3,426 matches
-
cele din urmă, giulgiul ajunge în posesia lui Othon de la Roche. Acesta îl trimite pe ascuns tatălui său, Donche de la Roche. Astfel giulgiul ajunge în 1206 la Lirey, Franța, în grija episcopului Amedeo de Besançon, care îl depune la Biserică Sfanțul Ștefan. În 1349, un fanatic aprinde focul lângă incinta și un incendiu mistuie biserică; că prin minune, giulgiul este salvat fără a suferi vreo dăuna. Nobilul Geoffrey de Charny plătește sume mari de bani și ridică relicva de la Lirey, ducând
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
a fost donat casei princiare de Savoya (Franța). În 1578, a fost predat Domului din Torino, rămânând totuși proprietatea familiei de Savoya (până în 1983, când a fost predat Vaticanului). Cu un ceremonial deosebit pânză este dusă în 1578 la Catedrala „Sfanțul Ioan Botezătorul” din Torino. În 1898, cavalerul Secondo Pia a avut ideea de a fotografia „pânză sfântă” pentru publicitate în toată lumea, dar pe negativ în loc de fâșii obișnuite, i-a apărut imaginea unui om în suferință, după descrierea fotografului. Isteria provocată
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
binecunoscute. O parte importantă a credincioșilor creștini susține că ar fi pânză cu care Iisus a fost acoperit după coborârea Lui de pe cruce și că păstrează întipărita imaginea să. Scepticii, însă,consideră obiectul a fi un fals rafinat. În 1988, Sfanțul Scaun își dă acordul pentru efectuarea unei datări cu carbon radioactiv. În acest scop, o porțiune dintr-un colț este decupata și trimisă la trei laboratoare, si anume cele ale Universității din Oxford, Universității din Arizona și cel din cadrul Institutului
Giulgiul din Torino () [Corola-website/Science/313440_a_314769]
-
1447, după revenirea la Florența, termină o altă serie de fresce pentru galeria bisericii "Santa Maria Novella". În 1452, Uccello se căsătorește cu tânără de 19 ani, Tommasa di Benedetto Malifici. Între 1455 și 1460, pictează două variante pe tema " Sfanțul Gheorghe ucigând balaurul"; tabloul mai cunoscut și mai minuțios lucrat se află în prezent în "Național Gallery" din Londra. Începând cu sfârșitul anilor cincizeci, Uccello este tot mai mult privit de noile generații de pictori că o relicva a vremurilor
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
vremurilor apuse. Este nevoit să execute machete pentru artiștii care se ocupau de vitralii și pentru ebeniștii care făceau încrustrații în lemn. În 1465, situația să se îmbunătățește. Societatea ""Corpus Domini"" din Urbino îi comandă o lucrare pentru altarul capelei "Sfanțul Sacrament". Uccello execută celebra să predela, "Miracolul Ostiei", care va fi terminată în 1473 de pictorul Iustus di Gandava. Ultima să capodoperă, "Vânătoare (nocturnă ?)", a rămas mult timp neremarcată. moare la 10 decembrie 1475 și este înmormântat la Florența în
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
Prato" datează din anii 1435-1440 și sunt alcătuite dintr-o serie de compoziții. Arcul intrării și arcada sunt ornate de patru sfinți reprezentând cele patru virtuți. Pereții din din stânga și din dreapta sunt împodobiți de scene din viața Madonei și a Sfanțului Ștefan. Excepțională este bogăția cromatică a cestor fresce, pentru care Uccello a renunțat chiar și la fidelitatea față de realitatea zugrăvita. "Vânătoarea" (1470) este ultima compoziție a lui Uccello, executată în "tempera" pe lemn. Uccello reda cu o deosebită sensibilitate jocul
Paolo Uccello () [Corola-website/Science/314908_a_316237]
-
