3,396 matches
-
PrePay, alimentară, cârciumă, biserică, centru cosmetic, îmbrăcăminte, țesături la sul, haine la tonă, cârciumă, telefonie mobilă Cosmote, farmacie, bancă, schimb valutar, cârciumă, bancă, amanet, bancă, electrocasnice, bancă, telefonie mobilă, farmacie, cârciumă, bancă, schimb valutar, magazine alimentare, biserică, mașini mărci străine, sicrie cu două locuri, cu patru sau șapte, cu sau fără capotă, maxi-taxi, arhipline de la orele dimineții până la ceasurile amurgului, autobuzele fiind pentru pleava societății: actorii, gospodinele și handicapații locomotori, tramvaiele pentru pensionari și îngrijitorii de morminte, pietonii fără slujbe, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din ele cade ca un ciocan pe sigiliul sicriului viitorului nostru. Cred că i-am omorât pe toți! Cred că i-am condamnat pe fiecare dintre colegii mei la o moarte inutilă. Nu-mi vine să cred că soarta e așa de crudă! Voi scrie aici cum s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
acest moment așteptăm musafiri", zisei eu. Ușile aveau să se închidă pentru totdeauna. Din acest moment, lumea din afară ne era dușman, iar școala devenea casă pentru toți. "Am înțeles", răspunse el, gândindu-se la același lucru. Izolați. Închiși în sicriu. Trecură câteva minute în liniște. Vântul adia din ce în ce mai puternic și presimțeam că ceva se apropia. Unde sunt Gardienii oare? întrebă Vladimir curios. Mă gândeam și eu la ei, dar acum m-am concentrat mai mult. Oare puteam să-i simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
neîngrijite. O saltea veche pătată de rugină era întinsă pe trotuarul din fața casei. Pe peluza din față era un cauciuc de camion. O furgonetă VW era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o săptămână în urmă, cu excepția bucăților de noroi care cădeau de dedesubt. — Totul e atât de înjositor, spuse Emily Weller. Stătea țeapănă lângă mormânt, însoțită de fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Weller. Stătea țeapănă lângă mormânt, însoțită de fiul ei, Tom, și de fiica ei, Rachel. Bineînțeles, Lisa nu era acolo. Ea era cauza pentru tot ce se întâmpla, dar nu se deranjase să vadă ce îi făcuse bietului ei tată. Sicriul se legăna ușor în aer, în timp ce groparii îl dirijau spre partea îndepărtată a gropii, sub conducerea patologului de la spital, un omuleț mic și nervos, pe nume Marty Roberts. Era normal să fie nervos, își spuse Emily, dacă el fusese cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
urmă o strânsoare în gât. O durea. Își mușcă limba. Te simți bine, mamă? — Ar fi trebuit să-mi iau pilulele de anxietate. Durează mult? întrebă Rachel. — Nu, zise Tom, ar trebui să dureze doar câteva minute. Patologul o să deschidă sicriul, pentru a confirma identitatea cadavrului. Apoi o să-l ducă la spital, ca să ia probele de țesut pentru analiza genetică. Cadavrul o să fie adus înapoi mâine sau poimâine, pentru a fi reînhumat. — Mâine sau poimâine? zise Emily. Își trase nasul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
nu lângă mormânt. Dr. Roberts înălță capacul și se întoarse spre familie, care stătea pe cealaltă parte a gropii. — Poate unul dintre dumneavoastră să facă identificarea, vă rog? — O s-o fac eu, spuse Tom. Ocoli groapa și se uită în sicriu. Tatăl lui părea surprinzător de neschimbat, cu excepția faptului că pielea era mult mai cenușie, de un cenușiu închis, acum, iar membrele păreau să se fi micșorat, să fi pierdut din greutate, în special picioarele, în interiorul pantalonilor. — Este tatăl dumneavoastră, John
