3,065 matches
-
fost în cavoul impasibilității; turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
Amicis și broșura Un scriitor original: Mariu Theodorian Carada (1940). Formată inițial în gruparea revistei „Vieața nouă”, apoi la seminarul lui Ramiro Ortiz, dar și în cercurile catolice din care făcea parte familia soțului ei, F. e o partizană a simbolismului, a modernismului în genere. Imediat după război, ea scrie despre „noua poezie fantezistă franceză” (semnalându-i pe Apollinaire, Max Jacob, Jules Supervielle, Francis Carco, Paul Valéry ș.a.), despre romanul francez (oprindu-se la Marcel Proust, André Gide, Maurice Barrès și
FROLLO-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287094_a_288423]
-
falsificarea ei. G. supralicitează, de exemplu, teatrul lui Duiliu Zamfirescu sau acordă o importanță prea mare unor scrieri de debut, ca romanul În fața vieții ș.a. Dar spiritul critic îl determină să observe modernitatea poeziei scriitorului, să-i remarce receptivitatea față de simbolism și ideile novatoare despre roman (obiectivitatea, citadinismul, documentul autentic), să-i sublinieze înzestrarea de epistolier și memorialist. G. este, de altfel, și autorul unei excelente ediții critice a operei lui Duiliu Zamfirescu, din care a îngrijit și comentat primele patru
GAFIŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287124_a_288453]
-
Călinescu, Ist. lit. (1941), 469-470, Ist. lit. (1982), 532; Perpessicius, Opere, X, 134,135; N. Davidescu, Din poezia noastră parnasiană, București, 1943, 21-23; Ciorănescu, Lit. comp., 237-240; Vianu, Opere, II, 679-683; Margareta Dolinescu-Georgescu, Pătrunderi parnasiene în România, SLC, 161-168; Bote, Simbolismul, passim; Micu, Început, 422-423; Dicț. lit. 1900, 270-271; Piru, Ist. lit., 256; Iliescu, Poezia, passim; Gabriela Duda, Sinestezie și metaforă în simbolismul românesc, SCL, 1991, 3-4; Dicț. scriit. rom., II, 57-58; Micu, Ist. lit., 193. S.C.
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
21-23; Ciorănescu, Lit. comp., 237-240; Vianu, Opere, II, 679-683; Margareta Dolinescu-Georgescu, Pătrunderi parnasiene în România, SLC, 161-168; Bote, Simbolismul, passim; Micu, Început, 422-423; Dicț. lit. 1900, 270-271; Piru, Ist. lit., 256; Iliescu, Poezia, passim; Gabriela Duda, Sinestezie și metaforă în simbolismul românesc, SCL, 1991, 3-4; Dicț. scriit. rom., II, 57-58; Micu, Ist. lit., 193. S.C.
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
de fapt încremenire, „eu” și „celălalt” sunt totuna, șiruri de indivizi sau evenimente identice se substituie periodic într-un joc fără sens. Halucinantul Câmp negru, scris într-un registru dublu, amestec de oralitate și oracular, de aparent derizoriu și intens simbolism, este un poem paradigmatic despre trecerea spre nicăieri, adică în moartea percepută ca vid, ca moarte-în-moarte (aceeași percepție apare mai târziu la Ioan Es. Pop): „Mână lângă mână și pumn lângă pumn/ jucând zaruri și cărți pe un câmp de
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
doliu” - devine metafora unor stări depresive. Obsesia morții, sentimentalismul lugubru, filosofia deprimantă, unele imagini (plânsul nebunului, iubita cântând la clavir din Wagner, vedeniile descompunerii) vor reveni prin Bacovia. Atmosfera de visare vagă, chemarea misterioasă a Nordului, nostalgiile Antichității țin de simbolismul epocii. D., autor și de romanțe și idile, a rămas pentru mulți poetul socialist al epocii. Instantaneele din viața năpăstuiților, învinșilor, femeilor pierdute, încărcate de compasiune, au fost larg difuzate. În pofida influențelor și stângăciilor, el era un poet autentic în
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
în Aquarele, Iași, 1896. Repere bibliografice: N. Zaharia, Traian Demetrescu, București, 1910; Chendi, Impresii, 202-205; Chendi, Schițe, 62-63; Călinescu, Ist. lit. (1982), 561-563; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 335-337; Emil Manu, Traian Demetrescu, București, 1956; C.D. Papastate, Traian Demetrescu, București, 1967; Bote, Simbolismul, passim; Dicț. lit. 1900, 268-270; Mihai Zamfir, Poemul românesc în proză, București, 1981, passim; Al. Melian, Traian Demetrescu, Craiova, 1983; Holban, Literatura, 73-83; Ionescu, Război, II, 73-75; Mihai Ungheanu, „Adio, domnule Maiorescu!”, București, 1995, 28-43; Dicț. scriit. rom., II, 55-57
DEMETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286723_a_288052]
-
În acest sens e și definiția pe care el o dă poeziei - „emoție intelectualizată”, cu singurul rost de a fi frumoasă. Intrat în arenă după ce luptele dintre grupările literare atinseseră punctul culminant, tânărul poet exprimă o viziune personală. Combătând etichetarea simbolismului drept decadentism, el aplică această noțiune oricărui epigonism. Esențială e considerată ecuația „artă = libertate = originalitate”, dar, în practică, atitudinea sa e moderată, căci recuză excesele futurismului. Idealul l-ar reprezenta mai degrabă clasicismul, prin care înțelege însă „consacrarea prin timp
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
a deosebitelor formule succesive de artă”. Cu subtilitate, el distinge și „colaborarea vremurilor” la opera artistică, fenomen, în fond, contrar „mutației valorilor”. În primii ani de după război, polemizează atât cu B. Fundoianu și cu E. Lovinescu, partizani și ei ai simbolismului, cât și cu G. Ibrăileanu. Criticul de la „Sburătorul” îi va amenda pretenția de a fi fost primul critic al simbolismului românesc, ca și teza potrivit căreia curentul respectiv este începutul literaturii române. Mai târziu, D. va susține că Eminescu însuși
