3,720 matches
-
N-ai să pătrunzi vr-odată înluntrul astei inemi. Voiu pune ușei mele zăvoare grele, lacăt, Să nu pătrunză-n casă-mi zâmbirea ta din treacăt. Și cum? dar înțelegi tu cum? Cu-acea gelozie, Ce gîndurile-ți arde și inima-ți sfâșie. Căci mă-ntrebam, se poate c-atît de-mpodobită Cu inima și mintea, să nu fie iubită? Căci prea, prea e frumoasă... Dorința-i guralivă, Ademenirea-i blândă, putut-a sta-nprotivă Atâtor vorbe calde șoptite cu durere, Ce aerul îl împle c-
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe vremuri, duelul rafina caracterul și bunele maniere. În fața unei ferestre murdare soarele răsare degeaba. Îmbinând liturghia, corida și bordelul, spaniolii s - au ales cu tristețea. Cu lacrimi în ochi, nu vezi prea bine pe unde mergi. Condiția umană este sfâșiată de perpetua gâlceavă dintre spiritul de ordine și cel de aventură. Până când vom deveni îngeri, statul și legile vor fi indispensabile. Singurătatea poate izvodi fascinante frumuseți și libertăți interioare. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Unele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fascinante frumuseți și libertăți interioare. Cel mai mare respect ți-l acordă țăranul când își pune pantofii care îl strâng. Unele crize se transformă în motoare existențiale. Trebuie să faci ceva. Nu e suficient să ai dreptate. Condiția umană este sfâșiată de perpetua gâlceavă dintre spiritul de ordin și cel de aventură. Îmbinând liturghia, corida și bordelul, spaniolii s au ales cu tristețea. Inscripționate, tricourile au devenit autentice măști. Frumusețea stă în complexitate și în nuanțe. Simplificările usucă. La nord - americani
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mare de dincolo de pustie, și a izbit în cele patru colțuri ale casei: Casa s-a prăbușit peste tineri, și au murit. Și am scăpat numai eu, ca să-ți dau de știre." 20. Atunci Iov s-a sculat, și-a sfîșiat mantaua, și și-a tuns capul. Apoi, aruncîndu-se la pămînt, s-a închinat 21. și a zis: "Gol am ieșit din pîntecele mamei mele, și gol mă voi întoarce în sînul pămîntului. Domnul a dat, și Domnul a luat, binecuvîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
loviseră. S-au sfătuit și au plecat de acasă să se ducă să-i plîngă de milă și să-l mîngîie. 12. Ridicîndu-și ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Și au ridicat glasul și au plîns. Și-au sfîșiat mantalele și au aruncat cu țărînă în văzduh deasupra capetelor lor. 13. Și au șezut pe pămînt lîngă el șapte zile și șapte nopți, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cît de mare îi este durerea. $3 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
cu ce se micșorează? 7. Dar acum, vai! El m-a stors de putere... Mi-ai pustiit toată casa! 8. M-ai apucat, ca pe un vinovat; dovadă slăbiciunea mea care se ridică și mă învinuie în față. 9. Mă sfîșie și mă urmărește în mînia Lui, scrîșnește din dinți împotriva mea, mă lovește și mă străpunge cu privirea Lui. 10. Ei deschid gura să mă mănînce, mă ocărăsc și mă bat peste obraji, se înverșunează cu toții după mine. 11. Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
și a zis: 2. "Cînd vei pune capăt acestor cuvîntări? Vino-ți în minte, și apoi vom vorbi. 3. Pentru ce ne socoți atît de dobitoci? Pentru ce ne privești ca pe niște vite? 4. Oare pentru tine, care te sfîșii în mînia ta s-ajungă pustiu pămîntul și să se strămute stîncile din locul lor? 5. Da, lumina celui rău se va stinge și flacăra din focul lui, nu va mai străluci. 6. Se va întuneca lumina în cortul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
spulber și visele și speranțele sunt moarte. Vise cu tine am când vreau să te uit o clipă Și nu-mi doresc ca să revii, te ascund într-o ispită Neputința mă ocolește, sunt puternică și te prind De sub ziduri dărâmate, sfâșiate de un colind. Iarna îngheață tot pământul doar inima mea e caldă Văd în spate o lumină care lucește într-o cascadă Mă dau la o parte dar în suflet îl așez uimită E dragostea ta care îmi transmite cât
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
