3,463 matches
-
În ale cărui mâini Îți stă soarta. I-am declarat cu maximă sinceritate că eram reporter pentru arte și litere la Ultima oră și că țelul meu real era să-i dedic un reportaj. Nu s-a lăsat rugat. A scuipat verde pentru a-și clăti gâtul și a spus cu acea simplitate care este podoaba figurilor ilustre: — Îți primesc propunerea din tot sufletul. Te previn că n-am să-ți vorbesc de cenzură, pentru că nu sunt puțini cei care repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spuse Harry cu un căscat. Probabil că oricum n-ar fi dus la nici un rezultat. Nu vrei să discutăm mai târziu? — Ba da. Harry se Întoarse pe o parte și adormi. Ted se afla Încă În sala dușurilor, tușind și scuipând. Norman se Întoarse În Cilindrul C, la consola Tinei. — Te-a găsit Harry? Întrebă el. Știu că voia să-ți vorbească. — Da, domnule. Și am acum informația pe care mi-a cerut-o. De ce? Vreți și dumneavoastră să vă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mulți au fost reprimiți de milă cînd își dădeau ultima suflare, socotindu-li-se destulă, pentru spălarea greșelilor, această suferință care merge pînă la moarte”. Textul are dreptate. Abia atunci ne iartă cel de alături. Dar pînă una, alta, ne scuipă silindu-ne să căutăm izolarea. Ne alungă. Ne alungăm apoi noi înșine. Cînd ajungi să te desconsideri, contururile vederii tale se schimbă. Și lepădarea de sine, fără o umplere, e și mai dureroasă. Viața apare un fals, n-are rost
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
ne refuză măcar o șansă. Și ne mirăm că dreptatea noastră, așa cum încercăm să ne lăsăm amprenta în lutul cald al creației, face ca visul să iasă hidos. Dorim să mîngîiem și iată că totul în jur rămîne murdar de scuipat. Matur mă zbat într-un spațiu periculos căutănd să evit în fiecare moment variantele trecutului utopic. Acel “ce frumos ar fi fost dacă...” Trupul comatos pe care-l străjuiesc a început să dea semne de oboseală și pînă la mine
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
mine de acum încolo? Ce rost mai am, nemernicul de mine, căci orice gest aș face, nedreptățile lăsate în urmă mi-o vor reproșa. Nu-mi rămîne decît să mă rog ca lumea, amestec de bine și rău, să mă scuipe... ca un fel de iertare. Chipurile greșiților mei reapar din întuneric. „-Ai fost mîndru!”-îmi strigă. „-Și-ai dorit să ne-nchinăm cu toții minții tale care va despica lumea și-i va alege sămînța ca unui pepene, sîmburii. Să te rugăm
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
pe James lucram deja acolo de vreo șase luni. Era o vineri seara, adică seara în care, prin tradiție, restaurantul era frecventat de CDB-iști. CDB însemnând, desigur, Cretini De Birou. În fiecare vineri, la ora cinci, ca niște morminte scuipându-și cadavrele, birourile din tot centrul Londrei își eliberau angajații pe perioada weekendului, așa încât hoarde întregi de funcționari palizi, cu coșuri și costume ieftine dădeau buzna peste noi. Toți aveau ochii mari și erau nerăbdători să vadă staruri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Și din cauza lui am ratat The Flying Doctor și Countdown. Iar iarba a crescut până la genunchi. Mi-e rușine de mor din cauza asta. Suntem singura casă din cartier care are o grădină ca o junglă. Mă bate gândul să-i scuip în ceai! A urmat o pauză înlăcrimată. Cât să numeri până la trei. —Să mă ierte Dumnezeu, s-a cutremurat ea. Helen, nu te atinge de biscuiții ăia cu cremă! Sunt pentru ceaiul lui Michael. —De ce Michael, pe care îl urăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să fac aranjamente florale? Cândva, Helen prinsese din zbor un înțeles general, ciudat și cam încețoșat al felului de a fi al protestanților. Un soi de amestec straniu între Belzebut și domnișoara Marple. Evident că protestanții aveau coarne, copite despicate, scuipau foc și-și făceau singuri gemurile. Ei, și ce-i cu asta? a răspuns mama amabilă. Și dacă nu mai merg la slujbă? a șoptit Helen cu o voce aparent îngrozită. —Păi, tu nu mergi oricum, a zis Anna uimită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci îmi luam valea. Nu mai rămânea decât ca Adam să-și schimbe blugii și tricoul cu un halat din mătase cu arabescuri și să se fâțâie în jurul meu ținând în mână un portțigaret din onix. Nu sunt emoționată, am