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din cap și se întoarse la mama și la sora lui. — Ce s-a întâmplat? întrebă mama lui. — L-am întrebat ceva. Tom se uită în spate și văzu că dr. Roberts era acum aplecat, cu corpul pe jumătate în sicriu. Patologul se ridică brusc. Se apropie ca să-i vorbească lui Tom la ureche, așa încât să nu mai fie auzit de nimeni. — Domnule Weller, poate că ar trebui să cruțăm sentimentele familiei dumneavoastră. Dacă am putea ține lucrurile acestea între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ar trebui să obțină suficient ca să poată răspunde la întrebările voastre. Douăzeci de minute mai târziu, probele de țesut fuseseră prelevate și plasate într-o serie de tuburi de sticlă. Tuburile fură așezate în fantele dintr-o cutie frigorifică metalică. Sicriul își recăpătă locul din groapă, dispărând în umbră. Haide să plecăm de aici, le spuse Emily Weller copiilor ei. Trebuie să beau ceva. În timp ce se îndepărtau, cu mașina, i se adresă lui Tom: — Îmi pare rău că a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Weller, amintindu-și tot ce se întâmplase în timpul exhumării. Revăzu scena în minte: văduva înlăcrimată, sprijinindu-se de fiul ei înalt, cu fiica îndatoritoare stând alături, ținându-i șervețelele lui mami. Totul foarte înduioșător. Numai că ... În momentul în care sicriul fusese scos din pământ, Emily Weller devenise agitată. Dintr-o dată, văduva îndurerată a vrut ca totul să se termine repede. Să nu ia corpul la spital. Să nu ia prea multe probe de țesut. Femeia care ceruse o analiză ADN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Marty, clătinând din cap. E o nebunie. — Nu noi am făcut-o, Marty. Jur că nu noi. Trebuie să fi fost ticăloșii de la cimitir. Știi cât de ușor merge. Se ține ceremonia, familia aruncă puțin pământ și toată lumea pleacă acasă. Sicriul nu e înmormântat. Îngroparea efectivă are loc abia a doua zi. Așa că se întorc în aceeași noapte, ca să ia oasele. Știi cum merge. — Tu de unde știi? întrebă Marty, uitându-se urât la el. — Pentru că anul trecut a sunat o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ploile!, să deschidem porțile, mă! L-au îngropat apoi, s-au dus spre un loc ascuns între ierburi, prima fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
fată ducea steagul făcut dintr-o trestie cu o batistă albă în vârf, după asta mergea popa, două fete care duceau sicriul cu Caloianul, făcut dintr-o scândurică pe care puseseră păpușa împodobită, ce știau ele, fetele, să facă un sicriu?, apoi urma Romanița mea, dascălul, tot învăța dăscălița șirul lung de fete, aprindeți lumânările, făăă!!!, păi, la cântat, muică!!!, mai striga ea și începea prima: Caloiene, Ene!/ Cum ne curg lacrimile/ Să curgă și ploile,/ Zilele și nopțile,/ Să umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eu n-am fost pe-acolo, m-am prefăcut, în sinea mea, că nu s-a întâmplat nimic, nu m-am dus la înmormântare. În ziua aia de-au băgat-o în pământ, a plouat de dimineață până seara, în sicriu, Ani se îneca și, de teamă, ridica brațele cerând ajutor, mă îneeec!!!, știu asta sigur. Dar țipetele celor morți nu se aud niciodată. Nu i-am dus flori de rugi, adică de măceș, ca la noi, la Cristești, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ridica brațele cerând ajutor, mă îneeec!!!, știu asta sigur. Dar țipetele celor morți nu se aud niciodată. Nu i-am dus flori de rugi, adică de măceș, ca la noi, la Cristești, să-i așez eu florile de rugi în sicriu, florile alea roz, pe care nu i le dădusem niciodată. N-am putut, am lăsat-o singură și atunci, am stat acasă, am plâns și am ascultat muzică, Michel-Richard de Lalande, De profundis clamavi ad te, Domine. Singur, în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Sistemul handsfree îi permite să converseze cu partenerele și partenerii agricoli. Cândva am văzut un film interesant.Un pictor trebuia să realizeze portretul unui om politic.Acesta a murit.Pictorul a realizat portretul după... cadavru,dar obosit a adormit în sicriu.A fost înmormântat.A încercat disperat să telefoneze de pe mobil,din mormânt,unui cunoscut. Dar acumulatorul era descărcat... Opera sa s-a bucurat de succes la vernisaj. „Morsele sunt în natură Vietăți fără cultură, Totuși ele până mor Iși au
