4,770 matches
-
nu mai poluează. Stă. Vara trecută am mai trăit o experiență năucitoare. La Călan-Băi s-a făcut un motel excelent și o discotecă tip Ring în aer liber, pe lângă bazinele romane renovate. Și-a reluat și numele de pe când se scăldau legiunile pe acolo: Aque. Cum am spus, whisky, beri nemțești, mâncare pe toate gusturile, stroboscop, muzică de ultimă oră, ce mai, puteai să fii oriunde în lumea asta și să nu te rușinezi acolo. Acum însă intervine specificul național de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acela neadevărat: Manhattanul. Am trecut podul peste Hudson, am intrat prin Harlem și, în sfârșit, am parcat mașina pe o stradă lăturalnică și pustie. Când am coborât din mașină, în jur am văzut clădiri argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și-o cană cu vin” (se trece la notă aproape cultă). Tu ești încă la vremea la care muți și munții din loc. Eu sunt la vremea la care, undeva, mă gâdilă abia perceptibil geana amurgurilor. Dar până mă voi scălda în apele lor, poate vom mai scrie povești de învățare și de dezvățare. mai, 2000 Mihaela Miroiu Jurnal cu femei afgane Am avut iarăși parte, de astă dată de aproape patru săptămâni la Oxford: biblioteci și lecturi de teorie politică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dat afară (dar m-au dat afară și în anul 2000 la Mănăstirea Prislop fiindcă eram în pantaloni). Nimic nu a întrecut însă sentimentul de groază pe care l-am avut în ziua în care ne-am dus să ne scăldăm în Caspica, trei bărbați din familie și cu mine. Era undeva la marginea orașului, la capătul unei mahalale, un loc frumos, sălbatic și neamenajat. Înotam liniștită, în costum de baie, singură în toată marea din jur. M-am pomenit strigată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
marocan, thailandez, chinez). M-am oprit să îmi pun CD Colibri, Cântece de bivuac. Uite cum amân momentul... Când mă apropiam de spațiul care separa restaurantul marocan de cel eritreean, se deschide geamul unei mașini care rula încet. O afro-americană scăldată în surâs scoate de pe banchetă un trandafir superb și mi-l oferă: - God loves you! Eu rămân cu trandafirul în mână, și ea dispare, cu mașină cu tot. Dacă nu ar fi în fața mea în vaza de pe masă, aș zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
atâția ani din lipsă de intimitate cu mine însămi și-a dat drumul. Bocesc senin pe toți cei pierduți, în sfârșit. Simt cum abia acum sunt destul de coaptă și de singură să îmi dau drumul valurilor largi de lacrimi care scaldă draguri și spală tristeți. Tocmai citisem mult și cu sens, se închega ceva și când colo, fișierul cu titlul structura cărții nu mă mai lăsa deloc să intru în el. De ce oare? Poate că drumul e greșit, încă nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mele de peste Atlantic sunt cu adevărat alianțe de suflet și de minte. Acum și amintirile mele cu apele Atlanticului sunt mult mai personale. A existat episodul fabulos anterior cu Mary Daly și ziua aceea de august, 1998, când ea se scălda în ocean într-un loc sălbatic și pustiu, înconjurată de pescăruși, iar eu cu greu vâram câte un deget în apa foarte rece, mulțumindu-mă să savurez la soare un alt vis pe care nici nu am apucat să îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Andrei. Pe acel loc de plajă ne-am întors în 31 decembrie să sărbătorim Anul Nou după ora românească, întorși către Evropa. A fost suprarealist, un revelion în apele oceanului, cântând plugușorul și sorcova în costume de baie, în timp ce ne scăldam. Poate că este singura dată în viață când va să fie așa, dar uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât de dragă, de adânc încastrată în afectele și celulele mele îmi este marea. Oceanul ca mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-mă să o ușureze Dumnezeu. Descopăr tot timpul în mine o sensibilitate pe care am înăbușit-o fie sub raționalitatea