scuipat cuvintele. Sunt de-a dreptul îngrozită. —De ce? m-a întrebat el mimând surpriza. Nu gătesc chiar așa de rău. A, deci așa vrei să joci, m-am gândit. Faci pe relaxatul, da? Foarte bine. I-am zâmbit gata de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spus! Apoi a făcut o pauză - de efect? - și s-a holbat la mine, cu fața contorsionată de furie. Eu n-am îndrăznit să vorbesc. Eram captivată. Ce mai urma după asta? Știam că aveai nevoie de mine, mi-a scuipat James. Tot timpul ai avut nevoie de mine. Dintr-un motiv sau altul. Cum să nu știu? Nu puteam decât să mă holbez la el. James nu se enerva prea des. Așa că în rarele ocazii când se enerva, aveam parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
extatic: fotbaliști vorbind la televizor. Băieții rîd, sughit, Își sug măselele, oftează, nu le pot suge cum trebuie În fața camerelor de filmat, Îi vede familia, mama, deci inevitabil le mai rămîne cîte-un rest de biftec În carie, pe care-l scuipă la sfîrșitul emisiunii În paharul cu coca-cola, fac pauze, În pauze tac, cînd tac vorbesc, poartă briantină În păr, au opinii, mașini de lux, nevoi, urechi mult depărtate de restul corpului sau prelungirea lui superioară oricum s-o fi numind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
erau oameni pe care-i cunoșteam de mult, fumam acum propriile-mi chiștoace pescuite din gunoi pentru că soția mea refuza să mai ducă gunoiul, și, În cele din urmă, au izbucnit, inițial temperat, ultragiile, un șofer, de exemplu, m-a scuipat din mașină, ai luat premiu, bă, nenorocitule, și tot un pîrlit ai rămas, uită-te la trenciu’ tău, pute-a tămîie, aici i-am dat dreptate Însă scuipatul a trebuit totuși să mi-l șterg deoarece treceau și alți oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o presiune constantă asupra uneia dintre doamne. Ochii dușmănoși ai doamnei, care deschide Încet gura. Tăietură de montaj: Cadru interior: Stația Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și cu pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
uneia dintre doamne. Ochii dușmănoși ai doamnei, care deschide Încet gura. Tăietură de montaj: Cadru interior: Stația Piața Unirii Înțesată de jandarmi În uniforme de camuflaj și cu pistoale-mitralieră pe umăr. Stau nemișcați, se abțin să scuipe pe dale. Unul scuipă. Tăietură de montaj: Ziaristul coboară din metrou Împingînd-o afară și pe doamna a cărei coafură se clatină primejdios. Observă jandarmii cu o privire mirată. Ceilalți pasageri par nepăsători, ca și cum ar ști ceva ce lui Îi scapă. Sonor: Sonata nr. 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minerii fetei. Grupele de intervenție de sub pămînt au năpădit orașul, dirijează circulația cu Încîntare, cer să li se arate buletine și legitimații de serviciu, controlează genți, sacoșe, plase cu morcovi, pungi de plastic pe care scrie Kent, cînd e necesar scuipă În ele. Agățați de mașini, În ciucuri gri-negricioși ca niște tumorete, străbat bulevardele scandînd „Muncim, luptăm, Frontul apărăm”. De pe margine se aud strigăte de Încurajare. SÎnt multe doamne În public, atrase de lupta de stradă, cotropite de admirație față de curajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ducele Încuviințează și Yueh Îi scoate un dinte bun. Punîndu-i În loc incisivul cu otravă. Thufir poartă niște sprîncene uriașe și e cel mai celebru mentat din Univers. Dar modulele spectrale sînt distruse. Harkonnienii Îi decimează pe oamenii ducelui, baronul o scuipă-n obraz pe Jessica care are căluș, ducele moare după ce-l omoară cu dintele pe Pieter din greșeală, fiindcă nu mai vedea bine de la anestezie, Vladimir plutește, Paul și mama lui scapă ca prin minune din naveta ce-i ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