va începe cu sunetul Fă, va avea un semiton între sunetele La și Și Bemol și se va numi "hexacordum molle". Notele hexacordului au fost denumite după silabe din prima strofa a imnului "Ut queant laxis" din sec. VIII dedicat Sfanțului Ioan Botezătorul: Silaba "Ut" a fost înlocuită mai târziu de "Do". Semitonul poate fi între 3 perechi de sunete (notate astăzi Mi și Fă, Și și Do, La și Și Bemol) dar este "cântat întotdeauna" Mi-Fa (pentru detalii vedeți
Hexacord () [Corola-website/Science/317882_a_319211]
-
a fost hirotonit preot. A trait mult timp in mănăstirea „Sfântă Anastasia”, de asemenea, a lucrat și în cancelaria papala. Tot Cassiodor scria că Dionisie preda dialectica în mănăstirea Vivarium (în Calabria) și că a invatat mulți ani în biserică. Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis, în ședința din 8-9 iulie 2008, canonizarea Sfanțului Cuvios Dionisie Exiguul, cu data de prăznuire la 1 septembrie. Tropar (glas 1) Condac (glas 8) Dionisie este recunoscut ca fiind cel care a stabilit
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
lucrat și în cancelaria papala. Tot Cassiodor scria că Dionisie preda dialectica în mănăstirea Vivarium (în Calabria) și că a invatat mulți ani în biserică. Sfanțul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis, în ședința din 8-9 iulie 2008, canonizarea Sfanțului Cuvios Dionisie Exiguul, cu data de prăznuire la 1 septembrie. Tropar (glas 1) Condac (glas 8) Dionisie este recunoscut ca fiind cel care a stabilit principiul Anno Domini, folosit atât în calendarul Iulian cât și în cel Gregorian. --- de continuat--
Dionisie cel Smerit () [Corola-website/Science/317917_a_319246]
-
Alger, insă s-au separat până la sfârșitul lunii de miere. Au existat câteva încercări eșuate de reconciliere. La 17 ianuarie 1913, căsătoria a fost anulată de Curtea Supremă Regală a Bavariei; la 5 martie 1913 căsătoria a fost anulată de Sfanțul Scaun pe motiv că mariajul nu a fost consumat. Isabella a devenit asistență medicală în armată austriacă în timpul Primului Război Mondial. În timpul războiului ea s-a îndrăgostit de chirurgul Paul Albrecht (1873-1928) și au avut o logodna scurtă până când împăratul Franz Joseph
Prințul Georg de Bavaria () [Corola-website/Science/323924_a_325253]
-
1647, sub amenințarea războiului de treizeci de ani ", chiar dacă mulți elvețieni au servit că mercenari în războaie. După primul război șvabi din 1499, Confederația a devenit un stat independent "de facto" pe parcursul perioadei moderne timpurii, deși încă nominal parte a Sfanțului Imperiu Român până în 1648. Cu toate acestea, Reforma elvețiană a împărțit aliații într-un partid reformat și unul catolic, care rezultă în numeroase conflicte interne, pe parcursul a 16-lea, si, ca urmare dietă federală sau Tagsatzung a fost de multe
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
fost popular considerat documentul fondator al confederației. Acest pact inițial a fost treptat crescut cu pactele suplimentare cu orașele din Lucerna, Zürich, si Berna. Această unire dintre comunele rurale și urbane, toate care au avut statutul de nemijlocirea imperiala în cadrul Sfanțului Imperiu Român, a fost cauzată de-le pe toate fiind sub presiune de către ducii și regii habsburgici, care au condus odată o mare parte din aceste terenuri. În mai multe lupte împotriva armatelor habsburgice, elvețienii au rămas victorioși și au
Confederația Veche a Elveției () [Corola-website/Science/323946_a_325275]
-