doar una ai în vizor!” ÎNCERCARE Mă pun la laptopul stâlcit de atâta tastat, Îmi fac cruce cu mintea mea sublimă, Las imaginația să cadă pradă aventurii. Poezie, încercare, viață, moarte, iubire Poezia e viața, Iubirea e moartea, Trupul se sfâșie, se tocește ca și un pantof aruncat de la etaj, Se zbate, înghite în sec cuvinte pierdute, În imensul Univers mult uitat. Cuvinte, cuvinte, dor și amar Eminescu se învârte în mormânt, Totul e în zadar! O pisică îmi taie calea
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
nicio formă de viață, Sunt ca și un bolnav așteptând să închidă ochii, Tremur cumplit. Mă simt izgonită, Umilită în mii și mii de lucruri zgomotoase, Ciopârțită în mii și mii de bucățele, Parcă ceva mă arde. Parcă ceva mă sfâșie, E un urlet care se aude în mineă. Tare, tot mai tare, tot mai tare până la infinit, Asurzesc și nimănui nu-i pasăă Mă cobor în mormântul idealului meu, Mă macină gânduri de mult ucise Și tot ce e greu
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
uitat. Și iată că împăratul stătea pe scaunul său împărătesc la intrare. Căpeteniile și trîmbițele erau lîngă împărat, tot poporul țării se bucura, și sunau din trîmbițe, iar cîntăreții cu instrumentele de muzică ziceau cîntările de laudă. Atalia și-a sfîșiat hainele, și a zis: "Vînzare! Vînzare!" 14. Atunci preotul Iehoiada, scoțînd pe sutași, care erau în fruntea oștirii, le-a zis: "Scoateți-o afară din șiruri și oricine o va urma, să fie ucis." Căci preotul zisese: "N-o omorîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
Domnului, și l-au dat în mîinile priveghetorilor și lucrătorilor." 18. Logofătul Șafan a mai spus împăratului: "Preotul Hilchia mi-a dat o carte." Și Șafan a citit o înaintea împăratului. 19. Cînd a auzit împăratul cuvintele Legii, și-a sfîșiat hainele. 20. Și împăratul a dat următoarea poruncă lui Hilchia, lui Ahicam, fiul lui Șafan, lui Abdon, fiul lui Mica, lui Șafan, logofătul, și lui Asaia, slujitorul împăratului: 21. "Duceți-vă și întrebați pe Domnul pentru mine și pentru rămășița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
le-ai auzit: 27. "Pentru că ți s-a înduioșat inima, pentru că te-ai smerit înaintea lui Dumnezeu cînd ai auzit cuvintele rostite de El împotriva acestui loc și împotriva locuitorilor lui, pentru că te-ai smerit înaintea Mea, pentru că ți-ai sfîșiat hainele și ai plîns înaintea Mea, și Eu am auzit, zice Domnul. 28. Iată, te voi strînge lîngă părinții tăi, vei fi adăugat în pace în mormîntul tău și nu vei vedea cu ochii tăi toate nenorocirile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
în ultimul pătrar; unul din colțuri se agățase ciudat și părea gata, gata să cadă peste umbrele caselor. Un nor zdrențuit se învârtea în jurul ei necontenit... nu făcea zgomot, nu lăsa urme vizibile în cotlonul acela de cer întunecat și sfâșia satelitul după toane; se prognoza o noapte senină și călduroasă! Stelele pâlpâind plăpânde ieșiseră în partea cealaltă a universului când s-au adunat câțiva amici la sediul cumpărat de societatea comercială în care era băgat ca șef, unul dintre ei
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
blestemul, există o cale de ieșire, există o poartă de ieșire pentru corupți care îi determină să nu moară „cu inima coruptă”: este căința. Într-o pagină a Primei Cărți a Regilor (21,17-29), comentează episcopul Romei, „Ahab și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Se culca îmbrăcat în sac și umbla cu capul plecat. A început să facă penitență”. Precum Zaheu cere iertare Domnului pentru păcatele sale și spune: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
fraților tăi, ca să judece ei între noi amîndoi! 38. Iată, am stat la tine douăzeci de ani; oile și caprele nu ți s-au stîrpit și n-am mîncat berbeci din turma ta. 39. Nu ți-am adus acasă vite sfîșiate de fiare: eu însumi te-am despăgubit pentru ele; îmi cereai înapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea. 40. Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, și-mi fugea somnul de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
aceluia, decît dacă fratele nostru cel tînăr va fi cu noi." 27. Robul tău, tatăl nostru, ne-a zis: Voi știți că nevastă-mea mi-a născut doi fii. 28. Unul a ieșit de la mine, și cred că a fost sfîșiat negreșit de fiare, căci nu l-am mai văzut pînă astăzi. 29. Dacă-mi mai luați și pe acesta și se va întîmpla vreo nenorocire, cu durere îmi veți coborî bătrînețele în locuința morților." 30. Acum, dacă mă voi întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
