4,326 matches
-
op.20 și un concert pentru pian ( se presupune că este vorba de cel în Do Major), interpretat de compozitor. Înainte de execuția Simfoniei (care figura la urmă), se pare că Beethoven a inprovizat la pian pe o temă de Haydn. Simfonia I urmează același plan de construcție și are în linii mari aceleași caractere ca și simfoniile lui Haydn și Mozart. Dar individualitatea beethoveniană se face aici simțită. Simfonia a fost primită în general cu căldură de către lumea muzicală. I s-
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Major), interpretat de compozitor. Înainte de execuția Simfoniei (care figura la urmă), se pare că Beethoven a inprovizat la pian pe o temă de Haydn. Simfonia I urmează același plan de construcție și are în linii mari aceleași caractere ca și simfoniile lui Haydn și Mozart. Dar individualitatea beethoveniană se face aici simțită. Simfonia a fost primită în general cu căldură de către lumea muzicală. I s-a reproșat însă autorului că abuza de instrumentele de suflat. Chiar în introducere, el le acordă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
pare că Beethoven a inprovizat la pian pe o temă de Haydn. Simfonia I urmează același plan de construcție și are în linii mari aceleași caractere ca și simfoniile lui Haydn și Mozart. Dar individualitatea beethoveniană se face aici simțită. Simfonia a fost primită în general cu căldură de către lumea muzicală. I s-a reproșat însă autorului că abuza de instrumentele de suflat. Chiar în introducere, el le acordă precumpănire; deși sunt pe alocuri dublate de coarde, acestea atrag totuși în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fagot). Partea întâia se încheie cu o scurtă coda - în care răsună puternic acordu rile întregii orchestre și, pentru ultima oară ecouri din tema I. Partea a II-a, scrisă tot în formă de sonată, este înrudită cu andantele din Simfonia a 40-a de Mozart. La început, viorile secunde expun un fragment melodic, care va fi apoi imitat, preluat de alte instrumente, în timp ce viorile secunde își continuă cursul: Motivul inițial este reluat de contrabași, fagoți, oboi, flaut și viorile prime
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
acorduri ample, se revine la tema I, cântată de viorile secunde și împodobită contrapunctic de către violoncele. Acest moment marchează începutul reprizei. Sonoritățile se amplifică, reauzim ritmul timpanului și curând mișcarea se încheie. Partea a III-a este intitulată, ca în simfoniile lui Haydn și Mozart, Menuetto, deși are caracterul vioi al unui schezo. Viorile cântă o frază ascendentă, a cărei sonoritate crește de la nuanța piano la forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
forte. Opunerea acestor două sonorități, accentele neașteptate, orchestrația subtilă, dau acestei pagini o notă de umor fin și autenticitate beethoveniană. La mijlocul menuetului intervine, ca de altfel și în scherzo-uri, așa-numitul trio, un episod mai puțin dinamic. În această Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Simfonie, el este executat de către suflători. Viorile dantelează din când în când aceste sonorități de orgă. Menuetul se reia, da capo, cântându-se până la trio. Partea a IV-a. Scris, ca și primele două părți, în formă de sonată, finalul Simfoniei începe cu o introducere lentă - adagio. După un acord fortissimo, viorile expun, în mișcarea allegro molto e vivace, tema I, expresie a unei bucurii ce se revarsă cu generozitate: Tema II, având un caracter dansant, este anunțată tot de viorile
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
durată. În repriză, ca și în expoziție, tema I este încredințată viorilor. Apare în continuare - pe alt plan sonor - și tema II. După ce auzim niște acorduri sărbătorești, începutul temei inițiale revine ca un vârtej. Se intră în coda, care încheie simfonia într-o atmosferă plină de optimism. SIMFONIA II, op, 36, în RE MAJOR Este o lucrare luminoasă cu prefața tragică (a fost scrisă în perioada Testamentului de la Heiligenstadt). S-a cântat întâia oară la 5 aprilie 1803, în sala teatrului
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
