oberlus era sigur că bătrînul nu avea să-i fie de prea mare folos În ce privește munca și se transformase Într-un martor supărător al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe o nouă escapadă. VÎslașii și timonierii Îl ascultau orbește, conștienți că, În mai multe rînduri, Își salvaseră viața datorită lui, iar Oberlus se transforma În acele momente În șeful indiscutabil, liderul care ar fi ajuns probabil să fie și În viața de toate zilele dacă natura nu și-ar fi bătut joc de el dîndu-i acea față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
fiind condițiile de viață execrabile de pe epava respectivă, se mărginiseră probabil să creadă că Își schimbaseră Închisoarea plutitoare cu alta, mai stabilă și mai sigură, În așteptarea, ca Întotdeauna, a unor improbabile vremuri mai fericite. Deocamdată erau mulțumiți că-și salvaseră pielea, devenind singurii supraviețuitori ai unui echipaj format din treizeci și șase de bărbați și, dacă tot ceea ce li se cerea era să muncească și să dea ascultare, atunci erau cît se poate de obișnuiți să facă asta. Din această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
ca să gîndești, ci ca să primești ordine. O să te coste o lună de salariu. Făcu un gest din mînă În timp ce se Întorcea spre cabina lui. Adu-l pe domnul Garret imediat, iar oamenii să se pregătească pentru manevre... Mă amuză să salvez naufragiați. Zece minute mai tîrziu avea să se Întoarcă perfect bărbierit și Îmbrăcat În uniformă, În timp ce gabierii Începeau să strîngă pînzele și coasta de lavă se zărea Înaintea lui cu maximă claritate, Încît aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul dintre portughezi, Ferreira, care se arătase recalcitrant, primi treizeci de lovituri de bici ce-l lăsaseră lat vreme de o săptămînă și Își salvase viața numai datorită robusteții sale, din dorința de a trăi În această lume, de neînțeles la cineva care se găsea Într-o situație atît de tragică și de precară. Iguana Oberlus se transformase Într-un om mînios, pradă atacurilor subite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
pat. - N-am chef de surprize, spuse. Știu că mai devreme sau mai tîrziu o să adorm, și nu voi Îngădui ca voi să-mi faceți de petrecanie ca să vă Întoarceți pe insulă și să așteptați să vină cineva să vă salveze... Așa o să fim mai liniștiți. Ea nu spuse nimic, pentru că știa că era zadarnic să protesteze. Se lăsă legată, Închise ochii și Încercă să adoarmă și să uite că tocmai Începuse călătoria cea mai dantescă pe care și-ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
voință care le mai rămînea, și pierduseră, probabil, și orice speranță de a mai supraviețui acelui coșmar absurd. VÎsleau fiindcă răpitorul lor le poruncea s-o facă, prin lovituri de bici, și nu-i mai Împingea nevoia de a se salva, ci numai teama de durerea fizică și teroarea fără margini pe care o simțeau În prezența acelei ființe demonice, de la care Întotdeauna te puteai aștepta la o acțiune și mai aberantă. Se hotărîse să-i oblige să Înainteze Împotriva acelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
niciodată, nu ne va putea acuza că am fost antropofagi. - Nu știu ce e mai rău, comentă ea. Ar fi fost de Înțeles că l-ai fi mîncat pe bietul om, de vreme ce erai hărțuit de foame și de nevoia de a-ți salva viața... Făcu o pauză. Să ai sîngele rece de a-l folosi drept momeală... E respingător! Inuman, criminal și respingător... Oberlus, care pusese cu mare grijă doi pești Încă vii Într-o găleată cu apă de mare, o privi cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-mi pasă ce faci, pentru că la vremea respectivă eu voi fi traversat deja munții, Întrînd În pădure.. Acolo n-o să mă caute nimeni... - Mereu mă iei prin surprindere. - Nu Încerc să te suprind, Îi răspunse. Nu Încerc decît să-mi salvez viața și nu mai am chef să ucid, chiar dacă nu mai Însemni nimic pentru mine. Nimeni nu Înseamnă nimic, pentru că dacă e să obțin de la o femeie ce am obținut eu de la tine, cred că e mai bine să fiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229

să te încurci, zice infirmiera. O să ai și așa destule probleme. dar cine-i ea? scriu — Dacă-ți vine să crezi, zise infirmiera, aia-i altcineva în fiecare săptămână. Imediat după-aceea sora Katherine începe să-mi facă lipeli. Ca să mă salveze de Brandy Alexander, mi-l oferă pe avocatul fără nas. Îmi oferă un dentist alpinist ale cărui degete și trăsături faciale sunt mâncare de degerături, rămânând doar mici gâlme dure și roșiatice. Un misionar cu pete întunecate, subcutanate, de la mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
meu deformat sau mutilat sau bolnav. Al meu „și trăiră nefericiți până la adânci bătrâneți“. Viitorul meu oribil. Restul monstruos al vieții mele. Trântesc ușa biroului și mă-ncui înăuntru cu Brandy Alexander. Pe masă e carnețelul logopedei, și-l înșfac. salvează-mă, scriu, și i-l flutur lui Brandy în față. Scriu: te rog. Sari la mâinile lui Brandy Alexander. Întotdeauna se începe cu mâinile ei. Brandy Alexander întinde o mână, una dintre mâinile alea păroase, cu încheieturi porcine, cu venele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]