7,856 matches
-
1971 (în colaborare cu Ioana Corbul); Louis Bromfield, Vin ploile, București, 1972 (în colaborare cu Ioana Corbul). Repere bibliografice: Ovidiu Constantinescu, „Babel Palace”, „Bis”, 1943, 16; Boris Buzilă, Vintilă Corbul despre „Dinastia Sunderland-Beauclair”, „Magazin”, 1968, 546; Gabriela Duda, Epicul copleșitor, „Scânteia”, 1968, 7734; Piru, Panorama, 386-388; Constantin Cubleșan, „Dinastia Sunderland Beauclair”, ST, 1970, 6; Dana Dumitriu, „Căderea Constantinopolului”, RL, 1976, 30; Valentin F. Mihăescu, Epica documentară, LCF, 1976, 38; Mircea Muthu, „Căderea Constantinopolului”, ST, 1977, 11; Popa, Dicț. lit. (1977), 165-166
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
devenită apoi Secția de literatură și critică a Universității din București, luându-și licența în 1960. Se întoarce în Galați, unde este, pe rând, bibliotecar, metodist la Casa Creației Populare, secretar literar la teatrul local. În 1967 devine ziarist la “Scânteia tineretului” și se afirmă în calitate de cronicar dramatic. Debutează cu versuri, dar scrie și romane polițiste, în colaborare cu Ion Maximilian (semnate cu pseudonimul Ștefan Marian). Se transferă ca redactor la Studioul Cinematografic din București, pentru ca în 1973 să se stabilească
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
Simion - Aurora Cornu, Convorbiri despre Marin Preda, postfață Eugen Simion, București, 1998. Traduceri: W. Shakespeare, Hamlet, în W. Shakespeare, Romeo și Julieta. Hamlet, București, 1962. Repere bibliografice: I. D.Bălan, Aurora Cornu, „Distanțe”, LCF, 1962, 9; C. Stănescu, Poezii fără semnificații, „Scânteia tineretului”, 1962, 12 mai; Eugen Simion, Viziune și imagine în poezie, CNT, 1962, 35; Sorin Brateș, „Distanțe”, IL, 1962, 8; Gabriel Dimisianu, Poeta Aurora Cornu, RL, 1995, 27; Stancu Ilin, Fișe de dicționar. Cornu, Aurora, JL, 1997, 27-30; Irina Petraș
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
de limbă franceză Claude Sernet (1902-1968), care folosise același pseudonim. Alături de Ioan Cutova, Ion Frunzetti, Victor Toroynopol și Margareta Dorian, este laureat al Premiului Editurii Forum, cu volumul Pâinea pădurii, tipărit în 1945. Colaborează, în primii ani de după război, la „Scânteia tineretului”, „Tinerețea”, „Lumea”, „Națiunea”, „Vrerea”, mai târziu la „Flacăra”, „România literară”ș.a. Lucrează ca redactor la „Scânteia” (1945), „Tinerețea” (1946-1947), „Vestea nouă” (1946-1948), „România literară” (1947-1951), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” (1951-1953) și este angajat pentru scurtă vreme la Editura
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
și Margareta Dorian, este laureat al Premiului Editurii Forum, cu volumul Pâinea pădurii, tipărit în 1945. Colaborează, în primii ani de după război, la „Scânteia tineretului”, „Tinerețea”, „Lumea”, „Națiunea”, „Vrerea”, mai târziu la „Flacăra”, „România literară”ș.a. Lucrează ca redactor la „Scânteia” (1945), „Tinerețea” (1946-1947), „Vestea nouă” (1946-1948), „România literară” (1947-1951), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” (1951-1953) și este angajat pentru scurtă vreme la Editura Cartea Rusă. Duce o existență discretă, boemă și vădește inapetență pentru ocupațiile profesionale constrângătoare, incapacitatea sau lipsa