tema I este încredințată viorilor. Apare în continuare - pe alt plan sonor - și tema II. După ce auzim niște acorduri sărbătorești, începutul temei inițiale revine ca un vârtej. Se intră în coda, care încheie simfonia într-o atmosferă plină de optimism. SIMFONIA II, op, 36, în RE MAJOR Este o lucrare luminoasă cu prefața tragică (a fost scrisă în perioada Testamentului de la Heiligenstadt). S-a cântat întâia oară la 5 aprilie 1803, în sala teatrului ,,An der Wien”. Simfonia II poate fi
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
plină de optimism. SIMFONIA II, op, 36, în RE MAJOR Este o lucrare luminoasă cu prefața tragică (a fost scrisă în perioada Testamentului de la Heiligenstadt). S-a cântat întâia oară la 5 aprilie 1803, în sala teatrului ,,An der Wien”. Simfonia II poate fi considerată ca apogeul stilului reprezentat de Haydn și Mozart. Ea are însă o profunzime aparte, proprie lui Beetoven, o construcție care arată un netăgăduit progres față de prima. Simfonia II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
5 aprilie 1803, în sala teatrului ,,An der Wien”. Simfonia II poate fi considerată ca apogeul stilului reprezentat de Haydn și Mozart. Ea are însă o profunzime aparte, proprie lui Beetoven, o construcție care arată un netăgăduit progres față de prima. Simfonia II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
aparte, proprie lui Beetoven, o construcție care arată un netăgăduit progres față de prima. Simfonia II este mai amplă. Este locul să reamintesc aici inovația pe care o constituie înlocuirea menuetului ( partea III ) cu mult mai însuflețitul scherzo. Instrumentele folosite în Simfonia II sunt aceleași ca și în prima: grupul coarde lor, două flaute, două oboaie, două clarinete, doi fagoți, doi corni, două trompete și timpani. Partea I-a. Introducerea (adagio molto), tânguitoare, înlăcrimată, începe cu un semnal, urmat de o melodie
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
construit pe un șir firav de sunete. Concomitent, auzim o pedală susținută de violoncele și contrabași. Firul melodic crește, căpătând o linie ascendentă și deodată întreaga orchestră izbucnește în fortissimo. Această izbucnire este parcă, anticiparea îndepărtată a unui moment al Simfoniei IX. Tema I a primei părți a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
auzim o pedală susținută de violoncele și contrabași. Firul melodic crește, căpătând o linie ascendentă și deodată întreaga orchestră izbucnește în fortissimo. Această izbucnire este parcă, anticiparea îndepărtată a unui moment al Simfoniei IX. Tema I a primei părți a simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
simfoniei (allegro con brio) care începe în curând, este anunțată în piano de către viole și violoncele; ea este viguroasă, expresie a unui elan ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei I. Trecerea către tema II este făcută printr-un motiv nou, cântat în fortissimo foarte asemănător cu o frază din partea I a Simfoniei V. Tema II, începută de suflătorii de lemn și completată de coarde, are aspectul unui marș de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ce crește mereu. Intervenția rapidă a viorilor prime ne poartă cu gândul la trio-ul din menuetul Simfoniei I. Trecerea către tema II este făcută printr-un motiv nou, cântat în fortissimo foarte asemănător cu o frază din partea I a Simfoniei V. Tema II, începută de suflătorii de lemn și completată de coarde, are aspectul unui marș de copii. După câteva alternări de accente, care duc la acorduri puternice, începe dezvol tarea. Tema I răsună în minor; energia ei pare încătușată
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
începe dezvol tarea. Tema I răsună în minor; energia ei pare încătușată acum, dar tinde să se afirme. Este prevestirea înfruntării eroice, a ciocnirilor de forțe, care, va fi zugrăvită mai târziu cu atâta patos în cea de a treia simfonie. Cu tot suflul primăvăratec al temei II, care este și ea supusă prelucrării, dezvol tarea păstrează un caracter încordat. Ea este mai amplă și mai evoluată din punct de vedere componistic decât cea din prima parte a Simfoniei I. Repriza