țîțelor și ale pîntecelui mamei. 26. Binecuvîntările tatălui tău întrec binecuvîntările părinților mei, și se înalță pînă în creștetul dealurilor veșnice: Ele să vină peste capul lui Iosif, peste creștetul capului domnului fraților săi! 27. Beniamin este un lup care sfîșie; dimineața, mănîncă prada, iar seara, împarte prada răpită." 28. Aceștia sunt toți cei ce alcătuiesc cele douăsprezece seminții ale lui Israel. Și acestea sunt lucrurile, pe care li le-a spus tatăl lor, cînd i-a binecuvîntat. I-a binecuvîntat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
știa că Europa e de fapt un construct cultural, un vis intelectual cu ochii deschiși, "a heap of broken images", o copie într-o lume fără originale, artiștii încercau să evadeze din marea fortăreață acoperită de fum de cărbune și sfâșiată de războaie, conflicte sociale, mediocritate burgheză. Ce era Europa pentru Rimbaud? O baltă lâncedă în care corabia lui beată se-mpotmolea într-un mâl reacționar și șovin. Pentru Gauguin? O țară a cețurilor și-a lipsei de culoare. Mallarme își
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avizată, de sociolog, ca să ne putem da seama că intelectualitatea românească nu mai este cea care odată făcuse corp comun în fața totalitarismului, rezistând prin cultură (uneori și prin revoltă activă) enormei puteri unice și discreționare. Azi elita noastră este adânc sfâșiată într-un pat procustian ideologic, care-o chinuie peste măsură și o face incapabilă de rezistență unită. Amenințarea, astăzi, a unei noi puteri absolute, a unui nou partid unic în curs de constituire îi surprinde pe liderii noștri de opinie
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ceilalți soldați și nădăjduind că poate, dacă vor fi binevoitori Zeul Apelor și Zeul Războiului, va ajunge sutaș înaintea multora, Iahuben se duse să-l caute pe sclav. CAPITOLUL III Au mers două nopți. Au stat în cort, istoviți și sfâșiați de sete, două zile. Inimile lor erau de aramă. Dar picioarele și mâinile lor erau de plumb. La mijlocul fiecărei nopți au făcut câte un foc. În cea dintâi noapte, au găsit după câteva ceasuri de mers un copac și l-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pe bătrân. - Dacă zeul ar fi văzut-o, nu putea să nu se încînte de frumusețea ei. Zeul știa că Ntombi i-a fost hărăzită lui. - Dar dacă zeului nu i-a plăcut fata și a poruncit leilor s-o sfîșie? întrebă Iahuben. Arcașul își întoarse fața de la ei și scrâșni din dinți. Auta sări într-o clipă gardul și-l apucă de braț: - Ascultă, Mai-Baka; poate că Ntombi n-a pierit. Poate că are să vină înapoi... Unei stele nu-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
acela, îi trecea amețeala și se simțea din ce în ce mai înzdrăvenit. Când ajunse în oază, se opri locului uimit de starea în care se găsea: orice urmă a grelei oboseli pierise. Dimpotrivă, parcă se simțea mai sănătos ca oricând. Numai gândurile îi sfâșiau mintea. În tabără era larmă. Soldații își strângeau corturile. Robii încărcau poveri pe tauri și asini și se încărcau ei înșiși cu poveri. Noaptea se lăsa repede. Zărindu-l de departe, un soldat veni la Auta cu sufletul la gură
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și printre buzele îngroșate și aspre scuipă în mare. Apoi rosti pentru sine un cuvânt pe care cei doi nu-l auziră bine sau nu-l pricepură decât atunci când biciul din mâna unui slujbaș atlant, ce tocmai trecea pe acolo, sfâșie șuierând spinarea vâslașului. Iahuben se întoarse spre vâslaș și abia acum zări pe slujbașul de lângă ei. Voia să spună ceva și nu știa ce. Grăi la întîmplare: - În Ta Nuter viața-i frumoasă... Robul rome îl privi cu scârbă. Biciul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iahuben se întoarse atunci spre Hunanupu. Stătu în cumpănă o clipă, se uită în jur dacă nu-i vede nimeni, dar acum fiecare ins abia dacă mai putea să-și aibă grija sa. Într-o clipită, ajutorul de sutaș își sfâșie cămașa și se repezi spre vâslaș. Din lăcașul vâslei nu mai putea să cadă în mare, dar valurile pătrundeau și din margine și de sus și îl băteau fără încetare. De nu s-ar fi ținut cu o mână de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]