neființă să aibă și un nimb cultural, ni se spune, citez: „clima locului deschide coapsele femeilor iar Biblia este o carte eminamente pornografică”. Modificați vizibil de asemenea Învățături, spectatorii din sala cinematografului Luceafărul uită În ultimele trei minute să mai scuipe semințe pe podele și le Înghit cu totul, Într-o stare de beatitudine simultană cu aceea a asiaticelor de pe ecran, care sînt frustrate dar mîndre, În final ele sărind de colo-colo printr-un cîmp de anemone. Exact ca-n primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Noi, bibliofiliticii, nu știm de ce se ciomăgesc ele „la oase”, poate pentru că-s pneumatice, Însă adevărul este că nu avem acces la Înțelegerea fenomenelor aeropurtate, și ne lămurește poetul: se ciomăgesc pentru că sînt capitaliste. Ce mai fac ele acolo sus: „Scuipă foc, amenință cu gaze, scurg și explodează avuții nemăsurate”. Dacă n-am fost dați gata din prima strofă, acum nu mai putem ține piept imaginației care dă cu gaz pe noi, și intrăm turbați Într-un freamăt cu ciripeli. Comportamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zburdălniciile domnului Iliescu, din timpurile cînd era un superb adolescent ministru al tineretului. Citește opozant. Se amintește că „În 1969 dînsul a blamat manifestările de Crăciun”. Peste două chinuitoare decenii, tot dînsul le va felicita, va Înghiți de zor colivă, scuipînd bomboana, În varii ocazii, pe pantalonii primului-ministru. Le va felicita fiindcă Moș Crăciun Îi va tot aduce-n dar bățul de președinte. Postul de radio Uni Fan anunță Însă, În premieră, că vrea să se joace cu obiectul și fostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
imaginile de la Timișoara zilelor de 16 și 17 decembrie. Căci am fi văzut țăndări și devastări de magazine Într-un apocalips muncitoresc, plus „unități militare defilînd cu fanfara, scuipate și Înjosite”. Carevasăzică timișorenii afoni, neiubitori de muzică de fanfară, au scuipat pe tromboane. Unde mai pui că astea trăgeau la picioare. Inițial. Pe urmă-au tras direct În organul cu care se ascultă muzică. În chip bizar, Cornel Nistorescu, În Expres, ne destăinuiește cum a povestit el prietenilor „ce om minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și veneau cu tot felul de diagnostice exotice, leishmanioză, de pildă, o boală tropicală, și Între timp ei Îi era tot mai rău, slăbea Întruna, 6 kilograme Într-o săptămînă, saliva continuu, tușea continuu, avea febră continuu, nu putea dormi, scuipa și făcea pipi cu sînge, sîngera pe nas, pe gură, prin urechi, i se descuamează toate mucoasele, mi-a explicat șeful de secție, ce interesant, cu toate antibioticele injectate În splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Niște intelectuali. Aici se ivesc neclarități. Mulți din PSD, guvern, jacuzzi sînt oameni cu diplomă, cu două-trei doctorate, și-și cîștigă Într-adevăr existența de pe urma muncii cu gîndirea, pe brînci, fiind În același timp bogați și demni de urmat În timp ce scuipă semințe de floarea-soarelui pe marmora din baie și trag vînturi eliptice. Pare o contradicție. Nu-i. Golding: „Bogăția este o caracteristică sexuală secundară, la fel ca talentul sau geniul”. Prin urmare, oamenii bogați sînt talentați sau geniali, una la mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
film. Totuși, n-ajută. Ar ajuta cu adevărat doar patru sute de sticle de votcă spaniolă, dar n-am voie să beau. Nu mă lasă psihiatrul, zice c-o să-nnebunesc. Sau un milion de țigări, Însă de cînd am Început să scuip sînge nu mai am voie să fumez. I.M. CÎnd Încetează scriitorul să mai fie o conștiință? R.P. CÎnd se compromite. Barenboim susține că-n artă e absolut necesar fanatismul, În sensul că un creator nu trebuie să facă absolut nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
știi! Luminile se aprinseră - nevasta lui Kinnard meșterea la tabloul electric. Femeia spuse: — Pot să plec la mama? Bud goli buzunarele lui Ralphie: chei și un sul de bani. — Ia mașina și du-te să te aranjezi puțin. Kinnard Își scuipă niște dinți. Doamna Ralphie Înhăță cheile și o bancnotă de zece dolari. Bud Îi spuse: — Crăciun fericit, ce zici? Doamna Ralphie Îi aruncă o bezea grăbită și dădu mașina Înapoi, strivind renul, care Încă mai clipea. *** Avenue 53. Cod 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
intrase În celula 3. Bud Își făcu loc ca să ajungă acolo. Dick tocmai se ocupa de un pachuco slăbănog, aplicîndu-i niște bastoane În cap. Puștiul era În genunchi și-și ținea dinții cu mîna. Bud Îl Înșfăcă pe Stensland. Pachuco scuipa sînge. — Hei, domnu’ White, te șșștiiiuuu eu, pui de curvă! L-ai caftit pe pretenu’ meu Caldo pen’ c-o ciomăgea pe puta de nevastă-sa! Era o coardă jegoasă, pendejo. N-ai minte deloc, ai? Bud Îi dădu drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]