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
prozator și jurnalist. Este fiul Melaniei (n. Wassermann) și al lui Isac Rohrlich, contabil. La București urmează studiile liceale (1940-1948), frecventează un an Facultatea de Litere (1948-1949), e cursant la Școala de Literatură „Mihai Eminescu” (1952-1953), fiind și redactor la „Scânteia tineretului” (1949, 1953-1956), iar mai târziu, redactor la revista „Cinema” (1968-1987). Debutează ca reporter la „Revista elevilor” în 1948 și deține ani de-a rândul rubrici în „România literară”, „Flacăra”, „Sportul”, „Informația Bucureștiului”, uneori semnând cu pseudonimul Belphegor. Un prim
COSASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286433_a_287762]
-
zilei, București, 1991; Ronțăilă e cu noi, Galați, 1995; La umbra Corintului, București, 1995. Repere bibliografice: Paul Dugneanu, „Numărătoare de aștri”. Sub „zodia” lui Blaga, LCF, 1977, 35; Doina Uricariu, „Numărătoare de aștri”, RL, 1977, 46; Ioan Adam, Retorica melancoliei, „Scânteia tineretului”, 1977, 8873; Nicolae Ciobanu, Doi poeți tineri, CNT, 1977, 48; Iorgulescu, Scriitori, 47; Valentin F. Mihăescu, Ipostazele iubirii, CNT, 1979, 48; Nicolae Ciobanu, Ochii pământului, „Viața militară”, 1984, 6; Alexandru Horia, „Imperiul de corali”, LCF, 1987, 12; Hristu Cândroveanu
COSTINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286448_a_287777]
-
filmat. În ciuda întrebării rămase în final fără răspuns, cartea, care dă și cheia personajelor din romanul Odioasa crimă din Carpathia, ilustrează încă o dată ideea că Parisul folosește în primul rând literaturii. SCRIERI: Mălina și cei trei ursuleți, București, 1951; Povestea scânteii, București, 1951; Strada teilor, București, 1952; La noi în gospodărie, București, 1954; Primăvara noastră, București, 1954; Trestiile de aur, București, 1955; Ucenicii vrăjitori, București, 1956; Povești de-o șchioapă, București, 1958; Bună dimineața lume, București, 1959; Teatru de păpuși, București
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
Ion Pillat apare volumul Plumb, semnalat prompt de F. Aderca, mai târziu de B. Fundoianu, N. Davidescu, E. Lovinescu („Sburătorul literar”, 1922) ș.a. În martie 1925, B. scoate împreună cu Grigore Tăbăcaru, la Bacău, „Ateneul literar”, iar în 1926 editează volumul Scântei galbene. Într-o convorbire, din acești ani, cu I. Valerian își justifică arta poetică simbolistă: „În poezie m-a obsedat totdeauna un subiect de culoare. Pictura cuvintelor, sau audiție colorată, cum vrei s-o iei. Îmi place mult vioara. Melodiile
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
său culorile alb, roșu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligență, prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare. Acum, în urmă, m-a obsedat galbenul, culoarea deznădejdii. De aceea ultimul volum poartă titlul Scântei galbene. Roșul e sângele, e viața zgomotoasă. Nu vreau să-ți fac teorii. Urăsc definițiile dascălilor pentru adormit copiii. Asta-i osânda modernă. Unii ar spune: metafizica culorilor.” Și mai departe, despre modelele lui literare: „Cât privește despre mine, am