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
mutației valorilor”. În primii ani de după război, polemizează atât cu B. Fundoianu și cu E. Lovinescu, partizani și ei ai simbolismului, cât și cu G. Ibrăileanu. Criticul de la „Sburătorul” îi va amenda pretenția de a fi fost primul critic al simbolismului românesc, ca și teza potrivit căreia curentul respectiv este începutul literaturii române. Mai târziu, D. va susține că Eminescu însuși e un precursor al simbolismului. Gustul paradoxului și căutarea succesului public îl caracterizează, desigur, pe poetul-critic, însă microstudiile consacrate confraților
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
Ibrăileanu. Criticul de la „Sburătorul” îi va amenda pretenția de a fi fost primul critic al simbolismului românesc, ca și teza potrivit căreia curentul respectiv este începutul literaturii române. Mai târziu, D. va susține că Eminescu însuși e un precursor al simbolismului. Gustul paradoxului și căutarea succesului public îl caracterizează, desigur, pe poetul-critic, însă microstudiile consacrate confraților reprezintă un veritabil compendiu de istorie a liricii noastre moderne. Și după 1924 publică numeroase comentarii, note și recenzii. Polemici aprinse vor stârni studiile Caragiale
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
cu un contur mai puțin precis, lăsând câmp mai larg sugestiei. Propensiunea spre miniatură și ornament, vizibilă aici în câteva Arabescuri, e valorizată complet abia mai târziu, în versurile din volumul Leagăn de cântece. În cele 122 de catrene duble, simbolismul de suprafață este părăsit pentru un lirism mai decantat, în care adorarea eternului feminin se împletește cu o simțire mai intimă a naturii. Cizelarea poeziilor atinge de multe ori perfecțiunea, dar constanța atitudinilor dă impresia de repetiție, de saturație și
DAVIDESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286704_a_288033]
-
teoretice, referioare la statutul retoricii, la codurile poetice, la raportul convenție-invenție în literatură. Volumul Metafora în poezia simbolistă românească (2002) examinează poezia simbolistă sub unghiul stilisticii conjugate cu poetica diacronică. Studiul e atent deopotrivă la inerția formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Cercetând ansamblul formelor analogice definitorii pentru poetica simbolistă (comparația, metafora, personificarea, alegoria, simbolul, sinestezia), autoarea demonstrează că simbolismul
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Cercetând ansamblul formelor analogice definitorii pentru poetica simbolistă (comparația, metafora, personificarea, alegoria, simbolul, sinestezia), autoarea demonstrează că simbolismul a reprezentat în evoluția poeziei românești un moment de tranziție, în care coexistă tipul de scriitură romantică și elementele de destructurare a acestei scriituri, perceptibile în construcția imaginii, în tratarea sensurilor figurate, în tendința generală antimimetică. D. s-a remarcat
DUDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
Bacovia” din București. Numeroasele cărți de poezie publicate de G.-B. - Armonii crepusculare (1923), Muguri cenușii (1926), Pe culmi de gând (1934), Lumină (1965), Cu tine, noaptea (1969), Efluvii (1977), Șoaptele iubirii (1979) - exprimă o personalitate lirică definită de un simbolism delicat, eteric și temperat, aflat la confluența poeziei meditative cu cea de tip intimist. Consecventă formulei lirice alese, autoarea, pentru care interioritatea ritmează întregul curs al timpului obiectiv, se străduiește să depășească monotonia, creând variații la nivelul temelor: primele poezii
GRIGORESCU-BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287358_a_288687]
-
a lui Mircea Eliade. G., care a tradus, în colaborare, din limba franceză în limba germană Amintirile lui Mircea Eliade (apărute la Frankfurt, în 1987), aplică psihanaliza în decodarea semnificațiilor romanului Domnișoara Christina și ale Jurnalului, demonstrând profunda legătură dintre simbolismul visului și metaforica exilului. O revelație pentru eminescologia contemporană a constituit-o studiul Eminescu la Berlin, inclus în același volum. Autoarea a verificat întreaga informație literară cunoscută, i-a demonstrat precaritatea, a refăcut traseele și lecturile poetului în perioada berlineză
GREGORI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
o piesă la alta, această notă făcându-se mai distinct auzită în versurile de tonalitate elegiacă: „S-au scuturat toți trandafirii, / Se mai aude aiurând / Povestea tristă-n care mirii / Se întâlniră la comând. // [...] S-au scuturat toți trandafirii.” Dar simbolismul, cât există, nu angajează însăși simțirea poetică adâncă a lui H., care în esență e o formă de romantism, ușor modernizat în latura tehnică. A parafraza este o procedură ce amintește de clasici, de cei greci și latini, dar modernii
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
373-374; Davidescu, Aspecte, 265-269; Perpessicius, Opere, II, 99-100; Ionescu, Război, I, 121-123; Dan Botta, „Quasi”, VRA, 1930, 107; Al. A. Philippide, „Quasi”, ALA, 1930, 479; Călinescu, Ist. lit. (1941), 631, Ist. lit. (1982), 709-710; Ciopraga, Lit. rom., 371-374; Zina Molcuț, Simbolismul european, II, București, 1983, 582-583; Micu, Modernismul, I, 195-196; Scarlat, Ist. poeziei, II, 351; Papahagi, Interpretări, 30-32; Dicț. esențial, 385-386; Dicț. analitic, IV, 9-10. S.C.