workoholism-ului, fie sub pustietatea arsă a depresiei. Mă trezesc adesea, așa cum m-am trezit din prima lună, cu lacrimi calde scăldându-mi obrajii, fie că îmi vine câte un gând la ceva sau cineva de care mi se face dor, inclusiv de cei duși, tot mai mulți, din păcate. Poate că această lungă biruință a sensibilității a fost posibilă din cauză că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Copenhaga spre Stockholm. Inconvenientele se pot imagina... Dar au fost și momente plăcute. Amabilitatea gazdelor și sprijinul ambasadelor române au dat posibilitatea vizitării unor monumente și lăcașuri de cultură care abundă în capitalele respective. Vizitarea locului unde Mica Sirenă este scăldată de razele soarelui și, uneori, de valurile mării a fost o reală desfătare. Cu această ocazie, am reîntâlnit și un fost coleg de școală, Chirică Pavel, care era în post diplomatic la Copenhaga. În Suedia și Norvegia, au putut fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
să mă lese să mor în pace! Și n-a vrut să beie apă din pumni - ș-așa nici pe baba Gahița n-a iertat-o, nici pe barbatu-său nu l-a iertat - ș-a murit. Și când au scăldat-o, știi cât de slabă era? numai pielea și ciolanele; și trupul negru de vânătăi... negru de-atâtea bătăi crunte... Măriuca tăcu. Privea neclintită înainte, spre fundul Prisăcii lui Ion. —Uite așa... dumneata de unde să știi câte poate îndura o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
așa până ce uncheșul a prins a se pleca și pădurea de sălcii a început a fâlfâi lin. Pe fruntea mea fierbinte a suflat răcoarea. Atunci, la un mal de grind, am văzut alt spectacol nou. Vreo douăzeci de țigănuși se scăldau în nomol, luptându-se, la malul gârlei. Au salutat cu răcnete de entuziasm trecerea noastră, arătându-ne întreagă goliciunea lor de coloarea castanei. Unii întindeau o mână: —Mă, unchiule, dă-mi un ban! Gâdea îmi lămurea cu vorbe precise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
A urmat o pauză dureroasă, apoi fața i s-a boțit. — Cred că doar trei. —Trei? a verificat Diego. —Trei. La masă, Leon nu se putea opri din plâns. — Îmi pare rău, Anna, repeta, uitându-se la mine printre degetele scăldate în lacrimi. Îmi pare așa de rău. Diego s-a apropiat tăcut și respectuos. Cu o voce scăzută a întrebat: —Pot să vă aduc ceva de băut? —Un Pepsi, a spus Leon, fornăit. Cu o picătură de lămâie verde, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă gândesc că plângea din cauza lui Aidan. Plângea pur și simplu, și faptul nu avea nimic de-a face cu mine. Aș da orice să dau timpul înapoi. Doar să-l pot revedea, știi? Leon ne privea întrebător, cu fața scăldată în lacrimi. — Doar să-i mai pot vorbi... Asta mi-a amintit că aveam nevoie de un medium. Dana s-ar putea să știe pe cineva. În domeniul ei de activitate, întâlnești tot felul de oameni. Hei, am zis. Știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o observasem, nu o luasem îndeajuns de serios. Mă rodea un gând: în timpul săptămânii, cât îmi văzusem de treabă, purtând haine nepotrivite pentru caniculă, nu cumva... mirosisem? După cele trei ore de somn de rigoare, m-am trezit sâmbătă dimineață scăldată în sudoare. La dracu’. Deci era adevărat: eram în plină caniculă și venise Vara. M-a cuprins panica. Nu vreau să fie Vară. Vara e prea departe de când ai murit. Crezusem că îmi doresc să treacă destul timp, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Îmi cer scuze. Apoi, în șoaptă: —Scuze. Scuze, Leisl. Leisl stătea complet nemișcată. Nu-și deschisese ochii de o bună bucată de vreme. —Anna, a zis, vorbind foarte rar. Cineva vrea să-ți vorbească. Pe loc fruntea mi-a fost scăldată de sudoare. —E un bărbat. Am închis ochii și mi-am încleștat pumnii. Te rog, Doamne, oh, Doamne, te rog... — Dar nu e soțul tău. E bunicul tău. Iar bunici! — Zice că îl cheamă Mick. Ei pisici! N-aveam nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și