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Ilasciuk, care punea lipitori pe epigastru și sfătuia să fie folosite chiar și în jurul anusului. Cât privește împrejurările în care putea apărea boala, Sophianopoulo dă dovada unei desăvârșite fantezii; el relatează cu amănunte cum un mare boier din Iași, întîlnind sicriul secretarului său mort de holeră, a fost atins chiar în acel moment de boală. "Mîncatul unei pere - susține el -, al unei piersici, al unei prune, al câtorva cireșe, al dulceții, al jumărilor a fost deajuns pentru a provoca holera. Sărăcia
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
seara se înșiruiau câteva camionete la poarta fiecărui spital, ca să ia și să îngroape morții în timpul nopții. Îi încărcau cum se găseau și, punîndu-i unii peste alții, îi duceau la gropi mari comune, pline cu var, unde îi îngropau fără sicriu și fără Dumnezeu"531. Un martor ocular de excepție al dramei dezlănțuirii holerei în rândurile trupelor române acționând în Bulgaria a fost Nicolae Iorga, prezent pe aceste meleaguri, îmbrăcat în uniformă de sergent, pentru a ridica moralul corpului nostru expediționar
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
spre seară. Acum am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a Închis imediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu În care zăcea o iubire moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
iar inconfundabilele mirosuri de piper, dafin, cuișoare și ceapă, într-o uniune intimă, se răspândeau în întreaga casă. Mama nu uitase ce doream cel mai tare să mănânc. VIGNETA în camera bunicului era un frig de gheață. El zăcea în sicriul pus pe pat. Tot ce se vedea din el era de fapt capul, așezat pe o pernă mică, cu broderii. în rest era acoperit de cearșaful alb. în Biblie Lazăr este înfășurat la fel înainte ca Iisus Hristos să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
atunci am două pipe identice. Dar cea a bunicului e mai dulce la gust. în general el arăta ca de obicei, poate cu excepția buzelor, care aveau colțurile ridicate, așa că părea că zâmbește unor taine copilărești. Pe noptiera de lângă pat și sicriu se afla o carte. Era deschisă, cu scrisul în sus. Am arătat-o, întrebând: Ce e cu ea? Da, mi-a răspuns tata. A fost ciudat. în ultimele trei zile de viață începuse să citească din nou. Nu e posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
eu iubesc capacitatea lui de fabulație și laconismele lui paternale. în tinerețe a fost brutar și cărțile lui sunt ca pâinea de casă. Niciodată nu voi uita fragmentul acesta: Dulgherul Felke și ceilalți bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână. Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor mai săpa pământul ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
deși-s accidente, au în mișcare farmecul lor; ce bună e apa din izvorul cu naltul adâncului în sentimente! 01.2013 Schimbări climatice Seacă fântânile, niciun fir de iarbă nu mai învie, bacii mută-n păduri stânile, oamenii umblă după sicrie. Erupții solare... La tablouri electrice se ard siguranțele, orice îngrijorare e-o-ntrebare, între pământ și soare sunt mai mici distanțele. Copacii sunt goi, frunzele cad vara s aprinde-n livezi și ogoare, ard pădurile, ard în picioare puterile lumii
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
pasă nici de nume, nici de părinți, nici de cei mici. Au devenit mai ușurele, mănâncă ciorbe cu pelin visează cai verzi printre stele, scriu că se ntorc, dar nu mai vin. Bunicii au grijă de prunci triști precum tristele sicrie, și-așteaptă ca să le arunci la masă un colț de veșnicie. Când viața e de capul ei românii visului ucis trudesc prin lume singurei... Conducători, ce-aveți de zis?!?. 2013 Bohotin Satul meu și al viorii din atâtea idealuri, ocrotit
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ar vinde și mamele. N-au bun simț și n-au emoții, nu știu ce-i biserica, ar fura și-America dacă ar putea, ca hoții. Sunt cu jderu-n sân și nu știu când îi zgârie sau mușcă, uneori sunt, ca-n sicriu, sau se fac că se împușcă. Dac-ajung prin tribunale parcă-s niște oale sparte, cad la pat, intră-n spitale și se dau că sunt pe moarte. Unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și atât; când se
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]