zapisul de la 6 aprilie 1727, prin care Radu Bujoreanu, împreună cu soția sa Anita și fiul său Radu, vinde schitului Bodești moșia lor din Foleștii de Sus - Vâlcea, rezultă că acest lăcaș există înainte de 1727: "... dat-am zapisul nostru la mâna Sfanțului schit de[n] Bodești, unde se prăznuiaște hramul preasfintei și nedespărțitei și de viață făcătoarei Troițe, si la mâna Sfinției sale părintelui Părtenie, ctitorul acestei Sfintei mănăstiri și moștenitorilor acestei moșai, precum să să știe ca având noi această moșaie, anume
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
altor artiști spanioli cum ar fi Antonio Saura, Martín Chirino, Joan Hernández Pijuan, Millares, Pablo Serrano, Jorge Oteiza oder Tàpies. Lamazares călătorește la Florența și la Assisi spre a se apropia de operele de artă ale Renașterii, precum și de universul sfanțului Francisc, căruia îi va dedică nouă să serie "Follente Bemil". Lamazares se mută la Berlin, unde va locui începînd din 2004. După moartea tatălui său începe seria "E fai frío no lume (Este frig în foc)". El realizează mari expoziții
Antón Lamazares () [Corola-website/Science/319907_a_321236]
-
artistului, ce îl impune definitiv în conștiința publicului și criticii. După retrospectivă din 1964, de la București, i se acordă titlul de "Artist emerit" și Premiul de Stat. În anii din urmă a expus la Ploiești, Oradea, Târgul Mureș, Sibiu, Ciuc, Sfanțul Gheorghe, Brașov etc. Lucrările sale au fost prezentate în peste o sută de expoziții personale și colective, care au intrat în muzee și colecții din 15 țări ale lumii. În evoluția lui Szervátiusz pot fi identificate câteva componente stilistice. Una
Eugen Szervátiusz () [Corola-website/Science/318950_a_320279]
-
ea, încălcând astfel religia musulmană și dând motiv turcilor otomani să îi ceară capul. Prin Regulamentele Organice adoptate în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, se stabilesc monedele care pot fi folosite pe teritoriul românesc: galbenul austriac, sfanțul de argint (din : „denumirea monedei de "20 creițari"”), Ca o recunoaștere a Unirii, domnul Alexandru Ioan Cuza propune baterea de monedă, care să se numească „român”, sau „romanat” (după propunerea lui Ion Heliade Rădulescu). Acest lucru însă nu era posibil
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
vizigoții, în frunte cu regele Leowigild, au invadat Peninsula Iberica și au ajuns, la rândul lor, hegemoni în această regiune. Cel dintâi episcop cunoscut al locului, Parentus, a fost menționat în secolul al IV-lea. Tradiția însă îl consideră pe Sfanțul Ovidiu (+135 d.H) drept unul din cei dintâi episcopi din localitate. Orașul Braga a jucat un rol cheie în procesul de creștinare al Peninsulei Iberice. La începutul veacului al V-lea a trăit aici Paulus Orosius din Braga, prieten
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
135 d.H) drept unul din cei dintâi episcopi din localitate. Orașul Braga a jucat un rol cheie în procesul de creștinare al Peninsulei Iberice. La începutul veacului al V-lea a trăit aici Paulus Orosius din Braga, prieten al Sfanțului Augustin și autorul mai multor cărți însemnate în domeniul teologiei și istoriei. În secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
-lea a trăit aici Paulus Orosius din Braga, prieten al Sfanțului Augustin și autorul mai multor cărți însemnate în domeniul teologiei și istoriei. În secolul al VI-lea o personalitate de prim ordin a fost un alt episcop al orașului, Sfanțul Martin din Braga, originar din Pannonia, care a reușit să convertească pe suebii, în parte politeiști, în parte creștini de riț „arian”, considerat „eretic”, la creștinismul romano-catolic. El este cel care a fost ctitorul vechii mănăstiri din Domio, în prezent