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
lui Macedonski folosesc din plin, drept spații de circulație a ideilor, saloanele, mediul universitar, dar mai ales cafenelele, din care fac un adevărat oficiu, până într-acolo încât cafeneaua literară ajunge să fie privită ca un fel de emanație a simbolismului. Mai boemi decât junimiștii-adversari, simboliștii frecventează cu asiduitate (chiar la ore fixe) câteva renumite cafenele bucureștene, în pleiada de asemenea localuri, a căror vogă va cunoaște apogeul în perioada interbelică aflându-se cafeneaua Fialkovski, Café Boulevard, Kübler, Capșa, Terasa Oteteleșanu
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
Maiorescu, Însemnări zilnice, I-III, îngr. și introd. I. Rădulescu-Pogoneanu, București, 1937-1943; G. Călinescu, Ist. lit. (1941), 343-456, passim; Antologia ideologiei junimiste, îngr. E. Lovinescu, București, 1942; Panu, Junimea, I-II, passim; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 149-336; Vianu, Studii, 136-203; Bote, Simbolismul, passim; Adrian Marino, Viața lui Alexandru Macedonski, București, 1966, passim; Ornea, Junimismul; Adriana Iliescu, Literatorul, București, 1968; Mănucă, Scriit. jun., passim; Pompiliu Marcea, „Convorbirile literare” și spiritul critic, București, 1972, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I-III, passim; Ist. lit., III, 31-78
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
susține că nu toate lucrurile intră în universul poeziei, ci numai acelea care, datorită imaginației omenirii, pot deveni „hieroglife”. Elemente poetice ar fi: apa, focul, himerele. Sunt apoi trecute în revistă modalități și stiluri poetice fundamentale: franciscanismul, petrarchismul, marinismul, gongorismul, simbolismul, barochismul, ermetismul. În Tehnica criticei și a istoriei literare, se revine asupra unor idei esențiale, formulate încă de la debut. Istoricul literar trebuie să fie și critic literar, să aibă capacitatea de a stabili ierarhii valorice în cuprinsul unei literaturi. Numai
CALINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286041_a_287370]
-
răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus, în poeme ca Febre, Elegie profană, Chopin, Oraș complet, Peisaj se regăsesc elemente stilistice fie ale clasicismului de tip parnasian, fie ale simbolismului, în cadre vizuale eterogene, derivând din experiența avangardistă. Aceeași formulă artistică este folosită și în cărțile ulterioare, apărute până în 1944, ce i-au adus autorului Premiul Societății Scriitorilor Români pentru sonet (1932, 1935) și poezie (1942) și Premiul Fundațiilor Regale
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
ilustrând o expoziție din 1995 care a stârnit multe ecouri. Crochiurile, desenele, tablourile sale filtrează materia concretă, percepută cu acuități senzoriale, în stilizări ce mizează, în tropismul lor către un conceptual bătând spre metafizic, pe rigoarea severă a formelor și simbolismul cromatic. Ca scriitor, G. își face apariția, cu proză și însemnări despre artă, în presa ieșeană. Din 1960 numele lui poate fi întâlnit în „Iașul literar”, „Cronica”, „Convorbiri literare” (unde susține rubrica „Brize”), dar și în „Arta”, „România literară” ș.a.
GHEORGHIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287238_a_288567]
-
manieră ferventă și exclusivistă, ca în Mic tratat de estetică sau Lumea văzută estetic. Lucrarea însumează, mai întâi, principalele campanii antitradiționaliste la care participase în deceniul al treilea, după ce în prima lui „bătălie” literară, datată 1914, se războise pentru legitimitatea simbolismului la noi, noua orientare fiind considerată „singurul cort de adăpost în Sahara eminesciană”. Într-o secvență a cărții, eseistul încearcă o - minimală - elucidare teoretică, exersându-și spiritul disociativ în definirea „frumosului estetic”, demers însoțit de două „pilde”: T. Arghezi și
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]