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
în reacții fiziologice, dizlocate, fără nici o putință de se ridica pe un plan egal sau analog, dar numai o inteligență artistică o poate surprinde în înseși confuzele ei dezagregări. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Plumb, București, 1916; ed. 2, Râmnicu Sărat, 1924; Scântei galbene, Bacău, 1926; Bucăți de noapte, București, 1926; Poezii, București, 1929; Cu voi..., București, 1930; Poezii, pref. Adrian Maniu, București, 1934; Comedii în fond, București, 1936; Opere, București, 1944; Stanțe burgheze, București, 1946; Poezii, pref. Eugen Jebeleanu, București, 1956; Poezii
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
13; Cezar Petrescu, G. Bacovia, poet al deznădejdilor provinciale, G, 1923, 7; Adrian Maniu, G. Bacovia, „Mișcarea literară”, 1925, 36-37; Perpessicius, Mențiuni, I, 227-230, 248-250, 341-343, II, 114-120, 238-246, 416-422, V, 426-432; Mihail Sebastian, Bacovia, RVS, 1929, 3; I. Valerian, „Scântei galbene”, VLT, 1926, 5; I.Valerian [Interviu cu G. Bacovia], VLT, 1927, 53; I. Valerian, „Cântec târziu”. Romanul unui poet. De vorbă cu G. Bacovia, VLT, 1929, 107; Camil Petrescu, Arghezi, Bacovia, RFR, 1934, 6; Iorga, Ist. lit. cont. (1934
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
revistă literară în care a publicat poezii este „Orizont” (1970), iar cea dintâi carte e volumul de poeme Obrazul celălalt al Lunii (1982). Colaborează cu versuri, recenzii, cronici și eseuri la „Orizont”, „Forum studențesc”, „Luceafărul”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” (unde a utilizat și pseudonimul Mircea Silă), „România literară”, „Calende”, „Poesis”, „Neue Literatur”. Debutul editorial al lui B. s-a produs la începutul anilor ‘80, în plină campanie de lansare a „plutonului optzecicist”, fără însă a fi remarcat în
BARSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285659_a_286988]
-
noului regim, pun în evidență criza culturii. Volumul Una sută una poeme, din 1947, este retras din librării. Eseul Artă și libertate (despre Apostolul Pavel), oferit revistei „Agora”, se pierde. Împotriva lui A. se desfășoară o campanie de denigrare în „Scânteia”, susținută de Miron Radu Paraschivescu (1947) și de Sorin Toma, cu seria de articole Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei (1948). Baruțu este privat de libertate, A. e alungat din presă. Tăcerea în jurul numelui poetului va dura până în 1954. Face față
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Petre Sălcudeanu, Csonkahét [Săptămâna neterminată], București, 1971; Dinicu Golescu, Utazásaim leirása. 1824, 1825, 1826 [Însemnare a călătoriei mele. 1824, 1825, 1826], București, 1977. Repere bibliografice: Polgár István, Jean Bart, „Europolis”, IGZ, 1961, 1; Szemlér Ferenc, „România pitorească” în limba maghiară, „Scânteia”, 1969, 8071; Török László, Kagylók tengerzúgással, IGZ, 1972, 5; Balotă, Scriitori maghiari, 508-513; Rom. magy. ir. lex., I, 189-191. O.K.