Braga () [Corola-website/Science/297300_a_298629]
-
noului port "Vadă Sabatia", lângă Savona. Timp de cinci secole în fiecare parte a Mării Mediterane s-au dezvoltat numeroase colonii genoveze, acestea fiind ori emporii, ori colonii propriu-zise, în strânsă legătură cu Republică, cu "Banco di Sân Giorgio" (Bancă Sfanțului Gheorghe) sau cu cetățenii privați. În anul 411 este asediata, cucerita și prădata de Vizigoți, iar în 493 ajunge, odată cu toata Italia, în mâinile Ostrogoților. Românii (de Răsărit), conduși de generalul Velisarie, o recuceresc în anul 536 și se mențin
Genova () [Corola-website/Science/297311_a_298640]
-
ale orașului se remarcă faimoasa Piața a Domului, cunoscută că Piața Miracolelor, declarată în 1987 patrimoniu mondial al umanității, cu Catedrală construită cu marmură albă și colorată, între 1063 și 1118, în stil romanic pisan, cu ușile din bronz ale "Sfanțului Ranieri", operă a lui Bonanno Pisano și amvonul lui Giovanni Pisano. În piață se înalță Turnul înclinat, clopotnița din secolul XII, înaltă de 56 m, care și-a dobândit inclinarea caracteristică la zece ani de la începutul construirii sale, astăzi unul
Pisa () [Corola-website/Science/297315_a_298644]
-
mult timp caracterizat prin confederalism. Regiunea are cultură și dialect de a alemanilor ( a nu se confundă cu germanii ), care a stabilit în regiune în 378, alsacian astăzi este un dialect Alemannic . Articol principal : alemanilor . Regiunea a fost sub autoritatea Sfanțului Imperiu Român 962, data de la crearea să până în 1648, apoi a pierdut autonomia prin trecerea sub controlul Franța, după anexarea ei treptată în secolul al XVII-lea . Este în Alsacia s-au nascut stramosiiputernic dinastiei de Habsburg, care a
Alsacia () [Corola-website/Science/297331_a_298660]
-
2013). Întregul oraș (și întreaga laguna) au fost declarate în 1979 patrimoniu al umanității de către UNESCO. Republică Veneția, cea mai mare putere navală a Europei timp de 800 de ani, a fost și este cunoscută și sub următoarele nume: "Republică Sfanțului Marcu" ("La Repubblica di Sân Marco"), "Republică Leului" ("La Repubblica del Leone"), "Prealuminata" ("Serenissima") etc. Așezată la granița culturală cu Imperiul Bizantin, Veneția și-a dezvoltat un puternic spirit de independență care a dus la formarea unui oraș stat. Conducătorul
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
devine de fapt independența, deși de jure s-a mai aflat timp de secole sub stăpânire bizantina. Cu excepția unei scurte perioade în care Malamocco a fost ocupat de Pepin cel Cocoșat, în 810, Veneția și-a putut păstra independența față de Sfanțul Imperiu Român. În anul 811 dogele Angelo Partecipazio își mută reședința din Malamocco pe Rivus Altus, numit ulterior Rialto. Bazele ascensiunii economice a orașului se pun de către comerțul naval și chiar și de către pirateria practicate de venețieni în această perioadă
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]
-
din Alexandria, în anul 828. Evanghelistul, episcop al Aquileei și patriarh al Alexandriei, era venerat de către copți drept fondatorul bisericii lor. Cucerirea musulmană a Egiptului a servit neguțătorilor Rustico da Torcello și Bon da Malamocco drept pretext pentru răpirea osemintelor sfanțului. Conform legendei, relicvele au fost înmânate dogelui Giustiniano Partecipazio (827-29), sub al carui patronat s-a clădit prima biserică, de lemn, închinata evanghelistului. Acest lăcaș a fost distrus într-un incendiu din 976, odată cu palatul dogal. În urma acestor distrugeri se
Veneția () [Corola-website/Science/297320_a_298649]