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a treia simfonie. Cu tot suflul primăvăratec al temei II, care este și ea supusă prelucrării, dezvol tarea păstrează un caracter încordat. Ea este mai amplă și mai evoluată din punct de vedere componistic decât cea din prima parte a Simfoniei I. Repriza este precedată de un ritm de marș și de acorduri care amintesc de începutul introducerii, ca și de firul sunetelor descendente ce precedase apariția expoziției. Acum temele sunt repetate într-un fel asemănător cu cel din expoziție. În
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
precedată de un ritm de marș și de acorduri care amintesc de începutul introducerii, ca și de firul sunetelor descendente ce precedase apariția expoziției. Acum temele sunt repetate într-un fel asemănător cu cel din expoziție. În partea I a Simfoniei II avem de-a face cu o coda amplă, în care apar elemente de dezvoltare motivică, bazate pe fragmente din tema I. Încheierea mișcării se face după câteva acorduri scurte care amintesc încă o dată figura ritmică cu care a început
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
II avem de-a face cu o coda amplă, în care apar elemente de dezvoltare motivică, bazate pe fragmente din tema I. Încheierea mișcării se face după câteva acorduri scurte care amintesc încă o dată figura ritmică cu care a început simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din cele mai ample părți lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
dezvoltare motivică, bazate pe fragmente din tema I. Încheierea mișcării se face după câteva acorduri scurte care amintesc încă o dată figura ritmică cu care a început simfonia. Partea II-a (larghetto) este una din cele mai ample părți lente ale simfoniilor lui Beethoven. Ea începe într-o atmosferă poetică, în sonorități mângâietoare, catifelate, de orchestră de cameră. Tema II, de o expresivitate cuceritoare, este cântată de viorile prime. Începutul dezvoltării risipește pentru moment luminozitatea, aducând o undă de tristețe. Încet, încet
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Dialogul între instrumente, precum și alternările de intensități, creează momente de un umor scânteietor. Iată un fragment din începutul acestei mișcări: În trio, instrumentele de suflat intonează parcă un cor liniștit, ce se aude ca din depărtări. Melodia oboiului predomină. ( În Simfonia IX vom găsi o frază muzicală foarte asemănătoare cu aceasta ). Partea a IV-a. Finalul ( allegro molto ) este dominat de neastâmpăr. Mișcarea începe cu un motiv care năvălește furtunos. El este de o autentică factură beethoveniană. Începutul temei pare o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
-se din acompaniamentul pe care-l fac împreună cu celelalte instrumente cu coarde, brodează când și când o figu ră melodică foarte rapidă. Iată tema II: Coda cu care se încheie această parte este la fel de lungă ca și unele dezvoltări din simfoniile lui Haydn și Mozart. Beethoven introduce aici elementele unei a doua dezvoltări, bazată pe tema I a finalului. Vom întâlni un procedeu asemănător în ultima parte a Simfoniei VII ). SIMFONIA III. ,,EROICA”, op.55, în MI BEMOL MAJOR ,, Nu sunt
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
se încheie această parte este la fel de lungă ca și unele dezvoltări din simfoniile lui Haydn și Mozart. Beethoven introduce aici elementele unei a doua dezvoltări, bazată pe tema I a finalului. Vom întâlni un procedeu asemănător în ultima parte a Simfoniei VII ). SIMFONIA III. ,,EROICA”, op.55, în MI BEMOL MAJOR ,, Nu sunt mulțumit de lucrările mele de până acum, vreau s-o apuc pe altă cale”... așa i se adresează Beethoven violonistului Krumpholz în anul 1802. Plănuia atunci o simfonie
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
această parte este la fel de lungă ca și unele dezvoltări din simfoniile lui Haydn și Mozart. Beethoven introduce aici elementele unei a doua dezvoltări, bazată pe tema I a finalului. Vom întâlni un procedeu asemănător în ultima parte a Simfoniei VII ). SIMFONIA III. ,,EROICA”, op.55, în MI BEMOL MAJOR ,, Nu sunt mulțumit de lucrările mele de până acum, vreau s-o apuc pe altă cale”... așa i se adresează Beethoven violonistului Krumpholz în anul 1802. Plănuia atunci o simfonie a Revoluției
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]