mi-am concentrat voința asupra sa și, când primul ropot de tunet s-a făcut auzit deasupra Manhattan-ului, am răsuflat ușurată. În câteva clipe, cerul era brăzdat de fulgere și norii s-au revărsat. Ascultând șuierul ploii torențiale care scălda orașul, tremuram de agitație; îmi tremurau și buzele. Când a sunat telefonul, de-abia puteam să vorbesc. Departamentul de PR Candy Grrrl. Anna Walsh la telefon. Era tot Nicholas. —Îți vine să crezi? a exclamat. —Lună plină și furtună, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a gâfâit Jacqui. O poșetă Miu Miu? Apoi au apărut umerii și, tras încet, copilul a țâșnit afară. Moașa a numărat zece degete la mâini și la picioare, apoi a zis: —Felicitări, Jacqui, ai o fetiță superbă. Joey Ciufutul era scăldat în lacrimi. A fost de comă. Moașa a înfășat bebelușul într-o pătură, apoi i l-a întins lui Jacqui, care a gângurit: —Bun venit pe lume, Treakil Pompom Vuitton Staniforth. A fost un moment minunat. —Pot s-o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
prin intermediul Shopping Channel. Toți au decretat că este „adorabil“ și Bărbații Adevărați par să-l fi adoptat ca mascotă. Deunăzi m-am întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pustie și străbătută de un torent, nu mai izbuteam s-o așez undeva în minte. Tremuram de frig, veșmintele mi-erau ude, sandalele le pierdusem în goană, iar din păr mi se scurgea un firișor de apă înghețată care-mi scălda neîncetat ochii arși de plâns. Am tremurat din nou, am tușit zdravăn, când un glas de femeie mă chemă: „Fetițo, fetițo, vino aici!“ Plimbându-mi ochii în toate direcțiile, am văzut, foarte sus deasupra mea, în cadrul unei ferestre boltite, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea. — Era ca și cum am fi asistat la o ceremonie pe care un djinn rău ar fi preschimbat-o din nuntă în înmormântare, mi-a spus Mohamed. L-am privit întotdeauna pe unchiul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
flăcările Iadului să-i chinuie până la sfârșitul veacurilor! Sara nu regreta așadar deloc că fugise cu familia în Portugalia, chiar dacă își dăduse iute seama că doar evreii bogați puteau să se stabilească acolo, și doar cu condiția de a-i scălda în aur pe rege și pe sfetnicii lui. Cât privește oamenii de rând, aceștia aveau să fie nevoiți curând să aleagă, la fel ca în Castilia, între convertire și plecare. M-am grăbit deci s-o pornesc pe mare înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cadiu din preajma sa, care îi găsise o soluție demnă mai degrabă de un poet decât de un doctor al Legii. Femeia trebuia să meargă noaptea pe o plajă, să se întindă goală pe nisip și să lase valurile să-i scalde trupul, ca și cum s-ar fi încredințat efluviilor unui bărbat. Prințul putea de acum s-o ia înapoi fără să încalce Legea. Discuția noastră s-a curmat atunci în hohote de râs. În loc să râd, am rămas înlemnit, cu mâna crispată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
era deloc menită să mă liniștească. Am schimbat atunci subiectul și am fost ușurați văzându-i că pleacă. Un ceas mai târziu, am ieșit la rândul nostru, veseli și sătui, mulțumiți să mergem de-a lungul plajei, pe nisipul ud, scăldați în lumina unei luni strălucitoare. Tocmai trecuserăm de câteva colibe de pescari când, dintr-odată, niște umbre suspecte se întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întors ca să-l văd. — Doamne sfinte! Doamne sfinte! Doamne sfinte! Eram incapabil să mai rostesc alte cuvinte. Am căzut în genunchi și, în loc să sărut mâna suveranului pontif, am strâns-o la piept, mi-am apăsat-o pe frunte, pe fața scăldată în lacrimi, pe buzele-mi tremurătoare. Se desprinse fără bruschețe: — Trebuie să merg țin să liturghia. Mă voi întoarce aici peste un ceas. Dându-mi drumul să alunec pe podea, ieși. Guicciardini izbucni în râs. M-am sculat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]