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
va abandona în favoarea Școlii de Ofițeri de Jandarmi (1943-1945). Audiază, în paralel, cursuri la Facultatea de Litere și Filosofie, fără a o absolvi. Trece prin felurite medii și profesiuni. Este jucător de fotbal și antrenor, tipograf și corector la Casa Scânteii; devine redactor-șef al revistei „Luceafărul” (1962-1968), iar din 1970 până în 1989 conduce revista „Săptămâna culturală a Capitalei”; după 1989 este director-fondator al publicației „România Mare”. A fost membru supleant al Comitetului Central al PCR din 1969, membru corespondent al
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
Viitorul neamului”, „Muncitorul”, „Cuvântul nostru”, „Farul”, „Învățătorul”, „Naționalul Vâlcii”, „Crainicul”, „Biruința”. Mai semnează în „Dumineca poporului”, „Universul literar”, „Zorile”, „Țara de Jos”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Mișcarea” ș.a. În ultimii ani, colaborează cu inimoase articole de informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
Cuvântul nostru”, „Farul”, „Învățătorul”, „Naționalul Vâlcii”, „Crainicul”, „Biruința”. Mai semnează în „Dumineca poporului”, „Universul literar”, „Zorile”, „Țara de Jos”, „Sinteza”, „Săptămâna literară”, „Mișcarea” ș.a. În ultimii ani, colaborează cu inimoase articole de informație și propagandă culturală la „Scânteia”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Gazeta învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
ca muzeograf la Muzeul Satului din București și, din 1995, ca expert la Secretariatul de Stat pentru Culte. Este doctor în științe, cu teza Crucea în spațiul civilizației vechi țărănești din România). A debutat în presă în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” cu poezii și s-a manifestat editorial după 1990, publicând câteva volume de versuri, precum și eseuri (despre civilizația rurală, despre destinul românesc). Și-a ales ca mentori pe N. Steinhardt și pe Ioan Alexandru, acesta din urmă prefațându-i
BODEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285775_a_287104]
-
energia asimilată din sursele cosmice din Cer. Energia postnatală vine din sursele pământești, cum ar fi hrana și apa, plantele medicinale și aerul, extrase și rafinate de sistemele digestiv și respirator. Spiritul prenatal este „mintea primordială Tao”, sufletul nemuritor și scânteia originală a conștiinței care „nu se naște și nu moare”. Spiritul postnatal este mintea umană a realității temporale de pe pământ, inclusiv percepția senzorială, gândurile și sentimentele, personalitatea și eul. Scopul celor mai înalte niveluri de practică qi gong este acela
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
în viață sub forma sexului biologic, sexualității și vitalității produse de hormonii sexuali. Este stocată în glandele sexuale masculine și feminine și în glandele suprarenale la ambele sexe și e transmisă continuu de la generație la generație, prin reproducere sexuală. Această scânteie primordială a vieții, care se manifestă în corpul temporal sub formă de plasmă sexuală, este așadar singura formă a esenței umane ce este cu adevărat nemuritoare, deoarece sămânța sexuală transmite codul genetic al corpului de la generație la generație. Esența postnatală
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă a ploilor năprasnice. Pânza ei părea să se limpezească treptat într-o lumină mată de iarnă. Vedeam acum ieșind din mareea aceea fantastică conglomeratele negre ale clădirilor, turlele catedralelor, stâlpii felinarelor - un oraș
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atât de simple, de fapt, relatate la mii de kilometri de locul în care se înfiripase, izbutise să-i stoarcă lacrimi unui tânăr sălbatic și să-l împingă, gol, în zăpadă. În taină, mă mândream că făcusem să sclipească o scânteie din strălucirea pe care o iradia patria Charlottei. Iar pe urmă, în seara aceea, am înțeles că nu anecdote trebuia să caut în lecturile mele. Nici cuvinte aranjate frumos pe o pagină. Ci un lucru mult mai profund și, totodată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
bucurie, arătându-le tuturor cronometrul: „Un minut cincisprezece secunde!” Era timpul cel mai bun. Roșcovana s-a întors radioasă. Și, scoțându-și chipiul, a scuturat din cap. Părul i s-a învăpăiat în soare, pistruii i-au țâșnit ca niște scântei. Am închis ochii. A doua zi, pentru prima oară în viața mea, am descoperit voluptatea foarte neobișnuită de a strânge o armă de foc, un kalașnikov, și de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
semăna cu suspinele omenești, cu cuvintele șoptite. Charlotte, în amorțeala frigului și a durerii, se trezea adesea, simțind murmurul acela care, îndărătnic, se chinuia să spună ceva. Într-una dintre acele treziri în plină noapte, a zărit cu stupoare o scânteie foarte apropiată, care strălucea în nisip. O stea căzută din cer... Charlotte s-a aplecat spre punctul luminos. Era ochiul larg deschis al saigak-ului - și o constelație superbă și fragilă care se oglindea în globul acela plin de lacrimi... Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]